Ioan Dicezare
| Ioan Dicezare | |
 Ioan Dicezare |
|
| Trăit | 1916 – 2012 |
|---|---|
| Locul nașterii: | București |
| Locul decesului: | București |
| A luptat pentru |  România (1941 – 1945) |
| Gradul | General-locotenent |
| Unitatea | Grupul 7 Vânătoare 22 iun 1941 - ? 1944 Grupul 1 Vânătoare ? 1944 – 12 mai 1945 |
| Bătălii / Războaie: | Cel de al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul Coroana României, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Crucea de Fier |
modifică  |
|
Ioan Dicezare (n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[1]
A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului.
Familia lui Dicezare este de origine italiană, numele de familie original fiind Di Cesare,[2] însă întotdeauna a fost ortografiat Dicezare.[1][3][4]
Cuprins |
Cariera militară [modificare]
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, din 22 iunie 1941 și până în anul 1944, a luptat pe Frontul de Est, în cadrul Grupului 7 Vânătoare, pilotând un aparat Messerschmitt Bf 109E, inscripționat „Hai fetițo!”.[1][3] A participat la Bătălia de la Stalingrad. La sfârșitul anului 1942 era deja un as de aviație, având la activ 5 victorii aeriene.[3]
Este cunoscut un episod din 22 aprilie 1943 în care sublocotenent-aviator Ioan Dicezare, într-o luptă desfășurată lângă Izium a doborât un avion de bombardament de tip „Douglas Boston”, iar echipajul, luat prizonier, a furnizat date privind aerodromurile din zonă.[5]
La 30 august 1943 este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, moment în care avea 14 victorii aeriene.[4]
După 23 august 1944 trece la Grupul 1 Vânătoare, unde va lupta contra Germaniei până la terminarea războiului.
Dicezare a avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile.[1][2] Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene.[6]
A fost avansat până la gradul de general-locotenent (r) (general cu 3 stele).[1]
Decorații [modificare]
| Denumire | Dată | Ocazie | |
|---|---|---|---|
 |
Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a[7] | 30 august 1943[8][9] | Campania de la Mariupol[8] |
.jpg){kind=small} |
Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de Aur cu două barete[7] | 1042 | |
.jpg){kind=small} |
Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Cavaler cu două barete[7] | 1943 | Campaniile din URSS din 1943 |
 |
Ordinul Coroana României, clasa a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară[7] | 1943 ? | |
 |
Crucea de Fier, clasa a II-a | Probabil 6 iunie 1943 | Probabil campania în colaborare cu flotila „Udet” |
 |
Crucea de Fier, clasa I[7] | Probabil 17 august 1943 | Bătălia din 16 august 1943 |
Note [modificare]
- ^ a b c d e Claudiu Pacearcă, Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial, libertatea.ro, 10 august 2012, accesat 2012-08-10
- ^ a b Dénes Bernád, John A. Weal, Romanian Aces of World War 2, Botley, Oxfordshire: Osprey Publishing, 2003, ISBN 184176535X
- ^ a b c Aripi Românești, anul I, nr. 3, decembrie 1942, p. 4
- ^ a b Aripi Românești, anul III, nr. 47, septembrie 1943, p. 4
- ^ Tudor, pp. 40-41, 49
- ^ RoAF, la război, accesat 2012-08-11
- ^ a b c d e Fotografie în uniforma de paradă de general de flotilă
- ^ a b Tudor, p. 75
- ^ Tudor Nicola, Ion Marin - Zburătorii grupului Șerbănescu, București: Editura Modelism, 2000, ISBN 973-98883-9-9, p. 227
Bibliografie [modificare]
- Vasile Tudor - Un nume de legenda - Căpitan av. erou Alexandru Șerbănescu, București: Editura Modelism, 1998, ISBN 973-97984-9-7
Legături externe [modificare]
- Ioan Dicezare la worldwar2
