Clonare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Clonarea este procesul de creare a unei copii identice. În biologie clonarea se referă la procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), celulelor (clonare celulară) sau a organismelor. Termenul include şi modul de reproducere asexuată.

[modifică] Etimologie

Termenul de clonare este derivat din grecescul κλων (mlădiţă). În horticultură se referå la o generaţie a unei plante de cultură, obţinută prin înmulţire vegetativă.

[modifică] Clonarea moleculară

Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite secvenţe ADN şi obţinerea mai multor copii ale acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosită pentru amplificarea secvenţelor ADN ce conţin gene, dar poate fi folosită şi pentru amplificarea oricărei secvenţe ADN cum ar fi promotorii, secvenţe necodate şi secvenţe aleatoare ale ADN. Este folosită într-o largă varietate de experimente in biologie precum şi o serie de aplicaţii practice cum ar fi producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greşit utilizat ca referindu-se la identificarea locaţiei cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secventei genomice relevante. În esenţă, pentru a amplifica o secvenţă ADN într-un organism viu acea secvenţă trebuie să fie legată de originea replicării, un element al secventei capabil să direcţioneze propagarea ei însăşi şi a tuturor celor conectate de ea. În practică totuşi, un număr de alte elemente sunt dorite şi există o varietate de vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN şi ADN de sine stătători.

Clonarea oricărui fragment DNA presupune în esenţă patru paşi: fragmentare, fragment essentially involves four steps: fragmentation, ligaturare, transformare (transfection) şi selecţie.

Acest articol trebuie pus în formatul standard Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna mai 2007.

Clonarea este o provocare biotehnologică fără etică pentru că, lezează identitatea individului şi a speciei, şi atacă direct demnitatea persoanei . Omul a fost creat unic, după "chipul şi asemănărea lui Dumnezeu " ( Facerea 1,26 ) . Este important să amintim că un comportamnet bioetic corect trebuie să urmarească sănătatea omului şi a ambientului, securitatea operatorilor sanitari din domeniul biotehnologiei, minimalizarea riscurilor şi prevederea celor mai posibile , urmărindu-se mereu obiectivele care să asigure tutela sănătatii omului şi salvarea ambientului. În acest mod biotehnologiile sunt considerate utile , şi deci având ca scop producerea binelui, sunt deci etic corecte. Comitetul National de Bioetică ( din Italia ) este mereu atent să examineze cazuri şi situaţii , care să cointereseze lumea ştiinţifică , legislatorii şi publicul , la o masă rotundă care să ducă toate forţele în direcţia tutelării sănătăţii omului şi ambientului. Mai mult, cere comunităţii ştiinţifice şi legislatorilor să fie cât mai aproape de propriile principii , pentru un control de tip instituţional pe proiecte şi laboratoare, pentru o informare detaliată şi precisă fără efecte de cinema sau scandaloase , şi cu o puternică inţelegere cu instituţiile de specialitate din Universităţi pentru opertatorii şi experţii din sectorul biotehnologiei. Decizia European Patent Office ( EPO ) de a concede Universităţii din Edimburg , brevetul care prevede izolarea şi cultura celulelor staminale de embrioni şi de ţesuturi adulte şi modificarea lor genetică, a readus în atenţie chestiunea etică a producerii şi utilizării de embrioni în scop comercial. CNB şi-a exprimat în ocazii anterioare, în mod expres , propriile rezerve privind brevetarea fiinţelor vii şi experimentarea pe embrionul uman şi opoziţia faţă de clonarea umană , în particular -Raportul despre brevetarea organismelor vii din 19 noiembrie 1993, Identitatea şi statutul embrionului uman din 22 iunie 1996, Clonarea din 17 octombrie 1997. Punctul de vedere e conform cu normele adoptate în sediile europene şi internaţionale , cu care CNB a colaborat , mai precis: 1. Convenţia Consiliului Europei privind protecţia drepturilor omului şi biomedicina , semnată la Orviedo în 4 aprilie 1977, care la art. 18, prevede: este interzisă producerea de embrioni umani în scop de cercetare ştiinţifică ca şi de indivizi clonaţi. Chiar dacă cineva ar clona 2000 de Napoleoni , vor fi toţi diferiţi, pentru că ar fi crescuţi în familii diferite.