Ioan Dicezare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan Dicezare
Slt. av. Ioan Dicezare, 1943
Slt. av. Ioan Dicezare, Mariupol, 1943
Trăit 19162012
Locul nașterii: București
Locul decesului: București
A luptat pentru România România (1941 – 1945)
Gradul General-locotenent
Unitatea Grupul 7 Vânătoare 22 iun 1941 - ? 1944
Grupul 1 Vânătoare ? 194412 mai 1945
Bătălii / Războaie: Cel de al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții Ordinul Mihai Viteazul,
Ordinul Coroana României,
Ordinul Virtutea Aeronautică,
Ordinul Crucea de Fier

Ioan Dicezare (n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[1]

A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului.

Familia lui Dicezare este de origine italiană, numele de familie original fiind Di Cesare,[2] însă întotdeauna a fost ortografiat Dicezare.[1][3][4]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Ioan Dicezare la manșa avionului BF 109E „Hai fetițo!”.
Aşii români decoraţi în 30 august cu Ordinul Mihai Viteazul: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Şerbănescu şi Milu.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, din 22 iunie 1941 și până în anul 1944, a luptat pe Frontul de Est, în cadrul Grupului 7 Vânătoare, pilotând un aparat Messerschmitt Bf 109E, inscripționat „Hai fetițo!”.[1][3] A participat la Bătălia de la Stalingrad. La sfârșitul anului 1942 era deja un as de aviație, având la activ 5 victorii aeriene.[3]

Este cunoscut un episod din 22 aprilie 1943 în care sublocotenent-aviator Ioan Dicezare, într-o luptă desfășurată lângă Izium a doborât un avion de bombardament de tip „Douglas Boston”, iar echipajul, luat prizonier, a furnizat date privind aerodromurile din zonă.[5]

La 30 august 1943 este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, moment în care avea 14 victorii aeriene.[4]

După 23 august 1944 trece la Grupul 1 Vânătoare, unde va lupta contra Germaniei până la terminarea războiului.

Dicezare a avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile.[1][2] Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene.[6]

A fost avansat până la gradul de general-locotenent (r) (general cu 3 stele).[1]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Decorații primite de Ioan Dicezare
  Denumire Dată Ocazie
Grote afb. Ridderkruis Orde van Michael de Dappere Roemenie 1941.jpg Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a[7] 30 august 1943[8][9] Campania de la Mariupol[8]
Ordinul Virtutea Aeronautica Cruce de Aur cu 2 barete 1930 (avers).jpg Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de Aur cu două barete[7] 1042
Ordinul Virtutea Aeronautica Cavaler cu 2 barete 1930 (avers).jpg Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Cavaler cu două barete[7] 1943 Campaniile din URSS din 1943
Coroana Romaniei cl V panglica VM avers.jpg Ordinul Coroana României, clasa a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară[7] 1943 ?
Iron Cross - 2nd Class.jpg Crucea de Fier, clasa a II-a Probabil 6 iunie 1943 Probabil campania în colaborare cu flotila „Udet”
EK 1class-2.png Crucea de Fier, clasa I[7] Probabil 17 august 1943 Bătălia din 16 august 1943

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Claudiu Pacearcă, Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial, libertatea.ro, 10 august 2012, accesat 2012-08-10
  2. ^ a b Dénes Bernád, John A. Weal, Romanian Aces of World War 2, Botley, Oxfordshire: Osprey Publishing, 2003, ISBN 184176535X
  3. ^ a b c Aripi Românești, anul I, nr. 3, decembrie 1942, p. 4
  4. ^ a b Aripi Românești, anul III, nr. 47, septembrie 1943, p. 4
  5. ^ Tudor, pp. 40-41, 49
  6. ^ RoAF, la război, accesat 2012-08-11
  7. ^ a b c d e Fotografie în uniforma de paradă de general de flotilă
  8. ^ a b Tudor, p. 75
  9. ^ Tudor Nicola, Ion Marin - Zburătorii grupului Șerbănescu, București: Editura Modelism, 2000, ISBN 973-98883-9-9, p. 227

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Tudor - Un nume de legenda - Căpitan av. erou Alexandru Șerbănescu, București: Editura Modelism, 1998, ISBN 973-97984-9-7

Legături externe[modificare | modificare sursă]