Constantin Vaeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Vaeni
Date personale
Născut (75 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Ocupație regizor de film
actor de film[*]
scenarist Modificați la Wikidata

Constantin Vaeni (n. 13 mai 1942) este un regizor, scenarist și actor român.

Carieră profesională[modificare | modificare sursă]

Prima sa legătură cu filmul a avut loc în Dincolo de brazi (1958), regizat de Mircea Drăgan și Mihai Iacob, despre un grup de ostași români ce au împiedicat în toamna anului 1944, împreună cu locuitorii unui sat de munte, retragerea unei unități germane. Adolescentul Constantin Vaeni a apărut ca actor în acel film.[2]:p. 186 Ulterior, el a absolvit în anul 1969 cursurile de regie de film de la IATC.

Constantin Vaeni a debutat ca regizor secund al filmului Printre colinele verzi (aprilie 1971), regizat de prozatorul Nicolae Breban.[2]:p. 234 A lucrat apoi câțiva ani ca regizor de filme documentare, realizând scurtmetrajele Apoi s-a născut orașul (1972), ce prezenta ultimele clipe ale vechii Orșove, ce a fost mutată din calea apelor Dunării,[2]:p. 272 Suflet din sufletul neamului său (despre personalitatea lui Nicolae Bălcescu), Play-Cupa Davis (despre finala de Cupă Davis în care au jucat Ilie Năstase și Ion Țiriac), Începuturi (despre repartizarea unor proaspăt absolvenți de facultate pe plaiuri tulcene, bihorene, brăilene și vrâncene, pe fundalul muzical al unei balade cântate de Tudor Gheorghe) și Lungul drum al pâinii către casă, un film de montaj despre asanarea Insulei Mari a Brăilei și transformarea bălții în teren arabil).[2]:p. 273

El a trecut apoi în februarie 1975 la lungmetrajul de ficțiune, realizând filmul Zidul, ce prezenta „un adevărat ritual al claustrării, cu consecințe - psihice, moral-volitive, fizice” al unui tânăr (Gabriel Oseciuc) care a tipărit singur, izolat timp de câteva luni într-o încăpere zidită, ziarul clandestin România liberă.[2]:p. 257 Au urmat filmele Buzduganul cu trei peceți (1977), o versiune politizată a evenimentelor ce au condus în 1600 la unirea celor trei țări române, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Mihai Viteazul,[2]:p. 257 Vacanța tragică (1979), inspirat din romanul Nada Florilor de Mihail Sadoveanu, despre un conflict cu final tragic între luptătorii socialiști și forțele de poliție în timpul revoltei țărănești din 1888,[2]:p. 257 și Ancheta (1980), un film de actualitate.[2]:p. 258

Filmul Imposibila iubire (1984) a adaptat romanul Intrusul al lui Marin Preda, păstrând spiritul operei literare.[2]:p. 319 În filmografia regizorului au urmat Acasă (1985),[2]:p. 309 despre un tânăr muncitor constructor (Șerban Ionescu) care este frământat de dorința întoarcerii în satul natal,[2]:p. 363 și Drumeț în calea lupilor (1988),[2]:p. 310 ce prezintă ultimele ore din viața istoricului patriot Nicolae Iorga (interpretat de Valentin Teodosiu).[2]:p. 396

A mai realizat periodic și alte filme documentare: Teatrul cel Mare (1979), ce i-a omagiat pe marii actori ai teatrului românesc,[2]:p. 296 Campionii (1981), un film de montaj despre marii sportivi români din ultimele trei decenii,[2]:p. 342 și După 20 de ani, Orșova (1989).[2]:p. 372 A apărut, de asemenea, ca actor în filmul Ultimele zile ale verii (1976) al lui Savel Stiopul.[2]:p. 286

După Revoluția din decembrie 1989, Constantin Vaeni a fost director al Studioului de Creație „Gamma” (1990-1993) și membru al Consiliului Național al Audiovizualului (1993).

Filmografie (regizor)[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

A fost distins de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) cu premiul Opera Prima pentru filmul de scurt metraj Apoi s-a născut orașul (1972),[4]:p. 12 cu premiul pentru film documentar pentru filmul Aproape totul despre grâu (1979)[4]:p. 38 și cu premiul special al juriului pentru filmul Imposibila iubire (1984).[4]:p. 61

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ general catalog of BnF, accesat la 27 martie 2017 
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.
  3. ^ Acasă la Imdb.com
  4. ^ a b c Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]