Liga Apărării Național-Creștine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Liga Apărării Național-Creștine (prescurtat LANC) a fost un partid politic de orientare naționalistă și antisemită din România, în perioada interbelică.

Congresul de înființare a avut loc în data de 4 martie 1923, în Aula Universității din Iași. Președinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga țară. La 26 martie 1923, Parlamentul a modificat art. 7 din Constituție astfel fiind acordată din oficiu cetățenie deplină tuturor evreilor aflați pe teritoriul patriei. LANC s-a împotrivit acestei măsuri și a îndemnat studențimea la manifestări de protest. Au avut loc ciocniri cu poliția. În aceste mișcări studențești, Corneliu Zelea Codreanu, a avut un rol important, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mișcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926 - 1927), 10 deputați. În anul 1927, Legiunea Arhanghelul Mihail, condusă de Corneliu Zelea Codreanu, se desprinde din Ligă. Acesta nu izbutise să obțină un loc de deputat în alegerile din mai 1926.

Transformare în Partidul Național Creștin[modificare | modificare sursă]

În data de 14 iulie 1935, la Iași, conducerea Ligii Apărării Național Creștine a fuzionat cu Partidul Național Agrar condus de Octavian Goga, formându-se Partidul Național Creștin.