Gheorghi Valentinovici Plehanov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gheorghi Plehanov)
Jump to navigation Jump to search
Gheorghi Valentinovici Plehanov
Georgi Plekhanov.jpg
Gheorghi Valentinovici Plehanov
Date personale
Născut29 noiembrie/[1][2] Modificați la Wikidata
Gryazinsky District[*], Rusia Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[1][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Zelenogorsk, Rusia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLiteratorskie mostki[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
om politic
jurnalist
scriitor
istoric
sociolog[*]
economist Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluituberculoză  Modificați la Wikidata
Alte numeН. Бельтов[7]
А. Волгин[7]
С. Ушаков[7]
Н. Андреевич[7]
Н. Каменский[7]
А. Кирсанов[7]
Н. Валентинов[7]
Утис[7]
Симплициссимус[7]
Д. Кузнецов[7]
Г. Б.[7]
П. Бочаров[7]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice, Land and Liberty[*], Black Repartition[*], Emancipation of Labour[*], Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia  Modificați la Wikidata

Gheorghi Valentinovici Plehanov (n. 29 noiembrie 1856 (S.N. 11 decembrie) — d. 30 mai 1918 (S.V. 17 mai)) a fost un revoluționar rus și un teoretician marxist. A fost unul dintre fondatorii mișcării social-democrate din Rusia. Plehanov a avut contribuții în domeniul filozofiei și al rolului artei și religiei în societate din punctul de vedere marxist. În activitatea sa politică a adoptat pseudonimul Volghin, de la râul Volga. Unii istorici apreciază că acest nume l-a influențat pe tânărul revoluționar Vladimir Ilici Ulianov care a adoptat numele Lenin, de la râul Lena, din opoziție față de politica lui Plehanov.

Plehanov a fost inițial un narodnic, un lider al organizației „Pământ și Libertate”. După ce a emigrat din Rusia în 1880, a stabilit legături cu mișcarea social-democrată vest-europeană și a început să studieze lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels. Acest lucru l-a făcut să renunțe la narodnicism și să devină un marxist convins.

În 1883, el a fondat în Elveția grupul „Emanciparea Muncii”, care populariza marxismul printre revoluționarii ruși. În momentul în care grupul s-a destrămat, el a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), unde l-a întâlnit pe Lenin, cu care a și colaborat o vreme.

În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata Primului Război Mondial, el a avut o poziție „naționalistă”, opunându-se „internaționalismului proletar” al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrângerea Germaniei.

El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit țara din nou datorită ostilității lui față de bolșevici. A murit de tuberculoză în Terijoki, Finlanda (în prezent, Zelenogorsk, Sankt Peterburg, Rusia).

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Dezvoltarea viziunii moniste a istoriei
  • Eseu despre istoria materialismului
  • Concepția materialistă a istoriei
  • Rolul personalităților în istorie
  • Probleme fundamentale ale marxismului

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Gheorghi Valentinovici Plehanov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Плеханов Георгий Валентинович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ Georgi Plekhanov, SNAC, accesat în  
  5. ^ Gueorgui Valentinovitch Plekhanov, Babelio, accesat în  
  6. ^ Georgi Plekhanov, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h i j k l Q46993350 

Legături externe[modificare | modificare sursă]