Toma Caragiu
| Toma Caragiu | |
 Actorul Toma Caragiu |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Grecia21 august 1925Argos Orestiko[*], Grecia |
| Decedat | .svg){kind=small} R.S.România 4 martie 1977 (51 de ani)București |
| Locul înmormântării | Cimitirul Bellu |
| Căsătorit cu | 1) 1952-1962 Maria Bondar 2) 1963-1977 Elena Caragiu (1937)[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Roluri importante | Costică Caratase în Actorul și sălbaticii |
| Debut | Toreadorul din Olmado regizat de Ion Șahighian |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) | |
Modifică date / text  |
|
Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, în greacă: Άργος Ορεστικό sau Hrupisti,[2] Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).
Cuprins
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.
Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:[3]
Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.
Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).
Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.
La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.
La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.
În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.
În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.
A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.[1]
Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.
Viața personală[modificare | modificare sursă]
După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești,[4] unde Toma termină liceul.
Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite.[4] Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”,[5] ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.[6]
În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim.[1] Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței.[1][4] După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente[4] sub numele de Helen Cara-Chester.[1] A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu.
Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber.[4] Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.[4]
,_Bucuresti.JPG)
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental)[7] a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II),[4] dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu[8].
Una dintre surorile marelui actor, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n.1927- d.2009), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță. [9]
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[10]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Toma Caragiu a jucat în 39 de filme.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e Ultima soție a lui Toma Caragiu ucisă... în Libertatea din 12 06 2002
- ^ Formula AS no. 573 din 2003
- ^ „Citat Toma Caragiu, Tema Origine: Am copilarit si am facut scoala la Ploiesti. Sunt deci...”. Citate celebre. http://www.citatecelebre.eu/ro/citate/detalii-citat/28988/am-copilarit-si-am-facut-scoala-la-ploiesti. Accesat la 24 februarie 2011.
- ^ a b c d e f g Toma Caragiu - Magicianul Geo Călugăru, 2006
- ^ Fata lui Caragiu - "Pentru mine traieste", 22 ianuarie 2007, Dana Cobuz, Jurnalul Național, accesat la 5 iulie 2012
- ^ Fiica lui Toma Caragiu obtine 20 000 lei... cf. Mediafax 22 01 2009
- ^ Cornel Galben (C. Hanganu) Rememorări Daniela Caurea
- ^ Monica Andrei. „Ultimele ore din viața lui Toma Caragiu”. http://www.ziarulmetropolis.ro/ultimele-ore-din-viata-lui-toma-caragiu/. Accesat la 7 februarie 2016.
- ^ Să ne aducem aminte de un fost mileniu în revista Magazin din 10 01 2001
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Toma Caragiu pe PORT.ro
- Ploiesti.ro - Toma Caragiu
- Filmoteca / Toma Caragiu
- Momente vesele Toma Caragiu
- Teatrografie și filmografie
- Toma Caragiu pe Internet Movie Database
- VITRALII / Intoarcerea la matcă a lui Toma Caragiu, 23 iunie 2009, Ion Andreita, Ziarul de Duminică
- Toma Caragiu ar fi putut scăpa la cutremurul din '77. Aștepta un telefon de la soție, plecată cu amantul la munte, 13 Septembrie 2011, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
- Ion Caramitru: Toma Caragiu știa că moare peste 4 zile, 17 octombrie 2005, Fratele Aroman, Jurnalul Național
- In Memoriam: Toma Caragiu, 3 martie 2006, Dana Lascu, Amos News
- „Toma Caragiu a fost cu totul altceva, din păcate irepetabil“, 22 august 2009, Constantin Gordon, Ziarul Lumina
- Cum îi punea Toma Caragiu la punct pe criticii de teatru, 21 noiembrie 2013, Corina Vladov, Ziarul Metropolis
- INTERVIU O zi cu Toma Caragiu, 28 noiembrie 2013, Liliana Matei, Ziarul Metropolis
Serial în Jurnalul Național - [1]
- Toma Caragiu - Un destin tragicomic, 17 octombrie 2005, Editorial De Dana Andronie, Jurnalul Național
- Zeul rasului, 17 octombrie 2005, Pompiliu Kostas Radulescu, Jurnalul Național
- Nemuritorul de la Bulandra, 17 octombrie 2005, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național
- Boier al teatrului, 17 octombrie 2005, Pompiliu Kostas Radulescu, Jurnalul Național
- Fabulosul, 17 octombrie 2005, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național
- La rascruce de drumuri, 17 octombrie 2005, Dana Andronie, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
- Distribuit in eternitate, 17 octombrie 2005, Dana Andronie, Jurnalul Național
- Tomita mai are 118 minute, 17 octombrie 2005, Dana Andronie, Jurnalul Național
- Ras si lacrimi, 17 octombrie 2005, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
- Stia ca moare peste 4 zile, 17 octombrie 2005, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
- 4 martie 1977, ultima zi, 17 octombrie 2005, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
|
||||||||||||||||||||
|
- Decese în 1977
- Decese pe 4 martie
- Nașteri în 1925
- Nașteri pe 21 august
- Absolvenți ai Liceului Sfinții Petru și Pavel
- Actori români
- Actori de film români
- Actori de radio români
- Actori de teatru români
- Actori de televiziune români
- Actori români de voce
- Aromâni
- Decedați în timpul cutremurului din 1977
- Directori de teatre români
- Familia Caragiu
- Oameni din Hrupișta, Grecia
- Umoriști români
