Rezervația naturală Buciaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Buciaș
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Localizarea rezervației naturale Buciaș
Localizarea rezervației naturale Buciaș
Harta locului unde se află Buciaș
Harta locului unde se află Buciaș
Localizarea rezervației pe harta țării
(punctul marchează aproximativ centrul rezervației)
PozițiaActual Bacau county CoA.png Județul Bacău
 România
Cel mai apropiat orașOnești
Coordonate46°05′30″N 26°36′57″E46°05′30″N 26°36′57″E
Suprafață471 ha
Înființare2004

Rezervația naturală Buciaș este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip peisagistic), situată în estul României, pe teritoriul județului Bacău[1]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în extremitatea sud-vestică a județului Bacău (în vestul satului Scutaru, aproape de limita cu județul Vrancea), pe teritoriul administrativ al comunei Mănăstirea Cașin.

Înființare[modificare | modificare sursă]

Buciaș a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone)[2] și se întinde pe o suprafață de 471 ha[3].

Arealul „Buciaș” reprezintă o zonă naturală în nord-vestul Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc, un ansamblu de abrupturi stâncoase, creste, țancuri, turnuri, cheiuri și cascade. Aceasta se află pe cursul inferior al Bucieșului, la confluența acestuia cu râul Cașin (afluent de dreapta al Trotușului).

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În apropierea rezervației naturale se află fosta mănăstire Cașin (monument istoric de arhitectură datând din 1657). Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi”, ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657).

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]