Permanganat de potasiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Permanganat de potasiu
Potassium-permanganate-2004-unit-cell-3D-balls.png
Potassium-permanganate-sample.jpg
Nume IUPAC
Manganat (VII) de potasiu
Alte denumiri
Permanganat de potasiu
hipermangan
cristalele lui Condy
Identificare
Număr CAS 7722-64-7
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică KMnO4
Aspect ace sau cristale mov-negre
roz-violet în soluție
Masă molară 158,034 g/mol
Proprietăți
Densitate 2,703 g/cm3
Starea de agregare
Starea de agregare solidă
Punct de topire 240 °C
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate în apă
6,4 g/100mL (20 °C)
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate (pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Pericol
Reglementări europene
O : OxidantX : NocivN : Periculos pentru mediu
Oxidant, Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze R R8, R22, R50/53
Fraze S (S2), S60, S61
Reglementări mondiale
SGH03 :SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H272, H302, H410,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
0
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Permanganatul de potasiu este un compus anorganic, sarea acidului permanganic cu potasiul, cu formula KMnO4, fiind un agent oxidant extrem de puternic, adeseori folosit în laborator. În soluție, ionii de permanganat dau o colorație intensă roz-violet, iar în stare solidă permanganatul are aspect de cristale violet-negricioase.[1] În 2000, producția la nivel mondial era estimată la 30.000 de tone.[2]

Este un agent oxidant adeseori folosit în laborator, dar are și utilizări medicale, fiind folosit în tratarea unor forme de dermatită și pentru curățarea rănilor.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Permanganatul de potasiu este obținut la nivel industrial plecându-se de la dioxid de mangan, care este răspândit natural sub forma mineralului numit piroluzit. Dioxidul de mangan reacționează cu hidroxid de potasiu prin încălzire, sau cu o altă sursă de oxigen, precum azotatul de potasiu sau cloratul de potasiu.[2] În urma acestui proces se obține un compus intermediar, numit manganat de potasiu:

2 MnO2 + 4 KOH + O2 → 2 K2MnO4 + 2 H2O

Dacă în schimb se folosește hidroxid de sodiu, produsul final nu va fi manganat de sodiu, ci un compus al manganului pentavalent, de aceea permanganatul de potasiu este folosit adesea în schimbul permanganatului de sodiu (deoarece sarea de potasiu cristalizează mai bine).[2]

În etapa finală, manganatul de potasiu se transformă în permanganat printr-o oxidare electrolitică în mediu alcalin:

2 K2MnO4 + 2 H2O → 2 KMnO4 + 2 KOH + H2
Cristalizarea KMnO4 dintr-o soluție apoasă, datorită evaporării, mărire 200×

Alte metode[modificare | modificare sursă]

Permanganatul de potasiu mai poate fi preparat și prin oxidarea manganatului de potasiu prin reacția cu clorul sau printr-o reacție de disproporționare, în mediu acid:[3]

2 K2MnO4 + Cl2 → 2 KMnO4 + 2 KCl
3 K2MnO4 + 4 HCl → 2 KMnO4 + MnO2 + 2 H2O + 4 KCl

Chiar și un acid slab, precum acidul carbonic este suficient pentru realizarea reacției (în acest caz, reacționează dioxidul de carbon, obținut prin descompunerea acidului):

3 K2MnO4 + 2 CO2 → 2 KMnO4 + 2 K2CO3 + MnO2

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Substanța chimică deosebit de utilizată în medicină (dezinfectant), biologie, chimie, industrie. Cristale de culoare violet-închis, solubile în apă, alcool, acid sulfuric. În laborator se utilizează în analize chimice cantitative (permanganometrie), în obținerea diferitelor substanțe organice (acid benzoic, etenă). Se comportă ca foarte puternic oxidant în mediu acid (H2SO4). În mediu neutru sau slab bazic (soluție de carbonat de sodiu Na2CO3) este mai slab oxidant decât în mediu acid. Prin încălzire formează oxigen atomic.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Burriel, F.; Lucena, F.; Arribas, S. and Hernández, J. (1985), Química Analítica Cualitativa, p. 688, ISBN 84-9732-140-5.
  2. ^ a b c Reidies, Arno H. (2002) "Manganese Compounds" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a16_123
  3. ^ Walton, H. F. (1948) Inorganic Preparations. New York.[necesită pagina]