Elveția
| Elveția | ||||||
| Schweizerische Eidgenossenschaft Confédération suisse Confederazione Svizzera Confederaziun svizra Confoederatio Helvetica Confederația Elvețiană |
||||||
|
||||||
| Deviză: Unus pro omnibus, omnes pro uno (Unul pentru toți, toți pentru unul) | ||||||
| Imn: Psalm elvețian |
||||||
 |
||||||
| Capitală | Berna |
|||||
| Cel mai mare oraș | Zürich | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Limbi oficiale | germana, franceza, italiana, retoromana | |||||
| Sistem politic | Republică federală | |||||
| - | Președinte | Micheline Calmy-Rey (2011) | ||||
| - | Cancelar | Corina Casanova | ||||
| Independență | ||||||
| - | Declarată: 1291 Recunoscută: 1648 |
|||||
| Suprafață | ||||||
| - | Total | 41.285 km² (locul 132) | ||||
| - | Apă (%) | 4,2 % | ||||
| Populație | ||||||
| - | Estimare (2010) | 7.866.500 (locul 95) | ||||
| - | Densitate | 190,5 loc/km² | ||||
| PIB (PPC) | estimări | |||||
| - | Total | 494 Miliarde USD | ||||
| - | Pe cap de locuitor | 69.390 USD | ||||
| Monedă | Franc elvețian (CHF) | |||||
| Prefix telefonic | +41 | |||||
| Domeniu Internet |
.ch | |||||
| Fus orar | UTC + 1 | |||||
modifică  |
||||||
Confederația Elvețiană sau Elveția (latină: Confoederatio Helvetica) este un mic stat federal în Europa Centrală, fără ieșire la mare. Are graniță cu Germania, Franța, Italia, Austria și Liechtenstein. Țara are o lungă tradiție în neutralitatea politică și militară, motiv pentru care este sediul multor organizații internaționale.
Cuprins |
[modificare] Istoric
În anul 1291, reprezentanții cantoanelor Uri, Schwyz și Unterwald[1] au semnat Scrisoarea de Alianță, care le-a unit în lupta contra autoritatii sporite a Austriei, deținǎtoarea din acea perioadă a tronului german imperial al Sfântului Imperiu Roman. În bătălia de la Morgarten din 1315, elvețienii au înfrânt forțele habsburgilor, asigurându-și cvasi-independența față de aceștia.
În Tratatul de la Westfalia din 1648, țările europene au recunoscut independența Elveției față de Sfântul Imperiu Roman și neutralitatea ei. În 1798, forțele revoluției franceze au cucerit Elveția. Congresul de la Viena din 1815 a restabilit independența elvețiană, iar puterile europene au acceptat să recunoască neutralitatea elvețiană definitivǎ.
Elveția a adoptat o constituție federală în 1848, revizuită profund în 1874, care a stabilit responsabilitatea federală în afacerile interne, apărare și comerț. De atunci se continuă cea mai bună politică economică și socială care a caracterizat Elveția de-a lungul timpului.
Elvețienii sunt cunoscuți pentru neutralitatea lor istorică și pentru că nu au participat militar în nici un război mondial. În 2002 Elveția a devenit membru cu drepturi depline al Organizatiei Națiunilor Unite (ONU). Însă, deși situată în mijlocul Europei, nu este membră a Uniunii Europene (UE).
[modificare] Politică
Constituția confederală, adoptată în 1848, formează baza legală a statului federal modern. În 1999 a fost adoptată o nouă constituție, dar care nu a introdus modificări notabile în organizarea statului. Ea descrie drepturile fundamentale și politice ale indivizilor, descrie cadrul pentru participarea cetățenilor la treburile publice, și divide puterea în stat între confederație și cantoane, definind jurisdicțiile și autoritatea la nivel confederal. Există trei instituții confederale importante:[2] parlamentul bicameral (legislativul), Consiliul Federal (executivul, guvernul, Bundesrat) și Curtea Supremă Federală (instanța judecătorească supremă, judiciar).
Parlamentul Elveției este format din două camere: Consiliul Statelor care are 46 de reprezentanți (doi din fiecare canton și unul din fiecare semicanton) aleși prin sisteme definite de fiecare canton individual, și Consiliul Național, care este format din 200 de membri aleși printr-un sistem electoral proporțional, în funcție de populația fiecărui canton. Membrii ambelor camere au un mandat de 4 ani. Când ambele camere sunt reunite în sesiune comună, ele sunt numite împreună Adunarea Federală. Prin referendum cetățenii pot contesta orice lege adoptată de parlament; prin ințiativă legislativă publică ei pot introduce amendamente la constituția federală, elemente care fac Elveția să fie uneori considerată o democrație directă (în contrast cu democrațiile reprezentative).
Consiliul Federal este guvernul țării și conduce aparatul administrativ federal, având atribuțiile unui șef de stat. Este un corp colegial format din șapte membri aleși pentru un mandat de patru ani de către Adunarea Federală, care și supervizează activitatea Consiliului. Președintele Confederației este ales de Adunare din cei șapte membri, tradițional prin rotație, pentru un mandat de câte un an, pentru a prezida ședințele guvernului și pentru a îndeplini funcțiile reprezentative în relațiile internaționale. Cu toate acestea, președintele este doar un primus inter pares fără puteri suplimentare, rămânând și șeful unui departament din administrație.
În anumite cantoane (Geneva, Neuchâtel, Zürich) cetățenii au opțiunea să voteze prin Internet.
[modificare] Geografie
Peisajul elvețian caracteristic este legat de un lanț muntos înalt situat în zona central-sudică a țării. Între vârfurile înalte ale Alpilor Elvețieni, Vârful Dufour, care atinge 4.634 metri peste nivelul mării, este cel mai înalt. Pe muntele Dufour se găsesc numeroase văi, inclusiv câteva glaciare. De aici izvorăsc câteva dintre fluviile principale ale Europei, precum Rin, Rhon, Inn, Aare sau Ticino, care se leagă de câteva lacuri alpine precum Lacul Geneva (franceză: Lac Leman), Lacul Zürich (germană: Zürcher See), Lacul Neuchâtel și Lacul Constanța (germană: Bodensee). Singurul parc național al Elveției este „Parcul Național Elvețian” care a fost creat în 1914 în partea de sud-est a țării. Acesta conține păduri de conifere, pășuni montane și un peisaj montan aspru foarte impresionant. Partea de nord a Elveției, cea mai populată, este mai deschisă, are însă mulți munți de înălțime medie. Clima elvețiană este temperată, dar poate varia mult, în funcție de regiune, de la clima aspră pe culmile muntoase până la clima plăcută, mediteraneană, în partea de sud.
[modificare] Cantoane
Confederația Elvețiană se împarte în 26 de cantoane:
- Appenzell Extern (Appenzell Ausserrhoden)
- Appenzell Intern (Appenzell Innerrhoden)
- Argovia (Aargau)
- Basel-Oraș (Basel-Stadt)
- Basel-Provincie (Basel-Landschaft)
- Berna (Bern / Berne)
- Fribourg (Freiburg)
- Geneva (Genève)
- Glarus
- Graubünden (Grigioni / Grischun)
- Jura
- Lucerna (Luzern)
- Neuchâtel
- St. Gall (St. Gallen)
- Schaffhausen
- Schwyz
- Solothurn
- Ticino
- Turgovia (Thurgau)
- Obwald
- Nidwald
- Uri
- Valais (Wallis)
- Vaud
- Zug
- Zürich
Cantoanele sunt divizate în 2.889 municipalitati.
[modificare] Economie
Economia Elveției este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranței monedei naționale, dublată de secretul operațiilor financiare efectuate în băncile elvețiene a făcut din Elveția un „rai financiar”[necesită citare] al investitorilor și al investiților acestora. În același timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern constant de investiții. Din cauza dimeniunilor reduse ale țării și a specializării înguste a forței sale de muncă, industria fină și de precizie, respectiv comerțul și finanțele sunt esențiale pentru menținerea stabilității economice a țării.
[modificare] Demografie
[modificare] Structura lingvistică
portocaliu=germană (63,7 %),
violet=franceză (20,4 %),
verde=italiană (6,5 %),
galben=retoromană (0,5 %)
Elveția a fost influențată de câteva dintre cele mai importante culturi europene, de la practicile sale culturale până la limbile vorbite. În Elveția există patru limbi oficiale: germana în nordul și centrul țării (64 %), franceza în vest (19 %), italiana în sud (8 %); o comunitate mică din cantonul sud-estic Graubünden vorbește retoromana (cu varianta ei romanșa), o limbă romanică retică (rețiană), formată dintr-un grup de dialecte neunitare (< 1 %).
Germana vorbită în Elveția este cunoscută sub numele de germană elvețiană (Schwyzerdütsch), dar în mediile de informare se folosește germana standard (Hochdeutsch).
Retoromana este o limbă oficială dar nu deplină, nu are același rang ca germana, franceza sau italiana: conform alineatului 1 al articolului 70 al constituției federale, "Les langues officielles de la Confédération sont l'allemand, le français et l'italien. Le romanche est aussi langue officielle pour les rapports que la Confédération entretient avec les personnes de langue romanche." (din franceză: "Limbile oficiale ale Confederației sunt germana, franceza și italiana. Romanșa este de asemenea limbă oficială pentru rapoartele pe care Confederația le întreține cu persoanele vorbitoare de limbă romanșă.")
Mulți elvețieni vorbesc mai mult decât o limbă. 20% din populație este formată din rezidenți și muncitori temporari străini. În prezent (mai 2010) Elveția adăpstește circa 1,7 milioane de imigranți[3].
[modificare] Structura confesională
Elveția nu are o religie de stat.
Libertatea cultului este garantată de articolul 49 al Constituției din 1874. Conform recensământului federal al populației din anul 2000, religia cea mai răspândită în Elveția este catolicismul cu 42 % din populație. 33 % din populație este reprezentată de comunitatea Bisericii Evanghelice Reformate, cantoanele mândrindu-se în general cu una din cele două confesiuni. Islamul este cea de-a treia religie, de care aparține 4 % din populație. Un procent mai mic, de aproximativ 1 % aparține ortodoxismului. Prezența comunităților evreiești este atestată înainte de crearea Confederației Elvețiene, în zilele noastre ea fiind organizată în instituții în cea mai mare parte a orașelor mari și reprezintă 0,3 % din populație. Actualmente, 11 % din locuitori declară că nu aparțin niciunei religii.
După Eurobarometrul efectuat în 2005,
- 48 % dintre cetățenii elvețieni au răspuns că ei cred în existența unui Dumnezeu,
- 39 % au răspuns că ei cred că există un fel de spirit sau forță vie,
- 9 % au răspuns că ei nu cred că există vreun fel de spirit, vreun Dumnezeu sau vreo forță vie.
[modificare] Cultură
[modificare] Patrimoniu mondial
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Elveția:
- Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (1983)
- Mănăstirea benedictină Sf.Ioan din Val Müstair (1983)
- Centrul vechi istoric din Berna (1983)
- Cele trei cetăți din Bellinzona (2000)
- Regiunea alpină „Jungfrau” (2001, 2007)
- „Monte San Giorgio” lângă Lacul Lugano (2003)
- Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007)
[modificare] Note
- ^ Scrisoarea de Alianță de la 1 august 1291 "la vallée inférieure d'Unterwald" (valea inferioară a Unterwald-ului) desemneazǎ semi-cantonul Nidwald, dar textul original rămâne ambiguu, nefolosind în mod explicit numele Nidwald.
- ^ „Sistemul politic”. Departamentul Federal pentru Afaceri Externe. http://www.eda.admin.ch/eda/en/home/topics/counz/infoch/chpoli.html.
- ^ Cele mai dure legi împotriva imigrației, 3 Mai, 2010, adevarul.es, accesat la 22 august 2010
[modificare] Vezi și
[modificare] Legături externe
|
|||||||||||
|
|||||
.svg){kind=small}
|
|||||
.svg)
