Teodor Mazilu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Teodor Mazilu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata

Teodor Mazilu (sau Theodor Mazilu, n. 11 august 1930, București, d. 18 octombrie 1980) a fost un dramaturg român, autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune. S-a născut ca al patrulea copil într-o familie de muncitori.[1]

Opera[modificare | modificare sursă]

Teodor Mazilu scrie începînd din 1949, mai întîi în periodice pentru ca mai apoi să publice colecții de nuvele și romane. Ceea ce îl caracterizează pe Mazilu este însă teatrul său, adesea asemănat cu cel al lui Caragiale. În ciuda cenzurii severe din acea perioadă el reușește să-și cîștige publicul luînd în zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic. Piesa Proștii sub clar de lună, pusă în scenă de Lucian Pintilie în 1963 la Teatrul Bulandra este scoasă de pe afiș pentru o vreme de autorități. In anul 1972 publica Ipocrizia disperării, eseu în care își prezintă filozofia personală.

Culegeri de nuvele[modificare | modificare sursă]

Romane[modificare | modificare sursă]

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

Volum de poezii[modificare | modificare sursă]

  • Cîntece de alchimist (1972)

Eseu filozofic[modificare | modificare sursă]

  • Ipocrizia disperării (1972)

Mici schițe morale[modificare | modificare sursă]

  • Pîinea la loc fix

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]