Zbor periculos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Zbor periculos
Zbor periculos.jpg
Captură de ecran din film cu Vladimir Găitan în prim-plan
Gen dramă
Regizor Francisc Munteanu
Scenarist Mihai Vasilescu
Producător Nicoleta Tudorache (directorul filmului)
Mihai Opriș (producător delegat)
Distribuitor Româniafilm
Studio Casa de filme 5
Director de imagine Marian Stanciu
Operator(i) Marian Stanciu
Montaj Sanda Bălășescu
Sunet Gheorghe Ilarian (coloana sonoră)
Muzica Temistocle Popa
Scenografie Călin Papură
Costume arh. Andreea Hasnaș
Distribuție Vladimir Găitan
Enikõ Szilágyi
Gheorghe Dinică
Ion Dichiseanu
Gheorghe Cozorici
Cristina Deleanu
Constantin Diplan
Premiera 15 octombrie 1984
Durata 80 min.
Țara RSR R.S. România
Limba originală română
Prezență online

Pagina Cinemagia

Zbor periculos este un film românesc din 1984, regizat de Francisc Munteanu după un scenariu scris de Mihai Vasilescu. Rolurile principale sunt interpretate de Vladimir Găitan, Enikõ Szilágyi, Gheorghe Dinică, Ion Dichiseanu, Gheorghe Cozorici, Cristina Deleanu și Constantin Diplan.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În timpul unui zbor TAROM către București, avionul condus de comandantul Oprescu (Gheorghe Dinică) și copilotul Alexandru Codreanu (Vladimir Găitan) este surprins de o furtună deasupra Vienei. Între cei piloți are loc o dispută cu privire la ceea ce ar trebui să facă. Codreanu susține că ar trebui să aterizeze pe aeroportul din Viena sau să ocolească frontul atmosferic, în timp ce Oprescu (un pilot experimentat cu o carieră de 25 ani și aproape un milion de km de zbor) insistă să zboare printr-un culoar aflat în mijlocul furtunii. În timp ce avionul intră în furtună, culoarul de zbor se închide, iar legătura radio cu turnul de control este pierdută pentru câteva minute. Văzându-l pe comandant că este speriat de această întorsătura, copilotul Codreanu preia controlul aeronavei și execută o manevră contrară celei ordonate de Oprescu. În final, aeronava ajunge la București, iar comandantul afirmă că nu va raporta acel act de insubordonare.

Dornic să se afle adevărul, Codreanu raportează conducerii Departamentului Aviației Civile actul său de insubordonare din timpul ultimului zbor, afirmând că Oprescu s-a panicat atunci când se aflau la 9.000 de metri altitudine. Anterior, fără să-l anunțe pe copilot, Oprescu scrisese însă un raport în care descrisese acțiunea din punctul său de vedere, învinovățindu-l pe Codreanu pentru pierderea legăturii radio. Până la lămurirea situației, cei doi piloți sunt consemnați la sol, Oprescu fiind detașat să facă muncă de birou la Inspectoratul de Navigație, iar Codreanu este trimis controlor de trafic la turnul de control. Copilotul se așteaptă ca Oprescu să recunoască adevărul, deși acesta din urmă mai are un an până la pensie și ar putea să nu i se permită să mai zboare. Înregistrările radio nu lămuresc situația. Comandantul suferă însă un accident vascular, iar Codreanu nu se mai poate dezvinovăți.

În paralel, relația lui Codreanu cu soția sa, arhitecta Ruxandra (Enikõ Szilágyi), devine tot mai tensionată ca urmare a puternicului atașament al pilotului față de munca sa și a lipsei sale frecvente de acasă. Deși consemnat la sol, el lucrează ore suplimentare, neavând încredere în capacitatea colegului său din cealaltă tură, Chiriță (Sebastian Papaiani). După ce încearcă inutil să-l facă gelos, soția sa intentează în final acțiune de divorț. Codreanu acceptă să se mute de la domiciliul conjugal pentru a urgenta procesul și este găzduit în apartamentul doctoriței Elena Cernescu (Cristina Deleanu), care era văduvă și avea o fetiță.

După o perioadă, Oprescu își revine și dă o declarație scrisă prin care recunoaște că el a fost cel care a greșit. Codreanu este reabilitat și i se aprobă înscrierea la cursurile de comandanți de aeronave. Comandanții săi - Drăgan (Gheorghe Cozorici), directorul Departamentului Aviației Civile, și Matei Rotaru (Ion Dichiseanu), secretarul de partid al departamentului - îi spun însă că nu-l pot trimite să zboare cât timp situația sa familială nu este rezolvată. Nemulțumit de faptul că nu i se permite să piloteze avioane, Codreanu cere să i se aprobe transferul la aviația sportivă. Directorul Drăgan îi aprobă detașarea pentru a-i permite pilotului să-și rezolve problemele personale și să-și regăsească echilibrul moral. Ruxandra și Alexandru își dau seama că se iubesc în continuare și renunță la divorț, iar astfel Codreanu își reia cursele aeriene ca pilot.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Scenariul filmului a fost scris de dramaturgul Mihai Vasilescu, debutant în domeniul cinematografiei. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București cu sprijinul Departamentului Aviației Civile. Regizor secund a fost Ion P. Ion.

Filmările de pe aerodromul aviației sportive au fost realizate la Aeroclubul „Aurel Vlaicu” din București, operatorul care a realizat imaginile aeriene fiind Dumitru Gaiță. Avionul care a realizat acrobațiile aeriene (lupingurile) a fost un aparat de zbor YR-ZBO. Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra de Jazz a Radioteleviziunii Române dirijată de artistul emerit Sile Dinicu.

Recepție[modificare | modificare sursă]

Filmul Zbor periculos a fost vizionat de 1.435.358 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. [1]

Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” [2], criticul Călin Căliman scria în „Istoria filmului românesc (1897-2000)” că filmul Zbor periculos este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”.[3]

Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: „Doi piloți, puși sub interdicție de către superiori din cauza unui zbor riscat, se reabilitează în înfruntarea cu periculoșii nori de formație „orajoasă”. Filmul funcționează pe două planuri paralele: unul, la 5000 m altitudine unde bântuie un uragan și celălalt, „furtuna” de la etajul II al aeroportului, gata să distrugă echilibrul și cariera „insubordonatului” pilot. Zborul, care demarează vijelios, sfârșește convențional-idilic. El marchează, totuși, primul film pentru care Francisc Munteanu recurge la serviciile unui dramaturg (Mihai Vasilescu), fie el și la debut.” [4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei până la data de 31.12.2006 și 2007” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. 31.12.2007. Accesat în 2011-09-14.  Verificați datele pentru: |date= (help)
  2. ^ Călin Căliman - „Istoria filmului românesc (1897-2000)” (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), p. 188.
  3. ^ Călin Căliman, op. cit., p. 358.
  4. ^ Tudor Caranfil - „Dicționar de filme românești” (Ed. Litera Internațional, București, 2003)

Legături externe[modificare | modificare sursă]