Sari la conținut

Umberto Eco

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Umberto Eco

Umberto Eco ()
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Alessandria, Piemonte, Italia[3][5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[7][2][8][9] Modificați la Wikidata
Milano, Italia[3][6] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pancreatic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRenate Ramge[*][[Renate Ramge (scriitoare germană)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia (–)[10]
 Regatul Italiei (–) Modificați la Wikidata
Religieateism[11] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
romancier[*]​
eseist
pedagog[*]​
scenarist
traducător
cadru didactic universitar[*]​
semiologist[*][[semiologist |​]]
scriitor
critic literar[*]​
medievist
specialist în literatură[*]​
istoric Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBologna[12] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[13][14][15]
limba franceză
limba latină[3] Modificați la Wikidata
PseudonimDedalus[16]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Torino (laurea[*][[laurea (postsecondary academic degree in Italy, equivalent to bachelor's degree)|​]] în filozofie, )[2][17]
Profesor pentruMarco Belpoliti[*]​ , Christos Thivaios[*][[Christos Thivaios (Greek singer and composer)|​]]  Modificați la Wikidata
Limbilimba italiană  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din Bologna[18]
Collège de France  Modificați la Wikidata
Specie literarăeseu  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeNumele trandafirului
Diario minimo[*][[Diario minimo |​]]
Pendulul lui Foucault
Apocalittici e integrati[*][[Apocalittici e integrati |​]]
Come si fa una tesi di laurea[*][[Come si fa una tesi di laurea |​]]
Storia della bruttezza[*][[Storia della bruttezza |​]]  Modificați la Wikidata
Influențe
James Joyce
Jorge Luis Borges
Toma de Aquino
Arthur Conan Doyle
Charles Sanders Peirce
Immanuel Kant  Modificați la Wikidata
Note
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​
Ehrendoktor der Freien Universität Berlin[*][[Ehrendoktor der Freien Universität Berlin |​]]
eredoctoraat van de Universiteit Luik[*][[eredoctoraat van de Universiteit Luik (award)|​]]
Doctor honoris causa al Universității Tel Aviv[*]​
hedersdoktor vid Uppsala universitet[*][[hedersdoktor vid Uppsala universitet |​]]
honorary doctorate of the University of Glasgow[*][[honorary doctorate of the University of Glasgow |​]]
epitimos didaktor tou Ethnikoù kai Kapodistriakoù Panepistimiou Athinon[*][[epitimos didaktor tou Ethnikoù kai Kapodistriakoù Panepistimiou Athinon |​]]
Doctor honoris causa de la Universidad de Buenos Aires[*][[Doctor honoris causa de la Universidad de Buenos Aires |​]]
doctor honoris causa por la universidad Loyola de Chicago[*][[doctor honoris causa por la universidad Loyola de Chicago |​]]
honorary doctor of the University of Kent[*][[honorary doctor of the University of Kent |​]]
medaglia d'oro ai benemeriti della cultura e dell'arte[*][[medaglia d'oro ai benemeriti della cultura e dell'arte |​]][19]
doctor honoris causa al Universității de Stat din Moscova[*]​
Premiul Strega
Premiul Médicis pentru literatură străină
eredoctoraat van de Katholieke Universiteit Leuven[*][[eredoctoraat van de Katholieke Universiteit Leuven (honorary title awarded by the Katholieke Universiteit Leuven)|​]]
honorary doctorate from Brown University[*][[honorary doctorate from Brown University |​]]
doctorat honoris causa de l'université Sorbonne-Nouvelle[*][[doctorat honoris causa de l'université Sorbonne-Nouvelle |​]][20][21][18]
Doktor honoris kauza na Sofiiskia universitet[*][[Doktor honoris kauza na Sofiiskia universitet |​]]
doctor honoris causa por la Universidad Complutense de Madrid[*][[doctor honoris causa por la Universidad Complutense de Madrid |​]]
doctor honoris causa[22]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]​
Tartu ülikooli audoktor[*][[Tartu ülikooli audoktor (honorary degree)|​]]
doctorat honoris causa de l'université Grenoble-III[*][[doctorat honoris causa de l'université Grenoble-III |​]][23]
Premiul pentru Comunicație și Discipline Umane al Prințesei Asturiilor[*]​[2]
Cena VIZE 97[*][[Cena VIZE 97 |​]]
Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[24]
honorary doctor of Rutgers University[*][[honorary doctor of Rutgers University |​]]
doctorat honoris causa de l'université Marie-et-Louis-Pasteur[*][[doctorat honoris causa de l'université Marie-et-Louis-Pasteur (award conferred by the University of Besançon, France)|​]][25]
doctor onorific al Universității din Belgrad[*]​
doctorat honoris causa de l'université Paris-II[*][[doctorat honoris causa de l'université Paris-II |​]][26]
Premio Cesare Pavese[*][[Premio Cesare Pavese |​]]
doctor honoris causa por la Universidad de Burgos[*][[doctor honoris causa por la Universidad de Burgos |​]][27]
Premio letterario Bancarella[*][[Premio letterario Bancarella (category of the Italian literary award for literary works (1953–))|​]]
Q137385829[*]​[28]
tytuł doktora honoris causa Uniwersytetu Łódzkiego[*][[tytuł doktora honoris causa Uniwersytetu Łódzkiego |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Umberto Eco fotografiat de Oliver Mark, Milano 2011

Umberto Eco (n. , Alessandria, Piemonte, Italia – d. , Milano, Italia) a fost un scriitor italian, editor, filosof, teoretician literar și semiotician.[29] Este cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe romane, incluzând Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri. Penultimul său roman, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.[30] A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Eco s-a născut în orașul Alessandria, din regiunea Piemont (nordul Italiei). Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat să participe la trei războaie. În timpul celui de al II-lea război mondial, Umberto și mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona muntoasă piemonteză. Eco a fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui.[31] Numele său de familie este probabil un acronim pentru ex caelis oblatus (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcționar de stat.[32] A studiat la Torino, luându-și licența în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărându-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Este autor de romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

Opera literară

[modificare | modificare sursă]

Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundența simbolurilor și aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii conceptele postmodernismului. Romanul a fost ecranizat în 1986.[33]

Romane

[modificare | modificare sursă]
  • Diario minimo, 1963 (rom. Jurnal minim, traducere Corina Anton, Ed. Humanitas, 2004)
  • Il nome della rosa, 1980 (rom. Numele trandafirului, traducere Florin Chirițescu, Ed. Dacia, 1984), Premiul pentru cea mai bună carte a anului și Premiul Strega în 1981)
  • Il pendolo di Foucault, 1988 (rom. Pendulul lui Foucault, traducere Ștefania Mincu și Marin Mincu, Ed. Pontica, 1991), Premiul Bancarella
  • Il secondo diario minimo, 1992
  • L'isola del giorno prima, 1994 (rom. Insula din ziua de ieri, Ed. Pontica, 1995)
  • Baudolino, 2000 (rom. Baudolino, traducere de Ștefania Mincu, Ed. Pontica, 2001)
  • La misteriosa fiamma della regina Loana, 2004 (rom. Misterioasa flacără a reginei Loana, Ed. Polirom, Iași 2004 și Ed. Pontica, 2005)
  • Il Cimitero di Praga, 2010 (rom. Cimitirul din Praga, traducere Ștefania Mincu, Ed. Polirom, Iași 2010)
  • Numero zero (2015)

Cărți pentru copii

[modificare | modificare sursă]

Toate sunt ilustrate de Eugenio Carmi

  • La bomba e il generale, 1966
  • I tre cosmonauti, 1963
  • Gli gnomi di Gnu, 1992

Lucrări de semiotică-filozofică și critică literară

[modificare | modificare sursă]
  • Il problema estetico in San Tommaso, Torino, Edizioni di Filosofia, 1956, a doua ediție modificată, Il problema estetico in Tommaso d'Aquino, Milano, Ed. Bompiani, 1970
  • Sviluppo dell'estetica medievale, În Momenti e problemi di storia dell'estetica, 1959, Milano, Marzorati, a doua ediție modificată, Arte e bellezza nell'estetica medievale, Milano, Editura Bompiani, 1987
  • Opera aperta, 1962, (rom. Opera deschisă, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Editura pentru Literatura Universală, 1969, Ed. Paralela 45, 2006 )
  • La struttura assente, 1968 (rom. Structura absentă)
  • Segno, 1973
  • Trattato di semiotica generale, 1975, (rom. Tratat de semiotică generală,București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1982)
  • A semiotic Landscape. Panorama sémiotique. Proceedings of the Ist Congress of the International Association for Semiotic Studies, Den Haag, Paris, New York: Mouton (= Approaches to Semiotics, 29), 1979 (cu Seymour Chatman și Jean-Marie Klinkenberg).
  • Lector in fabula. La cooperazione interpretativa nei testi narrativi, 1979 (rom. Lector in fabula(1979, Ed. Univers, 1991)
  • Postille a „Il nome della rosa“, 1983
  • Semiotica e filosofia del linguaggio, 1984, (Semiotica și filosofia limbajului, 1984)
  • I limiti dell'interpretazione, 1990, (rom. Limitele interpretării, Ed Pontica, 1995, Ed. Polirom, 2011)
  • Sei passegiate nei boschi narrativi. Norton Lectures, 1994 (rom. Șase plimbări prin pădurea narativă)
  • Kant e l'ornitorinco, 1997 (rom. Kant și ornitorincul, trad. Stefania Mincu, Ed. Pontica, 2002, Ed. Polirom, 2010)
  • Sulla letteratura, 2002 (rom. Despre literatură, 2002)
  • Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione, 2003
  • Confessions of a Young Novelist. Richard Ellmann Lectures in Modern Literature, Harvard University Press, 2011 (rom. Confesiunile unui tinar romancier´, Traducere de Ioana Gagea, Ed. Pollirom, 2011)

Opere cu caracter eseistic și alte opere

[modificare | modificare sursă]
  • Apocalittici e integrati, 1964 u. 1978 (rom. Apocaliptici și integrați . Comunicații de masă și teorii ale culturii de masaă1964, Polirom, Iași 2008)
  • Come si fa una tesi di laurea, 1977 (rom. Cum se face o teză de licență, Ed. Pontica, 2000, Ed. Polirom, Iași 2006);
  • Dalla periferia dell'impero, 1977 șiSette anni di desiderio, 1983
  • Sugli specchi e altri saggi, 1985
  • Arte e bellezza nell’estetica medievale, 1987
  • Il secondo diario minimo, 1992
  • La ricerca della lingua perfetta nella cultura europea, 1993 (rom. În căutarea limbii perfecte, traducere de Dragoș Cojocaru, Editura Polirom, Iași 2002)
  • In cosa crede chi non crede?, în colaborare cu Carlo Maria Martini, 1996 (rom. În ce cred cei care nu cred?, traducere de Dragoș Zamoșteanu, Ed. Polirom, Iași 2011)
  • Cinque scritti morali, 1997 (rom. Cinci scrieri morale, trad. rom. Pontica, 1998, Ed. Humanitas, București 2005)
  • La Bustina di Minerva, 2000 (rom. Pliculețul Minervei, Humanitas, București 2004)
  • Storia della Bellezza, a cura di U. E., 2004
  • A passo di gambero. Guerre calde e populismo mediatico, 2006
  • La memoria vegetale e altri scritti di bibliofilia, 2006
  • Storia della Bruttezza, a cura di U. E., 2007
  • Vertigine della lista, 2009

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 3 4 Matt Murray (ed.). „Umberto Eco”. The Washington Weekly Post (în engleză). Washington, D.C.: The Washington Post. ISSN 0190-8286. LCCN sn79002172. OCLC 2269358. OL 7642215A. Wikidata Q166032. Accesat în .
  3. 1 2 3 4 Joseph Kahn (ed.). „The New York Times” (în engleză). Manhattan: The New York Times Company. ISSN 0362-4331. LCCN sn78004456. OCLC 1645522. OL 2207064A. Wikidata Q9684. Accesat în .
  4. ↑ „Umberto Eco” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în .
  5. ↑ Wikimedia community. „Wikiștiri”. Wikidata Q964. Accesat în .
  6. 1 2 „Archivio Storico Ricordi”. Wikidata Q3621644. Accesat în .
  7. ↑ http://www.repubblica.it/cultura/2016/02/20/news/morto_lo_scrittore_umberto_eco-133816061/. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ↑ „Umberto Eco” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
  9. ↑ „Umberto ECO” (în franceză). NooSFere. Wikidata Q3343389. Accesat în .
  10. ↑ http://www.nytimes.com/1986/09/24/movies/film-medieval-mystery-in-name-of-the-rose.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ↑ https://web.archive.org/web/20171116122534if_/https://www.corriere.it/cultura/speciali/2016/morto-umberto-eco/notizie/messori-umberto-eco-ricordo-32c483ca-d8b9-11e5-842d-faa039f37e46.shtml. Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  13. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Umberto Eco” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  14. ↑ „Umberto Eco”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  15. ↑ „Umberto Eco”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  16. ↑ „Umberto Eco”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  17. ↑ „La Repubblica” (în italiană). Roma: GEDI Gruppo Editoriale[*]. ISSN 0390-1076. OCLC 642673598. Wikidata Q85329. Accesat în .
  18. 1 2 „Journal officiel de la République française” (în franceză). : 15553. ISSN 0242-6773. Wikidata Q1815103.
  19. ↑ „Umberto Eco” (în italiană). quirinale.it[*]. Wikidata Q106771968. Accesat în .
  20. ↑ https://www.sorbonne.fr/doctor-honoris-causa-de-paris-iii/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  21. ↑ http://www.univ-paris3.fr/les-docteurs-honoris-causa-de-la-sorbonne-nouvelle--90298.kjsp. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  22. ↑ https://www5.open.ac.uk/students/ceremonies/sites/www.open.ac.uk.students.ceremonies/files/files/Honorary%20graduate%20cumulative%20list(7).xlsx. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  23. ↑ „Journal officiel de la République française” (în franceză). ISSN 0242-6773. Wikidata Q1815103.
  24. ↑ (în germană) https://www.kunstkultur.bka.gv.at/staatspreis-fur-europaische-literatur. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  25. ↑ https://endirect.univ-fcomte.fr/publication/umberto-eco-docteur-honoris-causa-de-luniversite-de-franche-comte/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  26. ↑ https://www.assas-universite.fr/fr/recherche/docteurs-honoris-causa. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  27. ↑ https://www.ubu.es/unidad-de-protocolo/actos-academicos-solemnes/doctorado-honoris-causa/umberto-eco-2013. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  28. ↑ https://www.cmlprixmediterranee.com/prix-med. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  29. ↑ it Claudio Gerino, Morto lo scrittore Umberto Eco. Ci mancherà il suo sguardo sul mondo, 20 februarie 2016, Repubblica.it - Cultura
  30. ↑ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
  31. ↑ Don Bosco in Umberto Eco's latest book Arhivat în , la Wayback Machine. N7: News publication for the Salesian community p.4 June 2004
  32. ↑ A Short Biography of Umberto Eco Arhivat în , la Wayback Machine. 22 March 2004
  33. ↑ Canby, Vincent (). „The Name of the Rose (1986) FILM: MEDIEVAL MYSTERY IN 'NAME OF THE ROSE'”. The New York Times.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Umberto Eco la Wikimedia Commons

Interviuri

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Umberto_Eco&oldid=17641762