Guvernul provizoriu al Republicii Franceze

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Gouvernement provisoire de la République française
Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze
Guvern provizoriu

 

1944 – 1946

Flag of {{{nume_englez}}}

Steag

Deviză naţională
Liberté, égalité, fraternité
(Libertate, egalitate, fraternitate)
Localizare a {{{nume_genitiv}}}
Teritoriul de jure
Capitală Paris
Limbă/limbi limba franceză
Formă de guvernare Republică
Preşedinte
 - 1944-1946 Charles de Gaulle
 - 1946 Félix Gouin
 - 1946 Georges Bidault
 - 1946-1947 Léon Blum
Legislativ Adunarea Naţională
Epoca istorică Al doilea război mondial
Războiul Rece
 - Fondare 1944
 - Dezmembrare 14 octombrie 1946

Guvernul provizoriu al Republicii Franceze (GPRF) a fost un guvern care a condus Franţa între 1944 şi 1946. După înfrângerea Fanţei de către Germania, a fost creat L'État Français, stat-satelit al învingătorului nazist, aflat sub conducerea lui Philippe Pétain.

După succesul Operaţiunii Overlord şi eliberarea Parisului, regimul de la Vichy a fost dizolvat. Puterea a fost preluată de Guvernul Provizoriu, aflat sub conducera lui Charles de Gaulle. Acestui regim provizoriu i-au urmat a patra Republică Franceză în 1946 şi a cincea Republică Franceză în 1958.

GPRF a fost dominat de o alianţă a trei partide. Această alianţă era formată din Partidul Comunist Francez, (care se proclama ca „parti des 85.000 fusillés” – partidul celor 85.000 de executaţi prin împuşcare datorită rolului important pe care îl avusese în lupta Rezistenţei şi numărului mare de jertfe din rândul membrilor de partid), Secţia Franceză a Internaţionalei Muncitoreşti (SFIO). (partid de orientare socialistă) şi partidul gaullist Mişcarea Republicană Populară (MRP), condusă de Georges Bidault, (socialiştii radicali şi conservatorii de dreapta îşi pierduseră orice legitimitate datorită colaboraţionismului din timpul regimului de la Vichy) . Această alianţă a durat până la criza din mai 1947, în timpul căreia Maurice Thorez, (vicepremier al guvernului) şi alţi patru miniştri comunişti au fost excluşi din guvern. Împreună cu acceptarea planului Marshall, care era destinat ţărilor care nu se aflau în nou creata sferă de influenţă sovietică, excluderea miniştilor comunişti a marcat începutul oficial al războiului rece în Franţa.


Deşi GPRF a fost activ doar în perioada 1944 - 1946, el a avut o influenţă pe termen lung, în special prin promulgarea legilor cu privire la muncă, care fuseseră concepute de Consiliul Naţional al Rezistenţei, mişcarea care unise toate mişcările Rezistenţei, inclusiv a „Frontului Naţional” (de orientare comunistă).

În afară de acordarea prin ordonanţa lui de Gaulle pentru prima oară în istoria Franţei a dreptului de vot pentru femei, GPRF a emis mai multe legi cu privire la muncă.

[modifică] Lista preşedinţilor Guvernului provizoriu al Republicii Fanceze

[modifică] Vedeţi şi:

Unelte personale