Vermut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O sticlă de Vermut

Vermutul este o băutură alcoolică, asemănătoare cu vinul, la care se mai adaugă alcool, dar care se deosebește de acesta prin faptul că este aromat cu un amestec de pelin și alte ierburi sau condimente. Primul care a folosit cuvântul vermut ca denumire comercială este Antonio Benedetto Carpano, din Torino, Italia, în 1786. El s-a inspirat din rețeta germanilor pentru vinul pelin, în limba germană pelinul și vinul pelin numindu-se "Wermut".

Sortimente[modificare | modificare sursă]

Există trei sortimente de vermut, de la cel mai sec la cel mai dulce: extra sec, bianco/alb, rosso/roșu. Vermutul roșu este servit fie ca aperitiv, răcit și nediluat cu alte băuturi, sau ca ingredient de bază în cocteiluri de tip Manhattan. Vermutul alb este de obicei sec și se poate bea ca aperitiv simplu, dar mult mai mult se folosește în cocteilurile de tip Martini, alături de gin sau votcă. Vermuturile roșii mai sunt numite vermuturi italiene, iar cele albe vermuturi franțuzești, deși această denumire nu respectă realitatea.

În funcție de sortiment, diferă și concentrația de alcool și zahăr a băuturii. Astfel, vermutul rosso au o concentrație de alcool de 16-17° și un conținut de zahăr de 16-18%. Vermutul bianco are o concentrație alcoolică de 17° și un conținut de zahăr de 16-18%. Vermutul extra sec are alcool în concentrație de 18-19° și un conținut de zahăr nu mai mare de 3,5%[1].

Punt e mes[modificare | modificare sursă]

Punt e mes este un vermut italian. Are o culoare maro închis și este amărui. Punt e mes înseamnă literal punct și jumătate în piemonteză. Poate fi folosit ca subtituent pentru vermutul rosso obișnuit în băuturi precum Americano, Manhattan și Negroni. Punt e mes are o aromă puternică, distinctivă, între vermutul rosso obișnuit și Campari. Punt e mes era făcut de familia Carpano din Torino până în 2001, când Distillerie Fratelli Branca din Milano i-a cumpărat.[2]

Depozitare[modificare | modificare sursă]

Vermutul sec trebuie refrigerat și poate fi păstrat pentru aproximativ șase luni. Alte tipuri de vermut țin până la un an dacă sunt depozitate în locuri uscate și reci sau refrigerate.[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Falconi, Ezio Cunoașterea, recunoașterea și prepararea celor mai importante cocteiluri, de la cele clasice și codificate la cele mai noi, ISBN 973-8171-95-4
  2. ^ Ciappi, Andrea (1 mai 2005). „Not Just Fernet”. Chianti Classico Magazine. http://www.chianticlassico.com/english/magazine/200505/articolo1.asp. Accesat la 18 septembrie 2007. 
  3. ^ Vezi http://www.tonyaspler.com/pub/articleview.asp?id=906&s=16