Revanșa (film din 1978)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Revanșa
Revanşa1978.jpg
Coperta DVD-ului filmului
Gen acțiune, istoric
Regizor Sergiu Nicolaescu
Autor Sergiu Nicolaescu  Modificați la Wikidata
Scenarist Sergiu Nicolaescu
Vintilă Corbul
Eugen Burada
Mircea Gândilă
Producător Georgeta Vîlcu-Săvescu (directorul filmului)
Mihai Opriș (producător delegat)
Distribuitor Româniafilm
Studio Casa de Filme 5
Director de imagine Nicolae Girardi
Operator(i) George Cricler
Montaj Mioara Ionescu
Sunet ing. Andrei Papp
Anușavan Salamanian
Nicolae Ciolcă (coloană sonoră)
Muzica Ileana Popovici (aranjament muzical)
Scenografie arh. Marcel Bogos
arh. Dodu Bălășoiu
Costume arh. Marga Moldovan
Distribuție Gheorghe Dinică
Sergiu Nicolaescu
Jean Constantin
Amza Pellea
Ion Besoiu
Mircea Albulescu
Premiera 4 septembrie 1978
Durata 100 min.
Țara RSR R.S.România
Limba originală română
Buget 4.902.000 lei
Prezență online

Pagina Cinemagia

Revanșa este un film românesc din 1978, regizat de Sergiu Nicolaescu. Acest film continuă acțiunea din filmul Un comisar acuză (1974). Rolurile principale sunt interpretate de actorii Gheorghe Dinică, Sergiu Nicolaescu, Jean Constantin, Amza Pellea, Ion Besoiu și Mircea Albulescu.

Filmul urmărește destinul principalelor personaje din Un comisar acuză la începutul anului 1941. După ce fusese împușcat la finalul filmului anterior și crezut mort, comisarul Moldovan revine pentru a-și lua „revanșa” față de Paraipan și de colonelul Zăvoianu, vinovați de moartea mamei sale și de încercarea de ucidere a sa. Lupta comisarului cu legionarii se desfășoară pe fundalul evenimentelor tulburi din ianuarie 1941 care au culminat cu rebeliunea legionară. Moldovan reușește să-l omoare pe Paraipan și să-l aresteze pe Zăvoianu, dar în încercarea de a-l aresta pe Horia Sima îi este ucis unicul său copil.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

La 31 decembrie 1940, comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) iese din spitalul unde fusese internat patru săptămâni, după ce fusese grav rănit de comisarul Moldovan (Sergiu Nicolaescu) la finalul filmului Un comisar acuză. Un glonte îi perforase un plămân, iar rana nu i se vindecase complet, medicul spunându-i că mai are de trăit maxim șase luni. Împreună cu oamenii săi, Paraipan merge la cimitirul Bellu și dezgroapă sicriul comisarului Moldovan, descoperind că acesta era umplut cu cărămizi.

După masacrul de la Jilava, generalul Ion Antonescu desființase Poliția Legionară, dar membrii acesteia fuseseră angajați în poliția statului. Prefectul Poliției Capitalei, colonelul legionar Ștefan Zăvoianu (Ion Besoiu), fusese demis și înlocuit cu legionarul Radu Mironovici (Ion Marinescu). Cu aprobarea lui Horia Sima (Ion Dichiseanu), comandantul Mișcării Legionare, conducătorii legionari Zăvoianu, Mironovici, comisarul Grigore Maimuca (Colea Răutu) și directorul general Alexandru Ghica (Costel Constantin) complotează cu colonelul Kurt Geissler (Mircea Albulescu), șeful organizației Gestapo de pe teritoriul României, pentru a-i înlătura pe generalul Ion Antonescu și pe apropiații săi din guvern și a guverna singuri. La sfatul lui Geissler, directorul Ghica trimite o telegramă lui Hermann Göring în care-i acuză pe Antonescu și pe oamenii săi că sunt vânduți iudeo-masonilor, sperând ca acesta să-l convingă pe Hitler să le dea lor puterea politică în România.

În acest timp, Paraipan și oamenii săi îl caută pe Moldovan, tăindu-i nasul lui Limbă (Jean Constantin) cu prilejul unei vizite în bordeiul informatorului. Comisarul Moldovan nu murise; el fusese atins de numai cinci gloanțe, fiind tratat și vindecat de medicul Avram Berceanu (Emanoil Petruț). Prin urmărirea lui Limbă și a avocatului Marin (Alexandru Dobrescu), legionarii ajung la ascunzătoarea comisarului, dar acesta din urmă reușește să scape după mai multe schimburi de focuri. Pentru a-l forța pe comisar să iasă din ascunzătoare, Paraipan îl răpește pe Ionuț Moldovan (Adrian Vâlcu) din locuința avocatului Marin.

Moldovan pătrunde în casa colonelului Zăvoianu de unde sustrage o copie a planului de răsturnare prin forță a regimului generalului Antonescu, ce fusese prezentat lui Heinrich Himmler. Comisarul îl șantajează pe Zăvoianu, reușind astfel să-și recupereze copilul răpit. El se duce la tipografia unde lucra Ilie Pârvu (Amza Pellea) și face copii după acel document. Una dintre copii i-o predă subsecretarului de stat Alexandru Rioșanu (Silviu Stănculescu), care i-o prezintă generalului Antonescu. Rioșanu îl înaintează pe Moldovan la gradul de chestor-șef. Comisarul Moldovan își încredințează copilul lui Rioșanu pentru a fi ținut în condiții de siguranță.

Pentru a-l forța pe Hitler să-i sprijine pe legionari în conflictul cu grupul din jurul generalului Antonescu, conducătorii legionari îl însărcinează pe Paraipan să-l asasineze pe maiorul german Helmuth Döring, membru al Misiunii Militare Germane din România și șef al Serviciului de informații din Balcani. Ei vor să-l facă pe Hitler să creadă că Antonescu nu mai are autoritatea necesară menținerii ordinii în țară. Paraipan îl împușcă pe maior, iar legionarii îl prezintă că autor al crimei pe grecul Demetrios Sarantopoulos, presupus agent al Intelligence Service. Moldovan îi prezintă lui Rioșanu un raport din care rezulta că autorul crimei era Paraipan și nu Sarantopulos. În aceste condiții, generalul Antonescu dispune lui Rioșanu să-i destituie din funcții pe ministrul Constantin Petrovicescu, pe Maimuca, Mironovici și Ghica, să-i înlocuiască pe prefecții din întreaga țară și să emită un mandat de arestare pe numele lui Paraipan.

Horia Sima dispune declanșarea acțiunii de răsturnare a lui Antonescu. Petrovicescu, Ghica, Maimuca și Mironovici se baricadează în sedii, nepermițând noilor numiți să-și preia funcțiile. Legionarii declanșează rebeliunea legionară, provocând agitații în oraș, vandalizând clădiri și asasinând mai mulți opozanți politici printre care doctorul Berceanu și ilegalistul comunist Constantin David (Iurie Darie). Moldovan se deplasează la abator, unde echipa lui Paraipan masacrase mai mulți oameni, și îi ucide pe legionarii de acolo, rănindu-l pe Paraipan și lăsându-l pentru a fi linșat de cei 1.000 de muncitori care lucrau acolo.

Hitler cere încetarea imediată a rebeliunii legionare și intervenția armatei germane pentru a-i scoate din țară pe legionari. Geissler îi cere lui Sima să ordone încetarea focului. Armata română intervine în forță, dar legionarii din cazarma gardienilor publici se predau armatei germane. Antonescu îi cere lui Rioșanu să-i caute și să-i aresteze pe Horia Sima și pe ceilalți comandanți ai Legiunii. Aflând că Zăvoianu va părăsi țara cu un tren militar german, Moldovan pleacă în urmărirea trenului și reușește să-l aresteze pe fostul prefect de poliție.

Din ordinul lui Antonescu, Rioșanu îl dă lui Moldovan misiunea de a-i aresta și pe ceilalți conducători al Legiunii, inclusiv pe Horia Sima. El se dă drept un colonel german și pătrunde în vila unde se ascundeau legionarii, reușind să ia ostatici pe comandanții legionari după ce le spune că are 5 kg de explozibil în geantă. Ambasadorul german și colonelul Geissler intervin la Rioșanu pentru eliberarea lui Sima și a conducătorilor legionari, cerându-i să-i dea ordin lui Moldovan să părăsească vila. Germanii aduc în fața casei o dubă cu ferestre zăbrelite în care se afla Ionuț Moldovan, iar Geissler îi spune comisarului că are la dispoziție 15 secunde pentru a părăsi clădirea și a veni lângă mașină, altfel fiul său va sări în aer. Moldovan sare pe fereastră și alergă spre mașină, dar duba sare în aer înainte de a ajunge la ea.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Surse de inspirație[modificare | modificare sursă]

Evenimente reale reflectate în film[modificare | modificare sursă]

Acțiunea filmului este inspirată dintr-o serie de fapte istorice reale. Spre sfârșitul anului 1940, conflictul dintre legionari și grupul din jurul generalului Ion Antonescu s-a acutizat. Asasinarea pe o stradă din București la 19 ianuarie 1941 a maiorului german Helmuth Döring de către un agent secret britanic de origine greacă Demetrios Sarantopoulos a dus la o ruptură definitivă între cele două tabere. Antonescu l-a destituit din funcție în ziua următoare pe generalul Constantin Petrovicescu, ministrul de interne.[1] Destituirea lui Petrovicescu a determinat în seara zilei de 20 ianuarie o manifestație de solidaritate a legionarilor.

Rebeliunea legionară a avut loc în perioada 21-23 ianuarie 1941 și a reprezentat confruntarea violentă dintre gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, generalul Ion Antonescu, desemnând sfârșitul Statului Național Legionar, care luase naștere la 14 septembrie 1940. În cursul său, grupările legionare au aplicat tactici teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București.

Totuși, rebeliunea a avut un caracter național, în marile orașe ale României desfășurându-se acțiuni legionare. Rebeliunea, desfășurată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial și al aderării României la Puterile Axei, a pus de asemenea capăt primei etape de alianță între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde sprijinul său lui Antonescu. Hermann Neubacher, însărcinatul cu afaceri al germanilor în Balcani, a transmis legionarilor cererea imperativă a lui Hitler de a înceta rezistența și de a se preda Armatei Germane.[2]

La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern, alcătuit în principal din ofițeri, a căror sarcină era aceea de a asigura ordinea publică și administrarea eficientă, iar la 14 februarie 1941 Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Antonescu.

Judecat în procesul privind asasinatele săvârșite la Închisoarea Militară Jilava în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, a crimelor din aceeași noapte de la Prefectura Poliției Capitalei, de la Strejnic - județul Prahova și din pădurea Balota-Vlăsia[3], colonelul Ștefan Zăvoianu (fost prefect al Poliției Capitalei) a fost degradat, i s-a retras Ordinul Mihai Viteazul și a fost condamnat la moarte și executat la 28 iulie 1941 la închisoarea Jilava.

Printre evenimentele prezentate în film este și arestarea și asasinarea de către legionari a lui Constantin David (1908-1941), un cunoscut militant comunist.[4] Nicolaescu a aflat de la unchiul său, comisarul de poliție Gheorghe Cambrea (1910-1967), că David era de fapt un informator al Siguranței infiltrat în partid.[5] Legionarii l-au dus la marginea pădurii Pantelimon pentru a obține informații de la el, împușcându-l acolo. După instaurarea regimului comunist s-a judecat procesul ucigașilor lui David, iar comisarul Cambrea a fost condamnat și întemnițat pentru implicare în asasinarea „militantului” comunist.[5][6]

În anii '70 ai secolului al XX-lea apăruseră câteva lucrări care au descris detaliat o serie de evenimente petrecute în perioada Statului Național-Legionar. Sunt de menționat volumele „Regimul politic din România în perioada septembrie 1940 - ianuarie 1941” (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976) de Aurică Simion, „Triumful rațiunii împotriva violenței” (Ed. Junimea, Iași, 1977) de Stelian Neagoe sau seria de volume „Fapte din umbră” (Ed. Politică, București, 1975-1983) scrisă de Neagu Cosma, dr. Dumitru Marinescu și R. Georgescu.[7]

Erori în prezentarea realității istorice[modificare | modificare sursă]

Profesorul Marius Diaconescu (lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București) a afirmat că Sergiu Nicolaescu ar fi legitimat în acest film varianta istoriografiei comuniste privind rebeliunea legionară. Pretextul izbucnirii rebeliunii l-a constituit asasinarea maiorului german Helmuth Döring de către agentul englez de origine greacă Sarantopoulos.[8] Profesorul Florin Constantiniu afirma că agentul Sarantopoulos îl viza de fapt pe generalul german Erik Hansen (șeful Misiunii Militare Germane în România), iar Döring ar fi fost victima unei confuzii.[9] În filmul Revanșa, autorul asasinatului este prezentat a fi comandoul legionar condus de comisarul Paraipan, iar Sarantopoulos este prezentat doar ca un vagabond scos țap ispășitor pentru uciderea maiorului Döring.[10]

O altă eroare ar putea fi considerată moartea lui Paraipan, cu atât mai mult cu cât personajul real care a stat la baza creării personajului (comisarul legionar Ion Boian zis Moisescu) a intrat în serviciul Securității după preluarea puterii de către comuniști și s-a infiltrat în grupul de partizan din Munții Făgăraș, activitatea sa duplicitară fiindu-i descoperită în anul 1952 de grupul condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Boian a fost supus unei judecăți sumare și executat.[11]

Cenzura comunistă i-a impus regizorului să amplifice rolul jucat de comuniști în acea epocă, fiind prezentate aprecierile regimului comunist asupra regimului antonescian. Ilegalistul comunist Constantin David, asasinat de legionari, era prezentat în film ca un erou al luptei antifasciste. Unii istorici afirmă astăzi că David ar fi fost un agent infiltrat de Serviciul Special de Informații în rândul comuniștilor.[12] Chiar și cineastul Nicolaescu a susținut teoria potrivit căreia David ar fi fost un colaborator al Siguranței, afirmând că aflase aceasta de la unchiul său, comisarul Gheorghe Cambrea.[5]

Rolul propagandistic al filmului[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de alte filme, Revanșa a avut un rol propagandistic mai accentuat. Autoritățile au înțeles rolul pe care îl poate avea cinematograful în răspândirea ideilor dorite, iar filmul de acțiune a fost considerat ca având un impact mai puternic decât alte genuri cinematografice. Însuși Sergiu Nicolaescu afirma într-un interviu din mai 1978 că „acest gen poate demonstra, direct și cinematografic, idei și credințe înalte, prin fapte și nu prin vorbe sau teoretizări care prin plictisul lor nu-și vor atinge niciodată scopul. Oricât de nobil și-ar dori el să fie”.[13]

Influența politică s-a văzut simțită în creșterea ponderii deținute de comuniști în film: muncitorul Pârvu (interpretat de Amza Pellea) devine un personaj mai important decât era în filmul Un comisar acuză, apare un ilegalist comunist pe nume Constantin David (interpretat de Iurie Darie) care fusese omorât de legionari și fusese prezentat de istoriografia comunistă ca un erou al luptei comuniste din ilegalitate. În plus, comisarul Moldovan nu mai este doar un simpatizant comunist ca în filmul anterior, ci devine un colaborator al comuniștilor, sub îndrumarea cărora acționează.[13] El îi face colonelului Zăvoianu la un moment dat următoarea declarație de principii: „Dar e adevărat că sunt de partea comuniștilor pentru că ceea ce doresc ei țării, îi doresc și eu, pentru că dușmanii lor sunt și dușmanii mei, asta e toată ideologia mea”.

Organizațiile necomuniste sunt prezentate ca niște dușmani ai țării (legionarii) sau sunt pur și simplu ignorate (nu se spune nimic de liberali, țărăniști sau de alte partide politice). Legionarii sunt prezentați ca o grupare de asasini, care acționau la comanda Berlinului. În film sunt prezentate descinderile abuzive efectuate de legionari în perioada rebeliunii, cât și „Masacrul de la abator” căruia i-a căzut victimă familia doctorului Avram Berceanu.[14]

De asemenea, generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, este prezentat ca un trădător de țară și ca o marionetă a lui Adolf Hitler, fără aprobarea căruia nu lua nicio măsură importantă pe plan intern. Muncitorul Pârvu afirmă la un moment dat următoarele: „Nu uita că Antonescu sub pojghița de fals naționalism este la fel de vândut nemților ca oricare dintre căpeteniile legionare. Adu-ți aminte anul trecut. Dictatul de la Viena, pierderea unor teritorii strămoșești sfinte, înrobirea economică a țării față de Germania hitleristă; peste 3 milioane de români gem sub jug străin și plânsul lor ne sfâșie inimile. Și cu siguranță trădarea va merge mai departe. ”.

Singura forță politică care luptă împotriva orientării profasciste a țării este doar Partidul Comunist. Comuniștii sunt prezentați, în antiteză cu legionari, ca niște patrioți interesați doar de libertatea țării, nespunându-se nimic de URSS și de agenții străini infiltrați în România cu misiuni anarhiste primite de la Moscova. Asasinarea lui Constantin David este descrisă în film ca o urmare a refuzului său de a-și denunța tovarășii, în timp ce memorialistica legionară afirmă că se urmărea doar terorizarea sa în scopul smulgerii informației privind implicarea comuniștilor în acele evenimente, ca urmare a unui acord încheiat cu SSI.[15]

Spre deosebire de filmul Un comisar acuză în care numele personajelor reale fusese modificat, în Revanșa li se folosesc numele reale. O serie de personaje reale apar în film (colonelul Alexandru Rioșanu, colonelul Ștefan Zăvoianu, prefectul Radu Mironovici, directorul Alexandru Ghica, colonelul german Kurt Geissler, maiorul german Helmuth Döring, agentul grec Demetrios Sarantopoulos, comunistul Constantin David), în timp ce principalilor doi actori ai evenimentelor (prim-ministrul Ion Antonescu și viceprim-ministrul Horia Sima) li se aud doar vocile prin telefon, ei transmițându-și ordinele către subordonați. Printre elementele inedite ale filmului este apariția pentru prima dată într-un film din perioada comunistă a portretului lui Corneliu Zelea Codreanu.[16]

Producție[modificare | modificare sursă]

Originea filmului[modificare | modificare sursă]

Scenariul filmului Revanșa a fost scris de Sergiu Nicolaescu, Vintilă Corbul, Eugen Burada și Mircea Gândilă, după o idee a lui Sergiu Nicolaescu.[13][17] Regizorul realizase anterior două filme (Cu mâinile curate și Ultimul cartuș) în care apăruse un comisar pe nume Miclovan (interpretat de Sergiu Nicolaescu) care murea la finalul primului film.

În 1974 regizorul Sergiu Nicolaescu a realizat un alt film intitulat Un comisar acuză (având la bază un scenariu scris de Sergiu Nicolaescu, Vintilă Corbul, Eugen Burada și Mircea Gândilă, după o idee a lui Sergiu Nicolaescu); în acel film apărea un comisar pe nume Moldovan (interpretat tot de Nicolaescu), „deoarece autorii scenariului sunt alții decât la primele două filme polițiste”, după cum a explicat regizorul.[17] La finalul filmului, comisarul Moldovan este ucis de legionari.

Colectivul de scenariști de la Un comisar acuză a scris scenariul unui film ce continua acțiunea din acel film în contextul pregătirii și desfășurării Rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Pe crucea de pe mormântul comisarului Moldovan se află următoarea inscripție: „Tudor Moldovan 1900-1940”. Comisarul Moldovan a fost readus la viață, dezvăluindu-se faptul că nu murise, ci numai se petrecuse mort după ce fusese găurit de cinci gloanțe.

În acest film era prezentată pentru prima dată Rebeliunea legionară din ianuarie 1941, legionarii și generalul Ion Antonescu constituind la acea vreme subiecte tabu pentru cinematografia românească. După afirmațiile lui Nicolaescu, „rolurile jucate de Germania și Hitler erau prezentate cu obiectivitate. (...) Poate în anumite momente ale filmului, după acțiunea cenzurii, exprimam aprecieri care erau contrare sentimentelor mele de-o viață. Totuși, cred că am avut un mare curaj de a aborda această pagină din istoria României și șansa uriașă de a o transforma într-un film văzut de jumătate din populația țării.[17]

Sergiu Nicolaescu a depus la 30 iulie 1977 subiectul filmului la Casa de Filme 5, apoi la 5 august o primă formă a scenariului. Asociația Cineaștilor din România (ACIN), prin istoricul Ioan Ardeleanu, adjunct de șef de secție al C.C. al P.C.R. și referent de specialitate, a avizat favorabil scenariul, singurul care s-a declarat împotrivă fiind scriitorul Romulus Zaharia. Conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste a aprobat filmul la 30 decembrie 1977.[18]

Filmări[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. El a intrat în faza de producție la 4 ianuarie 1978. Titlul de lucru era Comisarul revine, nefiind cunoscute motivele care au dus la schimbarea sa.[7]

Filmările au început la 16 februarie 1978 și s-au desfășurat în București și în localitățile de pe litoralul Mării Negre, ele încheindu-se la 13 mai 1978.[18] O parte din scene au fost filmate pe peronul Gării Basarab și în curtea Casei Căsătoriilor de lângă Parcul Cișmigiu.

Regizorul a prevăzut ca majoritatea filmărilor să se facă noaptea (filmările urmau să se facă în circa 40 de nopți). S-a filmat pe vreme de ploaie și în alte condiții vitrege, directorul de imagine Nicolae Girardi și cameramanul Gheorghe Cricler folosind aparate ușoare și reflectoare cu care au transmis cadre funcționale de natursă să confere autenticitate atmosferei.[13] Cadrele au fost filmate în peste 80 de locații exterioare. Închirierea unor locuri de filmare au fost anevoioase și din cauza birocrației; cineastul afirma că a durat o lună de zile pentru a obține aprobarea de a filma pe timp de noapte în curtea Casei Căsătoriilor de lângă Parcul Cișmigiu. El se plângea că mai multe instituții dovedeau lipsă de înțelegere și îi puneau bețe în roate.[13] O jurnalistă care a asistat la filmări scria că regizorul coordona aproape întreaga activitate, nemulțumit de amatorismul cu care lucrau unii colaboratori.[13]

Decorurile interioare au fost realizate de Marcel Bogos (care lucra în același timp și la decorurile din Ion), iar cele exterioare de mai tânărul Dodu Bălășoiu. Colaboratorii regizorului se plângeau și ei de lentoarea cu care lucra Studioul Cinematografic de la Buftea, fiind nevoiți de multe ori să improvizeze.[13]

În Revanșa au fost realizate scene de acțiune și cascadorii la un înalt nivel de profesionalism, fiind folosită o echipă mare de cascadori care au executat unele scene de luptă devenite celebre în cinematografia românească: căderea de pe dealul Plumbuita, capul scufundat în WC, lupta din lift cu urcarea și coborârea comisarului prin trapa superioară a cabinei aflate în mișcare, duelul din abator, săritura de pe podul Grand pe un tren aflat în mișcare, săritura prin geamul de sticlă de la ultimul etaj al clădirii și explozia autobuzului.[17] Nicolaescu a fost dublat de cascadorul Aurel Popescu în scena săriturii de pe pod pe acoperișul trenului aflat în mișcare.[19] Săritura prin geam de la finalului filmului era o cascadori plină de riscuri, atât din cauza înălțimii de la care se sărea, cât și din cauza faptului că s-a folosit un geam autentic.[11]

Actorul Amza Pellea a interpretat în acest film un ilegalist comunist însuflețit de dorința de a instaura socialismul în România. Deși era fiu de țăran înstărit, actorul a intrat mai târziu în PCR și a devenit chiar și secretar de partid al Teatrului de Comedie, fiind simpatizat de Nicolae Ceaușescu.[20] Vorbind despre datoriile politice ale actorilor, Pellea afirma într-o anchetă inițiată în 1971 de revista „Cinema” următoarele: „Avem datoria de a aduce pe ecran cronica adevărată a epocii pe care o trăim, cu eroii ei iluminați de flacăra puternică a scopului care îi călăuzește: construcția unei societăți noi, nemaiîntâlnite în istoria omenirii”.[21]

Filmările au fost realizate cu sprijinul Ministerului de Interne și al Ministerului Apărării Naționale, acest lucru fiind menționat pe genericul de final. A participat corpul de balet al Teatrului Constantin Tănase, sub conducerea maestrului coregraf Păstorel Ionescu. Consilier special la realizarea filmului a fost maiorul Gheorghe Rovența.

Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 4.902.000 lei.[18] Filmul a fost vizionat de conducerea C.C.E.S. la 13 iulie 1978, fiind aprobat ”cu felicitări”.[18]

Continuări[modificare | modificare sursă]

După filmul Revanșa, regizorul Sergiu Nicolaescu a scris un scenariu intitulat „Recviem pentru comisar”, care urma să fie ultimul film din seria Comisarul Moldovan și în care polițistul pornea în urmărirea celui care i-a ucis băiatul la finalul filmului precedent și murea după ce l-a răzbunat. Scenariul a fost respins de cenzura comunistă.[22]

Ca urmare a faptului că filmele cu comisarul Moldovan au avut un mare succes la public în România din anii '70 - '80 ai secolului al XX-lea, Sergiu Nicolaescu a realizat în 1981 un film intitulat Duelul a cărui acțiune se petrece în septembrie 1939 în perioada invadării Poloniei de către Germania nazistă. În acest film, comisarul de poliție Tudor Moldovan (interpretat tot de Sergiu Nicolaescu) investiga cazul unui jaf bancar săvârșit la comanda lui Grigore Maimuca (Colea Răutu), un om politic apropiat de Mișcarea Legionară.

Recepție[modificare | modificare sursă]

Filmul Revanșa a avut parte de un mare succes de public la cinematografele din România, fiind vizionat de 6.359.884 de spectatori, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[23] El se află astfel pe locul 16 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România, depășind filmul precedent Un comisar acuză (aflat pe locul 17).[24]

Filmele cu comisarul Moldovan au avut parte de un mare succes în România din anii '70 - '80 ai secolului al XX-lea. După afirmațiile criticului literar Angelo Mitchievici, copiii care mergeau la cinematograf în acei ani îl considerau pe comisarul Moldovan „simbolul bărbăției și al onoarei, cavalerul cu pălărie borsalino descheiat la costum cît să se vadă pistolu' și jiletca, salutînd elegant și cumva ironic cu degetele la pălărie și vorbind gutural de parcă ar fi fumat plantații întregi de tutun”, fiind plini de admirație atunci când îl vedeau în filme. Comisarul Moldovan și Mărgelatu erau printre eroii multor copii din acele vremuri.[25]

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera Ultimul cartuș drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste[26], care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii.[27]

Analizând acest film, criticul Călin Căliman a observat că suspansul și tensiunile intrigii sunt susținute de directorul de imagine Nicolae Girardi cu remarcabile rezultate artistice.[28] În opinia lui, unul dintre personajele memorabile ale acestui film este „sadicul comisar legionar Paraipan, în interpretarea teribilă a lui Gheorghe Dinică”.[29]

Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: „Ajuns chestor, în preajma confruntării armate dintre generalul Antonescu și legionari, Moldovan, resuscitat în mod miraculos după rafalele primite în piept la finalul lui „Un comisar acuză”, combate cu succes bandele conduse de Paraipan, care află, cu groază, că temutul comisar trăiește. Omul de acțiune îi are pe comunistul Pârvu în stânga sa și pe devotatul Limbă în dreapta. În colaborare la scenariu cu Vintilă Corbul și Eugen Burada, Nicolaescu se străduie să respecte riguros cronologia politică, într-o intrigă rocambolescă, forțând adevărul istoric până la capturarea întregii conduceri legionare, în pofida protecției germane, de către imbatabilul Moldovan. Acțiunea e presărată cu răpiri, dansuri de tavernă executate de ansamblul „Teatrului de estradă”, incendii spectaculoase și... puzderie de „revanșe”. Palierul cel mai penibil al filmului e dialogul: „Arestați-l!” – comandă, marțial, Paraipan; „Ușurel, că vă fac îngerași” – ripostează, spiritual, comisarul. „Îl vreau viu!” – anunță mereu polițistul, iar oamenii săi trag rafalele în prostie. Secv. rapel: dramatică, apariția lui Ion Dichiseanu în Horia Sima.”[30]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cristian Luis Vasilescu - „Până la capăt! Contribuții ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia națională” (Ed. Universitară, București, 2011), p. 204.
  2. ^ Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 207.
  3. ^ Comandamentul Militar al Capitalei:Asasinatele de la Jilava, Snagov și Strejnicul, 26-27 noiembrie, 1940, Monitorul Oficial și imprimeria Statului, p. 1, București, 1941.
  4. ^ Aurică Simion - „Regimul politic din România în perioada septembrie 1940 - ianuarie 1941” (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976), p. 253.
  5. ^ a b c Sergiu Nicolaescu - „Un senator acuză” (Ed. PRO, București, 1996), p. 164.
  6. ^ Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 28-29.
  7. ^ a b Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 201.
  8. ^ Cristian Troncotă, Alin Spânu, Florin Pintilie - „Documente SSI despre poziția și activitățile politice din România”, vol. I (Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2005), p. 244.
  9. ^ Florin Constantiniu - „O istorie sinceră a poporului român” (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2008), p. 381.
  10. ^ Ilarion Tiu - „Falsurile din filmele lui Sergiu Nicolaescu”, în „Adevărul”, 7 ianuarie 2013.
  11. ^ a b Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 209.
  12. ^ Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu - „Istoria românilor în secolul XX” (Ed. Paideia, București, 1999), p. 529.
  13. ^ a b c d e f g Alice Mănoiu - „«Revanșa». Comisarul Moldovan revine după trei ani să-și ia revanșa! Un nou serial românesc?... Tot ce se poate!”, în revista „Cinema”, mai 1978.
  14. ^ Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 205.
  15. ^ Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 206.
  16. ^ Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 201-202.
  17. ^ a b c d Revanșa pe situl personal al regizorului Sergiu Nicolaescu, accesat la 10 iulie 2012.
  18. ^ a b c d Revanșa”, Secvențe, iulie 2012, există o versiune arhivată la 5 iulie 2013, http://archive.is/LziMe, accesat la 31 iulie 2012 
  19. ^ Cristian Luis Vasilescu, op. cit., p. 208.
  20. ^ Dumitru Furdui - „Teatrul în comunism”, vol. II (Ed. Fronde, Paris, 1999), p. 231.
  21. ^ „Cinema”, anul IX, 1971, nr. 11 (107), p. 9.
  22. ^ Duelul pe situl personal al regizorului Sergiu Nicolaescu, accesat la 10 iunie 2012
  23. ^ Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei până la data de 31.12.2006 și 2007” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. 31 decembrie 2007. http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-817.pdf. Accesat la 14 septembrie 2011. 
  24. ^ Sebastian S. Eduard - Top - "Nea Mărin miliardar", cel mai vizionat film, în "Jurnalul Național", 22 noiembrie 2006.
  25. ^ Angelo Mitchievici - „Comisarul Moldovan - Reloaded”, în "România literară", nr. 15, 18 - 25 aprilie 2008.
  26. ^ Cristian Tudor Popescu - „Filmul surd în România mută” (Ed. Polirom, Iași, 2011), p. 192.
  27. ^ Cristian Tudor Popescu, op. cit., p. 193.
  28. ^ Călin Căliman - „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 79.
  29. ^ Călin Căliman - „Istoria filmului românesc (1897-2000)” (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), p. 288.
  30. ^ Tudor Caranfil - „Dicționar universal de filme” (Ed. Litera Internațional, București, 2008)

Legături externe[modificare | modificare sursă]