Disproporționare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Disproporționarea (sau dismutarea) este un tip special de reacție de oxido-reducere în care un anumit element chimic, simplu sau dintr-un compus chimic, se oxidează și se reduce concomitent, cu obținerea a doi produși de reacție diferiți.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima reacție de disproporționare studiată în detaliu a fost disproporționarea staniului divalent la staniu tetravalent și staniu elementar:

2 Sn2+ → Sn4+ + Sn

Reacția a fost examinată cu ajutorul tartraților de către Johan Gadolin în anul 1788.[1][2]

Exemple[modificare | modificare sursă]

Disproporționarea clorului în hidroxid[modificare | modificare sursă]

Clorul gazos reacționează cu o soluție diluată de hidroxid de sodiu cu formarea de clorură de sodiu, clorat de sodiu și apă. Ecuația ionică a acestei reacții este următoarea:[3]

3 Cl2 + 6 OH → 5 Cl + ClO3 + 3 H2O

Clorul gazos, fiind în stare elementară, are starea de oxidare egală cu 0. În produși, clorul are următoarele stări de oxidare:-1 în ionul clorură Cl, unde a fost redus, și +5 în ionul clorat ClO3, unde a fost oxidat.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gadolin Johan (1788) K. Sv. Vet. Acad. Handl. 1788, 186-197.
  2. ^ Gadolin Johan (1790) Crells Chem. Annalen 1790, I, 260-273.
  3. ^ Charlie Harding, David Arthur Johnson, Rob Janes, (2002), Elements of the P Block, Published by Royal Society of Chemistry, ISBN: 0-85404-690-9