Erich von Manstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Erich von Manstein
Bundesarchiv Bild 183-H01757, Erich von Manstein.jpg
Erich von Manstein în 1938
Trăit 14 mai 188017 august 1971
Locul nașterii: Berlin, Imperiul German
Locul decesului: Irschenhausen, Germania de Vest
A luptat pentru Flag of the German Empire.svg Imperiul German (1906-1918)
Flag of Germany.svg Republica de la Weimar (1918-1933)
Flag of German Reich (1935–1945).svg Germania Nazistă (1933-1944)
Ani de serviciu 1906-1944
Gradul Generalfeldmarschall
A comandat Grupul de Armate Don, Grupul de Armate Sud, Al 56-a corp Panzer
Bătălii / Războaie: Primul război mondial
Al doilea război mondial
Decorații și distincții Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar și Săbii

Erich von Manstein, pe numele său complet, dar mult mai puțin cunoscut, Fritz Erich von Lewinski (n. 24 noiembrie 1887, Berlin; d. 10 iunie 1973, Irschenhausen, Bavaria) a fost un militar profesionist care devenise unul din cei mai prominenți comandanți a forțelor armate germane (Wehrmacht) pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial. Erich von Manstein a atins toate gradele militare posibile, ridicându-se până la rangul de Mareșal (în germană, Generalfeldmarschall) în 1942, cu toate că nu a fost membru al Partidului Nazist.

Nemulțumit de planul de atac al Franței al OKH în Fall Gelb, care relua Planul Schlieffen și concentra planul atacului pe aripa de nord (prin Belgia și Olanda) și la care francezii și englezii se așteptau, Von Manstein a dezvoltat o idee, care ulterior a fost acceptat ca planul Sichelschnitt (Tăietura Secerei) pentru invazia Franței care plănuia simultan și un atac din sud. Atacul din sud urma să fie executat prin pădurile din Ardeni cu tancuri, cu ocolirea Liniei Maginot. După trecerea râului Meuse trupele germane trebuiau să se deplaseze rapid până la Canalul Mânecii tăind astfel trupele franceze și Corpul Expediționar Britanic concentrate în nord, în Belgia și Flandra, așteptând un atac similar cu Planul Schlieffen și deci o reeditare a Primului Război Mondial.

Paternitatea acestui plan de operații a fost destulă vreme în dispută, din cauză ca propaganda nazistă l-a prezentat pe Hitler ca fiind creatorul Sichelschnitt. O discuție excelentă pe marginea acestui subiect se face în lucrarea "Blitzkrieg-Legende. Der Westfeldzug 1940", a istoricului militar Karl-Heinz Frieser, a cărei versiune în limba română a apărut la Editura Militară sub titlul "Mitul Blitzkrieg-ului. Campania din Vest a Wehrmacht-ului. 1940".

În 1941 a primit controlul unor armate în Crimeea și Leningrad înainte de a deveni comandantul Grupului de Armate Sud. În această poziție, Manstein a reușit una din cele mai importante victorii moderne când, în pofida superiorității numerice și materiale sovietice, el a reușit să stopeze ofensiva Armatei Roșii, care continua să avanseze după victoria de la Stalingrad, reușind chiar să cucerească orașul Harkov prin contraofensiva sa proprie.

Cu toate că niciodată nu a contestat autoritatea deținută de către Hitler în poziția sa de comandant a armatei germane, von Manstein deseori a depus rezistență la unele decizii a lui Hitler, chiar în prezența statului major. Cu toate că aceste acțiuni ar fi putut să se sfârșească cu degradarea lui, Manstein a fost unul din puținii generali care își demonstrase valoarea în ochii lui Hitler. Ulterior, diferențele sale de opinie cu Hitler despre principii de strategie au dus la concedierea lui în 1944.

După război, un tribunal militar britanic l-a condamnat la 18 ani de închisoare în 1949 pentru comiterea de crime de război, însă a fost eliberat după doar patru ani, oficial din cauza unor probleme medicale. Revenit în Germania, Erich von Manstein a lucrat în calitate de consilier militar al guvernului Germaniei de Vest și a participat esențial la crearea noii armate federale Bundeswehr; a devenit comandantul onorific al noii armate federale germane, concepută primordial ca o armată de apărare.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ro Manstein, Erich von (2002). Victorii pierdute. Editura Elit, București 
  • ro Leonide, Loghin (1984). Al Doilea Război Mondial. Acțiuni militare, politice și diplomatice. Cronologie. Editura Politică, București 

Cărți și articole în limba engleză

  • Citino, Robert M. (2012). The Wehrmacht Retreats: Fighting a Lost War, 1943. Lawrence, KS: University Press of Kansas. ISBN 978-0-7006-1826-2 
  • Förster, Jürgen (1998). „Complicity or Entanglement? The Wehrmact, the War and the Holocaust”. in Berenbaum, Michael; Peck, Abraham. The Holocaust and History The Known, the Unknown, the Disputed and the Reexamined. Bloomington: Indian University Press. pp. 266–283. ISBN 978-0-253-33374-2 
  • Liddell Hart, B. H. (1999) [1948]. The Other Side of the Hill. London: Pan Books. ISBN 0-330-37324-2 
  • Manstein, Erich (1983) (în German). Verlorene Siege. München: Bernard & Graefe. ISBN 3-7637-5253-6 
  • Manstein, Erich (2002) (în German). Soldat im 20. Jahrhundert. München: Bernard & Graefe. ISBN 3-7637-5214-5 
  • Paget, Baron Reginald Thomas (1951). Manstein: His Campaigns and His Trial. London: Collins. OCLC 5582465 
  • Stahlberg, Alexander (1990). Bounden Duty: The Memoirs of a German Officer, 1932–1945. London: Brassey's. ISBN 3-548-33129-7 
  • Stein, Marcel (2007). The Janushead: Field Marshal Von Manstein, A Reappraisal. Solihill, West Midlands: Helion and Company. ISBN 1-906033-02-1 


 

Rank insignia of Generalfeldmarschall of the Wehrmacht.svg Feldmareșali (Generalfeldmarschall) germani ai celui de-al Doilea Război Mondial
(în ordine alfabetică)

Werner von Blomberg | Fedor von Bock | Walther von Brauchitsch | Ernst Busch | Hermann Göring | Robert Ritter von Greim | Wilhelm Keitel | Albert Kesselring | Ewald von Kleist | Günther von Kluge | Georg von Küchler | Wilhelm Ritter von Leeb | Wilhelm List | Erich von Manstein |Erhard Milch | Walter Model | Friedrich Paulus | Walther von Reichenau | Wolfram von Richthofen | Erwin Rommel | Gerd von Rundstedt | Ferdinand Schörner | Hugo Sperrle | Maximilian von Weichs | Erwin von Witzleben

Onorific: Eduard von Böhm-Ermolli

 

Deutsche Marine epaulette Grossadmiral.svg Mari Amirali (Großadmiral) germani ai celui de-al Doilea Război Mondial

Erich Raeder | Karl Dönitz