Discuție:Primul război mondial/Informații

Am avut nevoie în afara Wikipediei de informaţii despre primul război mondial şi am tradus de la Wikipedia în limba engleză. Adaug aici textul tradus cu rugămintea că dacă are cineva timp să îl wikizeze şi eventual să îl corecteze să o facă. -Mihai 19 decembrie 2005 22:57 (EET)

---

Introducere

Primul război mondial, cunoscut şi ca Marele război, Războiul naţiunilor sau Războiul pentru a pune capăt războaielor, a fost un conflict mondial între 1914 şi 1919, dar bătăliile s-au încheiat în 1918. Denumirea Primul război mondial nu a fost folosită decât după 1939, la sfârşitul celui de-Al doilea război mondial, până atunci fiind cunoscut ca Marele război sau Războiul mondial. Combatanţii războiului au fost Aliaţii şi Puterile centrale. Nici un conflict anterior nu a mobilizat atâţi soldaţi şi nici nu a implicat atâtea părţi în câmpul de luptă. La sfârşitul său războiul a devenit al doilea conflict în lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping), deşi va fi surclasată peste o generaţie de cel de-Al doilea război mondial. Primul război este considerat infam datorită conflictelor din tranşee; acestea au fost adevărul de pe frontul de vest. Tranşeele începeau de la Marea Nordului până la graniţa cu Elveţia. Mai mult de 9 milioane de persoane au decedat pe câmpurile de luptă ale războiului, pe lângă acestea mult mai mulţi pe fronturile de acasă datorită lipsei de mâncare şi a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile şi conflicte interne (spre exemplu genocidul armenian). Între alte evenimente notabile primul bombardament din aer pe scală largă a avut loc şi primul dintre cele mai mari masacre civile a avut loc, ca unul dintre aspectele eficienţei moderne, câmpul de bătălie non-cavaleresc. În primul război mondial în jur de 5% din victime (a căror cauză directă a fost războiul) au fost civili – în cel de-Al doilea război mondial procentul va urca la 50%. Primul război mondial s-a dovedit a fi o pauză decisivă a vechii ordini mondiale, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: cel German, cel Austro-Ungar, cel Otoman şi cel Rusesc. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman şi Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciaţilor au căzut în timpul sau după război. Eşecul postbelic de a avea de-a face efectiv cu multe din cauzele şi rezultatele războiului au dus la ridicarea fascismului în Italia, nazismului în Germania şi a izbucnirii celui de-Al doilea război mondial. Războiul a catalizat Revoluţia bolşevică, cea care avea să inspire mai târziu Revoluţiile comuniste în ţări diverse precum China sau Cuba şi va construi bazele Războiului rece dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii. În est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democraţia modernă a statului succesor, Turcia. În Europa Centrală, noi state precum Cehoslovacia sau Iugoslavia s-au născut, iar Polonia a fost recreată.

Cauzele, motive şi responsabilităţi

În 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei şi moştenitor al tronului Austro-Ungariei a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student sârb bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susţinuţi de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naţionalişti pro-sârbi cu legături în armata Serbiei. Asasinatul a scânteiat îngrijorarea în Europa. Arhiducele însuşi nu era foarte popular, cel mai puţin dintre toţi în Imperiul Austro-Ungar. În timp ce la Sarajevo aveau loc rebeliuni în urma decesului arhiducelui, acestea au fost animate de minoritatea sârbă. Deşi acest asasinat a fost considerat ca trăgaciul direct pentru Primul război mondial, originile reale ale războiului merg mai în urmă, în păianjenul complex al alianţelor şi contrabalansărilor care s-au dezvoltat între diferite puteri europene în urma înfrângerii Franţei şi a formării statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck în 1871. Motivele Primului război mondial sunt problemă complicată; sunt mulţi factori care intervin. Cei mai importanţi pot fi consideraţi: naţionalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianţe, guvernarea fragmentară, întârzieri şi neînţelegeri în comunicaţia diplomatică, cursa înarmărilor, etc.

Izbucnirea războiului

Austro-Ungaria a fost constituită în urma „Ausgleich-ului din 1867” după ce Austria a fost învinsă de Prusia. După acordul din 1867, Împăratul Imperiului Austriac făcea parte din casa de Habsburg. Odată cu formarea monarhiei dualiste, Franz Josef devine lider al unei naţiuni cu şaisprezece grupuri etnice şi cinci religii majore, în imperiu vorbindu-se nu mai puţin decât nouă limbi. În mare măsură datorită disputelor interne, austro-ungarii nu vedeau cu ochi buni naţionalismul slavic în creştere. Astfel guvernul austro-ungar s-a îngrijorat şi mai mult datorită aproape dublării teritoriului vecinei Serbia în urma Războiului balcanic din 1912 – 1912. Serbia, de partea sa, nu exprima public cererile sale în legătură cu faptul că vedea toată partea de sud a Austro-Ungariei ca parte a viitoarei Marii Uniuni a Slavilor de Sud. Această vedere a câştigat sprijin tot mai mare în Rusia. Mulţi din conducerea Imperiului Austro-Ungar, chiar şi Împăratul Franz Joseph şi Conrad von Hötzendorf, era îngrijorată că agitaţia naţionalistă sârbă din provinciile sudice ale imperiului vor duce la alte tulburări în vederea separării altor grupuri etnice. Totodată erau îngrijoraţi datorită faptului că naţionaliştii ruşi ar putea ajuta Serbia să îşi anexeze provincii slave din Austro-Ungaria. Astfel au considerat că mai bine distrug Serbia înainte ca aceasta să aibă ocazia să pornească o campanie. În urma asasinatului asupra lui Franz Ferdinand şi a unei dezbateri guvernamentale de aproape o lună Austro-Ungaria a trimis un ultimatum de zece puncte Serbiei (23 iulie 1914) – aşa numitul Ultimatum din Iulie – care ar fi trebuit acceptat necondiţionat în 48 de ore. Acest ultimatum era primul din seria de evenimente diplomatice cunoscută ca şi Criza din iulie care a dezlănţuit o reacţie în lanţ şi un război general în Europa. Guvernul sârb a fost de acord cu toate punctele mai puţin una care îi încălca constituţia, participarea în procesele juridice interne a unei puteri străine. Austro-Ungaria a încetat relaţiile diplomatice numaidecât (25 iulie) şi a declarat război (28 iulie) prin intermediul unei telegrame.

Axa timpului

1914 - 23 iulie: Ultimatumul Austro-Ungariei trimis Serbiei - 28 iulie: Austro-Ungaria declară război Serbiei - 31 iulie: Rusia îşi începe mobilizarea - 1 august: Germania declară război Rusiei - 2 august: Trupele germane ocupă Luxemburgul - 3 august: Germania declară război Franţei - 4 august: Germania invadează Belgia neutră; Regatul Unit declară război Germaniei ca răspuns - 6 august: Muntenegru alături de aliatul său tradiţional, Serbia, declară război Austro-Ungariei - 10 august: Austro-Ungaria declară război Rusiei - 12 august: Regatul Unit şi Franţa declară război Austro-Ungariei - 23 august: Japonia declară război Germaniei. - Septembrie: Pact de unitate semnat de Franţa, Britania şi Rusia. - 9 octombrie: Belgia cade pradă trupelor germane în asediul de la Antwerp - 2 noiembrie: Rusia declară război sultanatului otoman - 5 noiembrie: Franţa şi Regatul Unit declară război sultanatului otoman - 25 decembrie: Armistiţiul de Crăciun în tranşee 1915 - 25 aprilie: Începe campania Gallipoli. Turcii înving mulţimea Aliaţilor. - 26 aprilie: Italia semnează în secret Pactul de la Londra cu Antanta. - 23 mai: Italia declară război Austro-Ungariei - 14 octombrie : Bulgaria declară război Serbiei şi intră în război de partea Germaniei şi a Austro-Ungariei 1916 - 9 martie: Germania declară război Portugaliei - 27 august: România declară război Austro-Ungariei - 28 august: Italia declară război Germaniei 1917 - 16 ianuarie: Germania trimite telegrama Zimmermann Mexicului propunând o alianţă împotriva Statelor Unite ale Americii. - 6 aprilie: Statele Unite declară război Germaniei - 27 iunie: Grecia intră în război de partea Antantei - 6 iulie: Trupele revoltei arabe conduse de Laurenţiu al Arabiei capturează Aqaba, un port important al Imperiului Otoman - 14 august: China declară război Germaniei - 26 octombrie: Brazilia declară război Germaniei - 7 noiembrie: Are loc Revoluţia din octombrie în Rusia - 7 decembrie: Statele Unite declară război Austro-Ungariei 1918 - 8 ianuarie: Preşedintele Woodrow Wilson face faimoasa sa adresă cu paisprezece puncte introducând ideea de Ligă a naţiunilor - 3 martie: Rusia şi Puterile centrale semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând ieşirea Rusiei din Primul război mondial - 30 octombrie: Armistiţiul Murdos-turc a fost semnat marcând deschiderea teritoriului turc la operaţiunile militare ale Antantei - 11 noiembrie: Armistiţiul a fost semnat, sfârşitul Primului război mondial 1919 - 28 iunie – Tratatul de la Versailles, sfârşitul oficial al războiului dintre Antanta şi Germania 1920 - 4 iunie – Tratatul de la Trianon marchează împărţirea Imperiului Austro-Ungar 1923 - 24 iulie – Tratatul de la Lausanne marchează pacea cu Turcia - 29 octombrie – Turcia devine republică

Sfârşitul războiului

Bulgaria a fost prima din Puterile centrale care a semnat un armistiţiu (29 septembrie 1918). În 30 octombrie Imperiul Otoman capitulează. În 3 noiembrie Austro-Ungaria trimite un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistiţiu şi termenii păcii. Termenii au fost aranjaţi prin telegraf cu autorităţile Antantei de la Paris, au fost comunicate Austro-Ungariei, iar aceasta le-a acceptat. Armistiţiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu ora trei în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Austria şi Ungaria au semnat armistiţii separate în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice. În urma eşecului Revoluţiei germane, a fost proclamată o republică la 9 noiembrie, marcând sfârşitul Imperiului german. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar). În 11 noiembrie a fost semnat un armistiţiu într-un convoi feroviar la Compiègne în Franţa. La ora 11 în aceeaşi zi a încetat focul şi armatele au început să se retragă. George Lawrence Price este considerat în mod tradiţional ca fiind ultimul soldat ucis. Starea de război între cele două tabere a persistat pentru încă şapte luni până la încetarea finală constituită prin semnarea Tratatului de la Versailles la 28 iunie 1919 cu Germania şi următoarele tratate cu Austria, Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman semnate la St. Germain, Trianon, Neuilly şi Sèvres. Multe memoriale astfel oferă ca dată finală a războiului anul 1919; în contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistiţiului din 1918.

---

Am folosit un auto wikifier pentru a introduce legături, dar mai trebuie curăţate. -Mihai 23 decembrie 2005 23:34 (EET)