Sari la conținut

Lista președinților României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wikimedalie
Wikimedalie
 Lista președinților României a fost nominalizată pentru a primi statutul de listă de calitate.
Dacă subiectul vă este familiar, vă rugăm să evaluați în ce măsură lista îndeplinește criteriile privind conținutul și forma și să vă exprimați obiecțiile și sugestiile de îmbunătățire.

Președintele României este șeful statului român. Funcția a fost creată de liderul comunist Nicolae Ceaușescu în 1974[1] și s-a dezvoltat în forma sa modernă după Revoluția Română prin adoptarea constituției din 1991.

Președintele în exercițiu este Nicușor Dan, care și-a început mandatul în 26 mai 2025 în urma alegerilor prezidențiale din mai 2025.[2]

Lista președinților

[modificare | modificare sursă]
Președinții României din 1974 până în prezent
# Poză Nume Partid Început de mandat Sfârșit de mandat Durata mandatului Note
1
Nicolae Ceaușescu

(1918-1989)

PCR 28 martie 1974 22 decembrie 1989 15 ani și 249 de zile [3]
Funcția de președinte al României a fost înființată pentru a întări poziția lui Nicolae Ceaușescu în cadrul PCR. Momentul este considerat a fi punctul de început al dictaturii sale.[1]
2
Ion Iliescu

(1930-2025[4])

FSN 20 mai 1990 29 noiembrie 1996 6 ani și 193 de zile [5]
Ion Iliescu a preluat puterea în timpul Revoluției Române din 1989. În perioada 22 decembrie 1989 - 20 mai 1990 a fost președintele al Consiliului Frontului Salvării Naționale și al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională.[6] A fost apoi ales pentru un mandat de 2 ani cu peste 85% din voturi (singurele alegeri universale pentru Președinte într-un singur tur).[5]
3
Emil Constantinescu

(n. 1939)

CDR 29 noiembrie 1996 20 decembrie 2000 4 ani și 21 de zile [7]
Constantinescu a fost candidatul câștigător al coaliției de dreapta Convenția Democrată Română (CDR), care a câștigat alegerile generale din 1996, pavând astfel drumul pentru primul transfer pașnic de putere din România post-1989. În timpul mandatului său de președinte, Constantinescu s-a confruntat cu implementarea lentă a procesului de modernizare și privatizare, care a fost împiedicat de birocrația excesivă.[7]
4
Ion Iliescu

(1930-2025[4])

PDSR 20 decembrie 2000 20 decembrie 2004 4 ani [5]
Iliescu a fost ales pentru al doilea său mandat de la adoptarea Constituției din 1991 (și al treilea de la Revoluție) în anul 2000. În martie 2004, la finalul ultimului său mandat, România a aderat la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), ca parte a celui de-al doilea val important de extindere în Europa Centrală și de Est.
5
Traian Băsescu[8]

(n. 1951)

Alianța DA 20 decembrie 2004 21 decembrie 2014 10 ani și o zi [9]
Ales cu sprijinul Alianței Dreptate și Adevăr (DA), orientată spre dreapta, Băsescu a câștigat președinția în 2004 cu un program care viza combaterea corupției politice. În timpul primului său mandat, România a aderat la Uniunea Europeană. În ciuda opoziției din partea partidelor de stânga (în special PSD și PRM), el a condamnat public regimul comunist.

Pe plan internațional, Băsescu a apropiat România de SUA, UE și NATO, menținând o politică externă pro-occidentală pe durata ambelor sale mandate. A fost suspendat de două ori, în 2007 și 2012. Ambele referendumuri de demitere au fost invalidate de Curtea Constituțională din cauza prezenței scăzute la vot, ceea ce i-a permis revenirea în funcție.

6
Klaus Iohannis

(n. 1959)

PNL 21 decembrie 2014 12 februarie 2025 10 ani și 53 de zile [10]
Ales cu sprijinul Alianței Creștin-Liberale (ACL), Iohannis a câștigat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2014 împotriva fostului aliat din USL Victor Ponta. În timpul campaniei prezidențiale, platforma sa s-a concentrat pe lupta anticorupție, independența justiției și relaxarea fiscală.[11] De asemenea, el este primul președinte al României provenit dintr-o minoritate etnică, fiind de origine germană (sas).[12]

În alegerile din 2019 a învins-o categoric pe candidata PSD Viorica Dăncilă în ambele tururi.

7
Nicușor Dan

(n. 1969)

Independent 26 mai 2025 prezent 164 zile (până în data curentă) [13]
La scurt timp după anularea alegerilor din 2024, Dan și-a anunțat candidatura la alegerile din 2025. A fost susținut de o coaliție de partide liberale, de centru-dreapta și pro-Europene. Campania sa a avut un caracter pro-occidental și anti-corupție, contrastând cu poziția naționalistă și eurosceptică a contracandidatului său, George Simion. Deși Simion a câștigat primul tur, Dan a câștigat în turul al doilea pe fondul unei mobilizări a electoratului pro-European.

Lista președinților interimari

[modificare | modificare sursă]

Președintele Senatului devine Președinte Interimar în cazul incapacității exercitării funcției, sau în cazul în care Președintele este suspendat. În cazul în care acesta nu poate exercita funcția, urmează Președintele Camerei Deputaților.[14]

Președinții interimari ai României: 2007, 2012, 2025
# Poză Nume

(și durata de viață)

Partid Început de Mandat Sfârșit de Mandat Durata Mandatului
1
Nicolae Văcăroiu

(n. 1943)

PDSR 20 aprilie 2007 23 mai 2007 1 lună și 3 zile
Văcăroiu a servit ca președinte interimar în timpul primei suspendări a lui Traian Băsescu.[15]
2
Crin Antonescu

(n. 1959)

PNL 10 iulie 2012 27 august 2012 1 lună și 18 zile
Antonescu a servit ca președinte interimar în timpul celei de-a doua suspendări a lui Traian Băsescu.[16]
3
Ilie Bolojan

(n. 1969)

PNL 12 februarie 2025 26 mai 2025 3 luni și 14 zile
Bolojan a devenit președinte interimar în urma anulării alegerilor prezidențiale din 2024 și a demisiei președintelui Klaus Iohannis.[17]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Anul 1974 - instaurarea formală a dictaturii lui Nicolae Ceaușescu”. historia.ro. Accesat în . 
  2. ^ „Nicușor Dan a depus jurământul și a devenit președinte: „România are nevoie de o reformă temeinică". A fost primit de Ilie Bolojan”. Europa Liberă România. . Accesat în . 
  3. ^ Comisia Prezidențială Pentru Analiza Dictaturii Comuniste Din România / Raport Final, 2006 - Raport final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006, p. 112.
  4. ^ a b „Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 de ani. Fostul președinte al României avea cancer pulmonar. Anunțul Guvernului”. www.digi24.ro. . Accesat în . 
  5. ^ a b c Tănăsescu, Alexandra (). „Istoria alegerilor prezidențiale din ultimii 35 de ani: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis” (în engleză). Cultura la dubă. Accesat în . 
  6. ^ Raluca Stroe Brumariu (). „Un compromis numit CPUN”. Cotidianul. Accesat în . 
  7. ^ a b Memoria EVZ. Noiembrie 1996: Prima victorie a forțelor de dreapta. Emil Constantinescu, profesorul care l-a dat jos pe neocomunistul Ion Iliescu, 1 noiembrie 2014, Evenimentul zilei, accesat la 19 aprilie 2016
  8. ^ Suspendat în 2007 și 2012.
  9. ^ Sergiu Șteț. „Traian Băsescu și-a preluat mandatul”. www.bbc.co.uk. Accesat în . 
  10. ^ „Klaus Iohannis - 10 ani, o lună și 21 de zile, în IMAGINI / Ultima zi de președinte - HotNews.ro”. . Accesat în . 
  11. ^ „Presidents of Romania since 1989”. World Atlas. Accesat în . 
  12. ^ „Romanians elect first ethnic German president”. EU Observer. . Accesat în . 
  13. ^ „Nicușor Dan, portret de președinte”. RFI. . Accesat în . 
  14. ^ „Constituția României, art. 98”. Camera Deputaților. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  15. ^ „Nicolae Vacaroiu si-a luat in primire functia de sef interimar al statului”. ZF.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Crin Antonescu a preluat funcția de președinte interimar”. romania-actualitati.ro. Accesat în . 
  17. ^ Costiță, George (), „Ilie Bolojan, primul mesaj după ce a devenit președinte interimar: Riscul de a ne confrunta cu o criză majoră este real”, Europa Liberă România, accesat în  

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lista_președinților_României&oldid=17222674