Gheorghi Valentinovici Plehanov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gheorghi Plehanov)
Jump to navigation Jump to search
Gheorghi Valentinovici Plehanov
Georgi Plekhanov.jpg
Date personale
Născut 29 noiembrie/[1][2] Modificați la Wikidata
Gryazinsky District[*], Federația Rusă Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Zelenogorsk, Federația Rusă Modificați la Wikidata
Înmormântat Literatorskie mostki[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Religie ateism Modificați la Wikidata
Ocupație filozof
om politic
jurnalist
scriitor
istoric
sociolog[*]
economist Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesului tuberculoză  Modificați la Wikidata
Alte nume Н. Бельтов[6]
А. Волгин[6]
С. Ушаков[6]
Н. Андреевич[6]
Н. Каменский[6]
А. Кирсанов[6]
Н. Валентинов[6]
Утис[6]
Симплициссимус[6]
Д. Кузнецов[6]
Г. Б.[6]
П. Бочаров[6]  Modificați la Wikidata
Partid politic Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, Land and Liberty[*], Black Repartition[*], Emancipation of Labour[*], Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia  Modificați la Wikidata

Gheorghi Valentinovici Plehanov (n. 29 noiembrie 1856 (S.N. 11 decembrie) — d. 30 mai 1918 (S.V. 17 mai)) a fost un revoluționar rus și un teoretician marxist. A fost unul dintre fondatorii mișcării social-democrate din Rusia. Plehanov a avut contribuții în domeniul filozofiei și al rolului artei și religiei în societate din punctul de vedere marxist. În activitatea sa politică a adoptat pseudonimul Volghin, de la râul Volga. Unii istorici apreciază că acest nume l-a influențat pe tânărul revoluționar Vladimir Ilici Ulianov care a adoptat numele Lenin, de la râul Lena, din opoziție față de politica lui Plehanov.

Plehanov a fost inițial un narodnic, un lider al organizației „Pământ și Libertate”. După ce a emigrat din Rusia în 1880, a stabilit legături cu mișcarea social-democrată vest-europeană și a început să studieze lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels. Acest lucru l-a făcut să renunțe la narodnicism și să devină un marxist convins.

În 1883, el a fondat în Elveția grupul „Emanciparea Muncii”, care populariza marxismul printre revoluționarii ruși. În momentul în care grupul s-a destrămat, el a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), unde l-a întâlnit pe Lenin, cu care a și colaborat o vreme.

În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata Primului Război Mondial, el a avut o poziție „naționalistă”, opunându-se „internaționalismului proletar” al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrângerea Germaniei.

El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit țara din nou datorită ostilității lui față de bolșevici. A murit de tuberculoză în Terijoki, Finlanda (în prezent, Zelenogorsk, Sankt Peterburg, Rusia).

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Dezvoltarea viziunii moniste a istoriei
  • Eseu despre istoria materialismului
  • Concepția materialistă a istoriei
  • Rolul personalităților în istorie
  • Probleme fundamentale ale marxismului

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Gheorghi Valentinovici Plehanov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Gheorghi Valentinovici Plehanov”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  4. ^ SNAC, accesat în  
  5. ^ Babelio, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i j k l Q46993350 

Legături externe[modificare | modificare sursă]