Gheorghe Băgulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gheorghe Bâgulescu)
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Băgulescu
Monitorul Oficial al României. Partea I 1995-01-20, nr. 10.pdf

Gheorghe Băgulescu[1][2] (n. 1 noiembrie 1890, Flămânda, România - d. 26 noiembrie 1963, Nisa, Franța) [3] a fost un general român, scriitor și colecționar de artă.

După ce a luptat în Primul Război Mondial în Batalionul de vânători de munte, cpt. Băgulescu Gheorghe a fost decorat cu cel mai înalt ordin militar român „Ordinul Mihai Viteazul”, alături de alți 14 militari ai unității.[4]

În 1926 s-a căsătorit la București cu Elena Dimitriu, de naționalitate franceză.

A fost numit atașat militar al Regatului României în Imperiul Japonez (1935-1939) și ambasador al României în Japonia, Manchuko și China (1941-1945).

Recuperat de americani în 1946, emigrează mai târziu în sudul Franței, de unde va sprijini material CNR și pe generalul Nicolae Rădescu.

A fost un opozant al lui Alexandru Marghiloman (În urma publicării textului tratatului de pace semnat la încheierea Primului Război Mondial, "în numele conștiinței națonale", Băgulescu a lipit pe zidurile Iașilor un manifest violent la adresa lui Marghiloman și a "presei mercenare, puse în slujba inamicului", în care îl amența pe Marghiloman că "trebuie să existe pe undeva un suflet curat, un revolver încărcat sau o grenadă". A fost dat în judecată și achitat.), Carol al II-lea al României și Ion Antonescu, căruia i-a refuzat propunerea de a prelua portofoliul Ministerului de Interne. Se spune chiar că Bâgulescu a fost contactat înaintea lui Antonescu pentru a prelua șefia statului, după abdicarea regelui în 1940.[5]

În 1943, la ordinul lui Hitler, s-a organizat de Gestapo un atentat la viața lui Gheorghe Băgulescu. Scăpat cu viață, a fost ajutat de diplomați elvețieni și a reușit să fugă în S.U.A., de unde a plecat în Franța și s-a stabilit la Nisa, pe Coasta de Azur. În 1950 l-a cunoscut pe primarul localității Menton și a lăsat colecția sa de artă orientală acestei localități, [3]La Muzeul Carnoles des Beaux-Arts din Menton, se află la ora actuală 683 de stampe și 56 de kakemono-uri. În semn de recunoștință, a primit titlul de „Cetățean de onoare al orașului Nisa”.

Colonelului Gheorghe Băgulescu, atașat militar al României în Japonia, i-a fost decernat de către Împăratul Japoniei Ordinul „Tezaurul Sacru clasa a III-a “ în anul 1939, după apariția cărții Suflet japonez. [6]

În 1973, Ministerul Culturii din România a achiziționat pentru Muzeul Național de Artă al României o bogată colecție de artă chino-japoneză, care făcea parte din succesiunea generalului Gheorghe Băgulescu. [7]

A fost membru al Societății Scriitorilor Români. [8]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Marele premiu pentru literatură (Grand Prix de Littérature) pentru trilogia Yamato Damashii[3]
  • Membru al Academiei de litere și Arte (Académie des Lettres et des Arts) din Paris[3]
  • Decorat cu Legiunea de onoare [3]
  • Decorat cu Ordinul Mihai Viteazul cl. III-a prin DR 131/25.01.1918 (căpitan în Regimentul 1 Vânători).[3]; [4]

Scrieri proprii[modificare | modificare sursă]

  • Rănduri de la Frontieră - Locotenent G.Băgulescu, Tipografia Georgescu, Craiova Str. Știrbei-Voda nr.35
  • Zile de Energie . Impresii și povestiri de pe front 1916-1917. (Ed.II-a. Căpitanul G. Băgulescu Regimentul "Vânători de munte".) Institutul de arte grafice C.Sfetea. București - 1919. [9]
  • Zile Triste, cu prefață de autor, Capitanul G: Băgulescu, cu o scrisoare de Nicolae Iorga, Editura Tipografiei "Lupta", N. Stroilă, Calea Victoriei 113, 1919
  • Antiquitas rediviva (roman istoric), Craiova, 1926
  • Suflet japonez, roman în trei volume, carte scrisă de Băgulescu în Japonia, în perioada cât era atașat militar, la Tokyo, la sfârșitul anilor ‘30.[10][11] Cartea a apărut inițial în limbile franceză și engleză, sub titlul Yamato Damashii, fiind apoi tradusă în română (1939) și în japoneză (1943). [12] Trilogia este bazată pe legenda celor patruzeci și șapte de ronini.[13]
  • „Noua religie”, în două volume, cu conținut filosofic și religios panteist, pe care a scris-o în anul 1942 și a tipărit-o apoi la Paris, 5 ani mai târziu în 1947, Ediția Vitiano.
  • Race de vipères; la vérité devant Dieu et devant les hommes, Éditions M.B., Paris 1950

Scrieri despre el[modificare | modificare sursă]

  • Mihai Epure; Aproape de Soare Răsare, Editura Cartega, 2002 [14], [5]
  • Mihai Epure: Dor de Sakura, Editura Cartega, 2006[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monitorul Oficial al României. Partea 1 1941-03-01, nr. 51
  2. ^ Monitorul Oficial al României. Partea 1 1947-06-25, nr. 142
  3. ^ a b c d e f fr Musee des beaux-arts
  4. ^ a b Istoric si traditii Batalionul Vânatori de Munte
  5. ^ a b c Un adevarat mare român
  6. ^ Ce mai poate face un diplomat într-o țară străină?
  7. ^ Muzeul Național de Artă
  8. ^ G. M. Băgulescu, 1921
  9. ^ Bibliografie
  10. ^ http://www.jurnaluldearges.ro/index.php/discovery-2/5747-generalul-gheorghe-bgulescu-un-diplomat-argeean-la-tokio
  11. ^ Trilogia "Suflet japonez"
  12. ^ Japan in Romanian Books before World War Two
  13. ^ http://adevarul.ro/cultura/istorie/aparitii-editoriale-1_50ba00127c42d5a663aefcf2/index.html
  14. ^ Librăria "Sadoveanu" ajunge "Aproape de Soare Răsare"

Legături externe[modificare | modificare sursă]