Toma Caragiu

Toma Caragiu
Actorul Toma Caragiu
Date personale
Născut	21 august 1925 Argos Orestiko⁠(d), Perifereia Dytikis Makedonias, Grecia
Decedat	R.S. România 4 martie 1977 (51 de ani) București
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	cutremurul din 1977
Căsătorit cu	Maria Bondar (1952-1962), Elena Caragiu (1963-1977)
Cetățenie	România
Ocupație	actor actor de teatru[*]​ actor de film
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Roluri importante	Costică Caratase în Actorul și sălbaticii
Debut	Toreadorul din Olmado regizat de Ion Șahighian
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967)
Prezență online
Identificator titlu IMDb

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko <în greacă: Άργος Ορεστικό sau Hrupisti>,Grecia – d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român de origine aromână, cu activitate bogată în radio, teatru, televiziune și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).

Biografie

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir. Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:

„...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”

—Toma Caragiu

Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945. Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Take, Ianke și Cadîr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949). Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani. La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri. În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții. A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț. Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

Viața personală

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite. Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”, ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar Mimi) părăsește în 1977 România și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuându-și viața și recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. A revenit în România în septembrie 2011, dorind să înființeze o casa memorială Toma Caragiu.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitoarea sa, Maria (Doina) Caragiu.

Mormântul lui Toma Caragiu

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul îl avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.

Una dintre surorile marelui actor, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n.1927- d.2009), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), a fost o sculptoriță talentată .

Distincții

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

Filmografie

Toma Caragiu a jucat în 41 de filme.

• Nufărul roșu - r. Gheorghe Tobias, 1955
• Nu vreau să mă însor (1961)
• Vară romantică -r. Sinisa Ivetici, 1961
• Poveste sentimentală - r. Iulian Mihu, 1962
• Străzile au amintiri - r. Manole Marcus, 1962
• Politică și delicatese - r. Haralambie Boroș, 1963
• Pădurea spânzuraților - r. Liviu Ciulei, 1964
• Cartierul veseliei - r. Manole Marcus, 1965
• Procesul alb - r. Iulian Mihu, 1966
• Haiducii (1966)
• Vremea zăpezilor - r. Gheorghe Naghi, 1966
• Șeful sectorului suflete (1967)
• Subteranul - r. Virgil Calotescu, 1967
• Răpirea fecioarelor (1968)
• Răzbunarea haiducilor (1968)
• KO - r. Mircea Mureșan, 1968
• Brigada Diverse intră în acțiune (1970)
• Haiducii lui Șaptecai (1971)
• Zestrea domniței Ralu (1971)
• Săptămîna nebunilor (1971)
• Brigada Diverse în alertă! (1971)
• Urmarirea (1971)
• B.D. la munte și la mare (1971)
• Facerea lumii - r. Gheorghe Vitanidis, 1971
• Bariera - r. Mircea Mureșan, 1972
• Explozia (1972)
• Ciprian Porumbescu (1973)
• Proprietarii - r. Șerban Creangă, 1974
• Trei scrisori secrete (1974)
• Tatăl risipitor - r. Adrian Petringenaru, 1974
• Actorul și sălbaticii (1975)
• Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
• Mastodontul - r. Virgil Calotescu, 1975
• Singurătatea florilor (1976)
• Operațiunea Monstrul (1976)
• Premiera (1976)
• Serenadă pentru etajul XII (1976)
• Condiția Penelopei (voce) - r. Luminița Cazacu, 1976
• Marele singuratic (1977)
• Tufǎ de Veneția -r. Petre Bokor, 1977
• Gloria nu cântă - r. Alexandru Bocăneț, 1977
• Buzduganul cu trei peceți - r. Constantin Vaeni, 1977

Bibliografie

• Carte despre Toma Caragiu - Editura Meridiane

Vezi și

• Listă de actori comici

Legături externe

• Ploiesti.ro - Toma Caragiu
• Filmoteca / Toma Caragiu
• Momente vesele Toma Caragiu
• Teatrografie și filmografie
• Toma Caragiu la Internet Movie Database
• VITRALII / Intoarcerea la matcă a lui Toma Caragiu, 23 iunie 2009, Ion Andreita, Ziarul de Duminică
• Toma Caragiu ar fi putut scăpa la cutremurul din '77. Aștepta un telefon de la soție, plecată cu amantul la munte, 13 septembrie 2011, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
• Ion Caramitru: Toma Caragiu știa că moare peste 4 zile, 17 octombrie 2005, Fratele Aroman, Jurnalul Național
• In Memoriam: Toma Caragiu, 3 martie 2006, Dana Lascu, Amos News
• „Toma Caragiu a fost cu totul altceva, din păcate irepetabil“, 22 august 2009, Constantin Gordon, Ziarul Lumina
• Cum îi punea Toma Caragiu la punct pe criticii de teatru, 21 noiembrie 2013, Corina Vladov, Ziarul Metropolis
• INTERVIU O zi cu Toma Caragiu, 28 noiembrie 2013, Liliana Matei, Ziarul Metropolis

Serial în Jurnalul Național - [1]

• Toma Caragiu - Un destin tragicomic, 17 octombrie 2005, Editorial De Dana Andronie, Jurnalul Național
• Zeul rasului, 17 octombrie 2005, Pompiliu Kostas Radulescu, Jurnalul Național
• Nemuritorul de la Bulandra, 17 octombrie 2005, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național
• Boier al teatrului, 17 octombrie 2005, Pompiliu Kostas Radulescu, Jurnalul Național
• Fabulosul, 17 octombrie 2005, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național
• La rascruce de drumuri, 17 octombrie 2005, Dana Andronie, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
• Distribuit in eternitate, 17 octombrie 2005, Dana Andronie, Jurnalul Național
• Tomita mai are 118 minute, 17 octombrie 2005, Dana Andronie, Jurnalul Național
• Ras si lacrimi, 17 octombrie 2005, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
• Stia ca moare peste 4 zile, 17 octombrie 2005, Dana Ciobanu, Jurnalul Național
• 4 martie 1977, ultima zi, 17 octombrie 2005, Dana Ciobanu, Jurnalul Național