Marcel Olteanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marcel Olteanu
Date personale
Născut4 mai 1872
Craiova, România Modificați la Wikidata
Decedat1943, 81 de ani[1]:p. 206
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria[1]:p. 206
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 6 Infanterie
În funcție
1918 - 1919
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1889 - 1891)
Școala Superioară de Război
Activitate
Ramura Cavalerie
GradulSublocotenent (1891)
Locotenent (1894)
Căpitan (1900)
Maior (1910)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)[2]
A comandat1918-1919 - comandant al Diviziei 6 Infanterie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
DecorațiiMedalia „Avântul Țării” ()
Ordinul Coroana României ()
Ordinul Mihai Viteazul ()  Modificați la Wikidata

Marcel Olteanu (n. 4 mai 1872, Craiova - d. 1943, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918.[3]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 3 Roșiori în luptele de la Oituz, din campania din 1917.

Pentru vitejia cu care a condus Brigada descălecată în luptele de pe Valea Oituzului în iulie și august 1917, s-a distins prin atacurile date de brigada sa pentru cucerirea importantei pozițiuni de pe Coșna.
Înalt Decret no. 1327 din 11 noiembrie 1917[4]:p. 110

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri (8 iulie 1891) este avansat la gradul de sublocotenent. A ocupat diferite funcții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei.[5][6]

Este avansat la gradul de locotenent pe 1 ianuarie 1894, la gradul de căpitan pe 28 noiembrie 1900[7], la gradul de maior pe 10 mai 1910[8].

În 1912, când se înființează Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, este numit în funcția de comandant al acestei școli, funcție pe care o deține până în 1916.

Este avansat la gradul de locotenent-colonel la 1 aprilie 1914 și la gradul de colonel pe 10 mai 1916.

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 2 Călărași, șef de stat major al Corpului I Armată, comandant al Brigăzii 3 Roșiori și comandant al Diviziei 6 Infanterie, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Oituz.[3][9]:p. 138

În noiembrie 1917[10] a fost numit comandant al Corpului Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni cu baza la Hârlău.[11]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Deprinderi tactice pentru tinerii ofițeri din toate armele, de Căpitan Marcel Olteanu. București (Inst. Grafic Universala, Iancu Ionescu), 1910
  • Huzarul negru, [de] Lt.-Colonel Marcel Olteanu. Carte ostășească, ostașilor români. București (Inst. de Arte Grafice C. Sfetea), 1915[12]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
  2. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  3. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  4. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  9. ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  10. ^ Un mare general al armatei române la Hârlău: Marcel Olteanu, comandantul Corpului Voluntarilor Ardeleni.
  11. ^ Țuțu, D; Voluntarii români din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru eliberare națională și unitate (1916-1918); Studii - Revistă de Istorie; Tom. 21/1968, Nr. 6[nefuncțională]; p. 1132.
  12. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera O, accesat la 14 februarie 2016

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]