Eschil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Eschil
Aeschylusathens.jpg
Date personale
Născut525 î.Hr.[1][2][3] Modificați la Wikidata
Elefsina, Attica⁠(d), Grecia Modificați la Wikidata
Decedat456 î.Hr. (69 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Gela, Sicilia, Italia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiaccident[4] ( animal attack[*][[animal attack (common cause of either human fatalities or injuries.)|​]][5]) Modificați la Wikidata
Părinți Euphorion of Eleusis[*][[Euphorion of Eleusis (father of Aeschylus)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și surori Aeschylus' sister[*][[Aeschylus' sister (unknown sister of Aeschylus)|​]]
Cynaegirus[*][[Cynaegirus (brother of Aeschylus)|​]]
Ameinias of Athens[*][[Ameinias of Athens (military)|​]] Modificați la Wikidata
Copii Euphorion[*][[Euphorion (tragic poet, son of Aeschylus)|​]]
Eueon[*][[Eueon (Athenian tragic poet, son of Aeschylus)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieAtena clasică Modificați la Wikidata
Etnie greacă Modificați la Wikidata
Ocupație tragedy writer[*][[tragedy writer |​]]
războinic
dramaturg Modificați la Wikidata
Prezență online
Literatura Greciei antice

Literatură greacă
După categorie

Istoria literaturii Greciei antice

Perioada arhaică
Perioada clasică
Elenismul
Perioada romană

Scriitori greci

Listă cronologică
Scriitori după categorie
Prozatori - Dramaturgi
Poeți - Filosofi
Mitologie greacă

Portal Literatură

Eschil (n. 525 î.Hr. - d. 456 î.Hr.); (în greacă: Ασχύλος, Aischylos) a fost un dramaturg grec antic, considerat părintele tragediei clasice.

S-a născut la Elefsina în anul 525 î.e.n. Tatăl său se numea Ephorion și era descendent dintr-o familie nobilă și înstărită.

A participat la Bătălia de la Marathon (490 î.Hr.) și Salamina (480 î.Hr.) împotriva perșilor, unde a dat dovadă de curaj și devotament. Este supranumit "părintele tragediei universale". Tragediile lui Eschil prezintă conflicte puternice, bazate pe subiecte simple și concentrate, realizate într-un ton grav, iar eroii se află în luptă cu destinul, manifestat prin intermediul zeilor. Eschil a considerat drama (tragedia) un instrument de propagandă națională, o modalitate capabilă să trezească spectatorilor sentimente de care el însuși era profund animat: dragostea de patrie, cultul virtuții, supunerea față de zei. Eschil a introdus al doilea actor și a restrâns partea lirică în favoarea celei dramatice. A scris peste 90 de piese din care s-au păstrat doar 7: trilogia “Orestia” care cuprinde “Agamemnon”, "Choeforele" (Choeforoi) și "Eumenidele" (Eumenides), "Cei 7 contra Tebei" (Hepta epi Thebas), "Prometeu încătușat" (Prometheus desmotes) și "Perșii" (Persai). Eschil a murit în anul 455 î.Hr. la Gela (Sudul Siciliei).

Perșii” este singura piesă cu subiect istoric care s-a păstrat. Eschil a fost inspirat de actualitate după ce a participat activ la război, la bătăliile de la Maraton și Salamina. Piesa este scrisă în 472 iar subiectul este povestea morții unui imperiu și a unei civilizații. O civilizație împlinită, aflată la apogeu, dar care, sufocată de propria bogăție și plenitudine, și-a pierdut resursele vitale și refuză să-și vadă propria vulnerabilitate. Opera lui Eschil relevă sensuri profunde, existențiale: cumplita și neașteptata înfrângere a puternicei mașini de război persane, la Salamina, de către o armată grecească puțin numeroasă, nu aduce cu sine doar năruirea fantasticelor ambiții de cucerire ale unui imperiu, ci și agonia unei culturi și a unei civilizații care a avut orgoliul invincibilității sale. Crezându-se atotputernic, venerându-se pe sine ca pe un zeu, având convingerea că a adus visul de aur pe pământ si refuzând dreptul la existență al celor care nu sunt aidoma lui, omul acestei civilizații își semnează propria condamnare la pierire.

Istoria lui Oreste („Orestia”) apare mai întâi în poemele homerice. De altfel, întreaga istorie a casei lui Atreu cunoaște, prin Eschil, o fază de desacralizare a mitului, prin faptul literaturizării tradiției mitologice, contribuind la dezvoltarea și afirmarea ulterioară a unor mituri literare de sine stătătoare: mitul literar al lui Oreste, cel al Electrei, al Ifigeniei din aceeași categorie cu miturile lui Prometeu, Ulise etc.[6])

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b IeSBE / Ieshil[*][[IeSBE / Ieshil (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  3. ^ a b Q20981685[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ https://historiasdelahistoria.com/2008/07/29/muertes-extranas-esquilo  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://books.google.es/books?hl=es&lr=&id=_T7SAQAAQBAJ&oi=fnd&pg=PP1&dq=Aeschylus+turtle&ots=_8WCusR7Bs&sig=-bIvoj3T5U75kO6n_aksyBJfY_M#v=onepage&q=turtle&f=false  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Atrizii - o paradigmă vie, p. 46-47

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Eschil, traducere Nicolae Iorga, Prometeu înlănțuit, București, s.n., 1940
  • Cristina Maria Frumos, Atrizii - o paradigmă vie, Editura Ars Longa, Iași, 2014, ISBN 978-973-148-179-1

Legături externe[modificare | modificare sursă]