Disproporționare
Disproporționarea (sau dismutarea) este un tip special de reacție de oxido-reducere în care un anumit element chimic, simplu sau dintr-un compus chimic, se oxidează și se reduce concomitent, cu obținerea a doi produși de reacție diferiți.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Prima reacție de disproporționare studiată în detaliu a fost disproporționarea staniului divalent la staniu tetravalent și staniu elementar:
- 2 Sn2+ → Sn4+ + Sn
Reacția a fost examinată cu ajutorul tartraților de către Johan Gadolin în anul 1788.[1][2]
Exemple
[modificare | modificare sursă]Disproporționarea clorului în hidroxid
[modificare | modificare sursă]Clorul gazos reacționează cu o soluție diluată de hidroxid de sodiu cu formarea de clorură de sodiu, clorat de sodiu și apă. Ecuația ionică a acestei reacții este următoarea:[3]
- 3 Cl2 + 6 OH− → 5 Cl− + ClO3− + 3 H2O
Clorul gazos, fiind în stare elementară, are starea de oxidare egală cu 0. În produși, clorul are următoarele stări de oxidare:-1 în ionul clorură Cl−, unde a fost redus, și +5 în ionul clorat ClO3−, unde a fost oxidat.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Gadolin Johan (1788) K. Sv. Vet. Acad. Handl. 1788, 186-197.
- ^ Gadolin Johan (1790) Crells Chem. Annalen 1790, I, 260-273.
- ^ Charlie Harding, David Arthur Johnson, Rob Janes, (2002), Elements of the P Block, Published by Royal Society of Chemistry, ISBN: 0-85404-690-9
