Haim Weizmann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Haim Weizmann.
Primul Președinte al Israelului(17 mai 1948 - 9 noiembrie 1952)
Primul Președinte al Israelului
(17 mai 1948 - 9 noiembrie 1952)
Născut 27 noiembrie 1874(1874-11-27)
Flag of Russia.svgMotol, Pinsk, Imperiul Rus
Decedat 9 noiembrie 1952 (77 ani)
IsraelRehovot, Israel
Rezidență IsraelRehovot, Israel
Naționalitate rusă, britanică, israeliană
Alma Mater Universitatea Tehnică din Darmstadt
Königliche Technische Hochschule din Berlin
Cunoscut pentru Președintele Organizației Sioniste Mondiale (1921-1931 și 1935-1946)
Fondatorul Institutului Weizmann din Rehovot
Părintele procedurii de fermentație bacteriană industrială
Societăți Profesor la Universitatea din Manchester
Director al laboratoarelor Amiralității britanice (1916-1919)
Fondatorul și directorul Institutului Weizmann din Rehovot

Haim Azriel Weizmann (חיים עזריאל ויצמן în ebraică, n. 27 noiembrie 1874 Motol, lângă Pinsk, Imperiul Rus; d. 9 noiembrie 1952 Rehovot, Israel) a fost un om politic israelian de centru, unul dintre cei mai remarcabili conducători istorici ai mișcării sioniste, chimist, originar din Belorusia. A trăit și activat cea mai mare parte a vieții în Anglia, unde a fost profesor de chimie la Universitatea Manchester și un lider al mișcării sioniste locale. Între anii 1921 - 1931 și 1935 - 1946 a fost președintele Organizației Sioniste Mondiale. Apoi a fost cel dintâi președinte al Israelului în perioada 17 mai 1948 - 9 noiembrie 1952. A întemeiat Institutul de științe din Rehovot care îi poartă numele.

Copilăria și tinerețea[modificare | modificare sursă]

Haim Weizmann s-a născut la 27 noiembrie 1874 în satul Motol (Motyli, azi Motal') lângă Pinsk, în estul Poloniei, în Imperiul Rus - azi oe teritoriul Belorusiei ca al treilea dintre 15 copii (12 rămași în viață) ai unei familii evreiești. Tatăl său, Ozer (1850 - 1911), se ocupa cu exploatarea forestieră și comerțul de lemne. Mama sa, Rahel Lea, născută Cĭmerinski, (1852 - 1939) era născută în Motal'. La nouă ani după decesul soțului ei, ea a emigrat în Palestina unde, la Haifa, a înființat un cămin de bătrâni.

În casa familiei Weizmann domnea o atmosferă tradițională evreiască îmbinată cu interesul pentru modernitate, în spiritul mișcării Haskala, și pentru reașezarea poporului evreu în țara strămoșească, în Palestina, potrivit cu ideile sionismului practic propagat de mișcarea Hibat Țion.

După învățătura religioasă elementară într-un heder din localitatea natală, unde învățătorul, om cu orizonturi mai largi, i-a stârnit curiozitatea pentru științele naturii, Haim Azriel a urmat, de la 11 ani, studii la o școală-internat și la Liceul Real din Pińsk pe care l-a absolvit în anul 1892. Încă la liceu s-a distins prin interesul și înclinarea sa pentru chimie.

În acelaș timp s-a arătat insuflețit de noua ideologie de renaștere națională a evreilor - sionismul -, și a fondat la vârsta de 15 ani o asociație cu numele „Safá brurá” (în ebraică „Grai limpede”) destinată să difuzeze vorbirea limbii ebraice moderne în masele evreiești.

La 18 ani, în 1892, fapt ieșit din comun în mediul în care a copilărit, a plecat să studieze chimia în Germania și s-a înscris la Politehnica (azi Universitatea Tehnică) din Darmstadt, în principatul Hessen, iar apoi, din 1894, biochimia la prestigioasa Politehnică regală (Königliche Technische Hochschule) din Berlin. În capitala Reichului a făcut parte dintr-un grup de studenți evrei sioniști originari, ca și el, din Rusia țaristă, fiind câștigat la început de „sionismul spiritual” al lui Ahad Ha'am care propovăduia întemeierea unui centru evreiesc spiritual, și nu neapărat politic, în Palestina. Nu a reușit, prin forța împrejurărilor, să participe în 1897 la congresul fondator al Organizației Sioniste la Basel, dar a fost prezent apoi la toate congresele sioniste.

Cariera universitară și științifică[modificare | modificare sursă]

În continuare, Haim Weizmann a plecat sa se perfectioneze în chimie la Universitatea din Fribourg, în Elveția, luându-și acolo doctoratul în chimie cu summa cum laude în anul 1899. A început apoi o activitate de cercetător și cadru didactic - conferențiar la Universitatea din Geneva între anii 1901 - 1903. În anul 1904 s-a căsătorit la Geneva cu Vera Katzman care studia acolo medicina. În același an s-a mutat în Anglia, la Universitatea din Manchester, unde a devenit profesor.

În anul 1910 a obținut cetățenia britanică, în vremea Primului război mondial îndeplinind, între anii 1916 - 1919, funcția de director al laboratoarelor Amiralității britanice.

Activitatea publică[modificare | modificare sursă]

Pe lângă activitatea științifică, a continuat Haim Weizmann să participe intens la mișcarea sionistă, și s-a remarcat ca tânăr delegat al Fracțiunii democratice și ca discipol declarat al lui Ahad Haam, în opoziția față de conducătorul acesteia,Theodor Herzl. În cursul anilor a căutat sa promoveze și să explice cauza sionistă în rândurile unor cercuri influente din politica și presa britanică. In anul 1906l-a întâlnit pentru prima dată pe lordul Arthur James Balfour și i-a expus pe îndelung punctele de vedere ale sionismului.

La al VI-lea Congres sionist din 1903, Weizmann a sprijinit la început planul Uganda, propus de Herzl. Pe parcursul dezbaterilor, însă, și-a schimbat părerea, și a devenit unul din potrivnicii cei mai acerbi ai acestui plan. Totuși, a fost membru în comisia de deliberare asupra anchetei efectuate de delegația trimisă în Africa de est, și care a dezbătut aplicabilitatea planului Uganda.. La al VIII-lea Congres sionist întrunit în 1907 la Haga, Weizmann a chemat la realizarea sionismului sintetic, care era destinat să combine munca politică cu acțiunile de colonizare evreiasca în Palestina. În acel an a și vizitat Palestina pentru întâia dată.

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Ca cercetător la Universitatea din Manchester Weizmann s-a făcut cunoscut prin descoperiri în domeniul utilizării fermentației bacteriene în producerea unor cantități mari de substanțe chimice. Weizmann este considerat părintele procedurii de fermentație industrială. Între altele, a folosit bacteria Clostridium acetobutylicum (așa numitul „organism Weizmann”) la producerea de acetonă. Acetona slujea între altele la fabricarea explozivului numit „cordită” care servea efortul de război britanic În cursul primului război mondial s-a constatat în Marea Britanie o penurie de acetonă deoarece acesta se obținea până atunci din acetat de calciu, iar după izbucnirea războiului majoritatea acestui minereu se afla în mâinile germanilor. Numit în fruntea laboratorului de cercetări chimice de la Londra al flotei britanice Weizmann a pus in aplicare productia de acetona prin procedeul pe care l-a descoperit. Bacteria necesară era izolată de pe materii prime vegetale cum ar fi porumbul. El a a transferat drepturile asupra producerii corditei Corporației Comerciale de Solvenți în schimbul unor indemnizații. Pe baza invenției sale s-au pus bazele unei industrii militare de urgență. Atat ministrul armamentului, David Lloyd George, cât și lordul amiralității, Winston Churchill l-au cunoscut personal pe Weizmann, care salvase flota britanică de o criză logistică serioasă. Această contribuție a lui Weizmann la efortul de război britanic, ca si activitatea sa de lobbist, au întărit influența sa în fața cercurilor conducătoare britanice si a avut o contributie însemnată la publicarea Declarației Balfour prin care guvernul britanic și-a exprimat sprijinul pentru întemeierea unui cămin național evreiesc în Palestina.

După publicarea Declarației Balfour in 1917, Weizmann a abandonat în mare parte munca sa științifică, pentru a se dedica activității politice sioniste.

După 1931 el și-a reluat activitatea de cercetare,lucrând ,între altele, în laboratorul Institutului „Daniel Sieff” (Ziv) pe care l-a înființat la Rehovot, în Palestina, împreună cu Daniel Sieff, fiul prietenului său, lordul Israel Sieff, și cu sprijinul financiar al acestuia. În 1949 institutul acesta și-a schimbat numele în Institutul științific „Haim Weizmann”. Weizmann a înregistrat din tinerețe câteva zeci patente de invenții și a apucat sa fie martor la mai multe aplicări semnificative ale acestora. Datorită acestor aplicații, el a beneficiat de venituri financiare care i-au permis să renunțe la salariul din partea mișcării sioniste, căreia i-a dedicat cea mai mare parte a vieții sale adulte. Si în cursul celui de-Al doilea război mondial s-a înrolat ca om de știință în serviciul efortului de război britanic.

În Palestina[modificare | modificare sursă]

Odată cu cucerirea Palestinei de către armata britanică în 1918, Weizmann a revenit acolo în fruntea unei delegații de conducători sioniști denumită „Comitetul delegaților” (Vaad Hatzirim) pentru a asista populația evreiască revenită în patria istorică, în domeniile educației, sănătății, asistenței sociale și a colonizării agricole, și a pune bazele Căminului național în spiritul Declarației Balfour. Una din momentele importante în cadrul acestei activități a reprezenat punerea pietrei de temelie a Universității Ebraice din Ierusalim, pentru a cărei înființare a depus nenumărate eforturi. El s-a întâlnit în Transiordania cu emirul Feissal ibn Hussein, întâlnire care a dus la semnarea la Londra la 3 ianuarie 1919 a acordului Weizmann-Feissal, care ar fi trebuit să asigure recunoașterea mișcării sioniste de către arabi, dar care nu a fost concretizat niciodată, deoarece o astfel de concesie ar fi întâlnit o foarte mare opoziție în lumea arabă, iar emirul Feissal a fost înlăturat de la putere la Damasc, prin intervenția Franței, devenind ulterior rege al Irakului.


Haim Weizmann a avut doi fii: Michael Ezer Weizmann (1916 Londra -1942 Marea Mânecii), inginer electronist, care a căzut în 1942 într-o misiune ca aviator în Marea Mânecii în timpul celui de al Doilea Război Mondial, și Benjamin (1907 Manchester-1980 Jersey), care a participat și el la război, și a suferit de șoc de luptă. Fiul lui Benjamin, nepotul lui Haim Weizmann, David, trăiește în Marea Britanie.



Predecesor:
înființarea statului Israel
Președintele Israelului
17 mai 19489 noiembrie 1952

Succesor:
Itzhak Ben-Zvi