Cleante Davidoglu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cleante Davidoglu
Date personale
Născut1871 Modificați la Wikidata
Bârlad, Tutova, România Modificați la Wikidata
Decedat1947 (76 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriAnton Davidoglu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Cleante Davidoglu (n. 1871, Bârlad – d. 1947, București) [1] a fost un general de divizie, ce a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române (1927-1928).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Cleante Davidoglu a fost fiul unui medic omonim, ce a fost mai târziu (1868) șeful spitalului din Bârlad, și al Profirei Moțoc. Fratele său a fost cunoscutul matematician Anton Davidoglu (1876-1958).[2]

Despre anii formării viitorului general nu s-au găsit surse până acum. În anul 1905 era căpitan.[3] În anul 1892 ofițerul a fost trecut ca persoană eligibilă pe listele Senatului din partea județului Bârlad.[4]

La Robânești, Oituz și în Transilvania, în prima parte a Războiului de reîntregire a neamului românesc, Regimentul 4 Roșiori, comandat de locotenent-colonelul Cleante Davidoglu, a desfășurat numeroase acțiuni de luptă în câmp.[5] În anul 1917 era colonel și comandant al Regimentul nr. 4 Roșiori „Regina Maria”.[6]

În cursul lunii ianuarie 1919 a avut un rol contestat, în reprimarea Revoltei de la Hotin.

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 2 roșiori în Operațiile militare postbelice.

Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus Brigada 2 Roșiori în luptele din jurul Sătmarului și Mate-Szalka în zilele de 19-25 aprilie 1919, când căzând în spatele Diviziei de Secui a determinat-o să se predea.
Înalt Decret no. 2189 din 6 iunie 1919[7]:p. 155

Generalul maior Cleante Davidoglu, comandantul trupelor române din zona fixată de Conferința de Pace de la Paris, a avut un mare merit în înființarea și dotarea secției de chirurgie și a Spitalului Orășenesc Satu Mare. Acesta i-a mulțumit doctorului Béla Lükő pentru salvarea vieții generalului Demostene Margaritopol, operat pentru o plagă penetrantă abdominală prin împușcare.

În perioada anilor 1927-1928, Davidoglu, acum general de divizie,[8] a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române,[9] apoi a fost șeful Inspectoratului de Jandarmi Județean Mehedinți.

Generalul a fost proprietar al Pădurii Palanca cu o suprafață de 104 de hectare în județul Tecuci.[10]

Numele său a fost atribuit Inspectoratului de Jandarmi Județean din Turnu Severin[11] și „Asociației Sportive Cleante Davidoglu” (Strada Portului, nr. 2, Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți), o asociație cu scop sportiv, constituită din 370 de membri, angajați ai Inspectoratului de Jandarmi Județean Mehedinți, cu caracter nelucrativ, nonprofit, apolitic, umanitar.[12]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe Bezviconi, Iurie Colesnic: „Necropola capitalei: dicționar enciclopedic”, Editura Museum, București 1997, p. 109.
  2. ^ [1] Academia de studii economice
  3. ^ Alexandru V. Beldiman, Constantin Mille: „ "Adevărul": 1888-1913 : 25 de ani de acțiune”, Editura Adevărul, p. 191.
  4. ^ Monitorul Oficial al României nr. 270 din 6 (18) martie 1892.
  5. ^ Gheorghe Cernat, Stelian Dragnea: „De la tiraliorii lui Cuza la Brigada 30 Gardă, 1860-1995, istorie fapte de arme imagine prezentă”, Editura Tempus, Ploiești 1995, p. 164.
  6. ^ Journal officiel de la République française, Paris 1917, p. 9846.
  7. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  8. ^ [2] Ordinul 176/2012, nr. 36.
  9. ^ Gheorghe Bezviconi, Iurie Colesnic: „Necropola capitalei: dicționar enciclopedic”, Editura Museum, București, 1997.
  10. ^ Revista Pădurilor, vol. 50, 1938, p. 954.
  11. ^ [3] Inspectoratul de Jandarmi
  12. ^ [4] Arhivat în , la Wayback Machine. ASCD