Constantin Bălăceanu-Stolnici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Bălăceanu-Stolnici
Sigla academia romana.gif Membru de onoare al Academiei Române
Constantin Bălăceanu-Stolnici
Născut(ă) 6 iulie 1923 (1923-07-06) (91 de ani)
București
Naționalitate român
Ocupație medic, profesor universitar

Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 6 iulie 1923, București) este un om de știință român, medic neurolog, pioner în domeniul neurociberneticii[necesită citare], profesor de Neuropsihologie și Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române. Descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparținând nobilimii pământene, căreia în secolul al XVII-lea aula imperială vieneză i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German și i-a concesionat stema.

În 2007, după o perioadă în care s-a erijat în reper moral,[1] fiind puternic popularizat de televiziunile române, s-a constatat că Bălăceanu-Stolnici fusese turnător al Securității, sub numele Laurențiu. Mai mult, ziarul Cotidianul a dezvăluit documente conform cărora ar fi fost direct implicat în filarea istoricului și luptătorului anticomunist Vlad Georgescu, amenințat cu moartea de Securitate și ucis de un cancer suspect. Stolnici s-a apărat declarând: „Nu am fost niciodată in casa lui Vlad Georgescu de la München”, lucru infirmat de disidentul Neculai Constantin Munteanu.[2]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Bălăceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde a dat bacalaureatul în 1941. Între anii 1941-1947 urmează cursurile Facultății de Medicină din București, obținând în 1948 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Științe Medicale de către IMF-București și Ministerul Învățământului.

Activitatea didactică[modificare | modificare sursă]

Activitatea de asistență medicală, organizatorică și de conducere[modificare | modificare sursă]

Funcții ocupate în prezent[modificare | modificare sursă]

Afilieri la Societăți Științifice[modificare | modificare sursă]

Distincții primite[modificare | modificare sursă]

  • Doctor honoris causa al Universității "Gr.T.Popa" din Iași, al Universității din Petroșani și al Universității Ecologice din București
  • Decorat cu "Crucea Patriarhală"
  • Laureat al "Marelui Premiu" al Societății Franceze de Sinteze Înalte
  • Meritul Maltez în grad de Ofițer
  • Ordinul Steaua României în grad de Cavaler
  • Membru de onoare al Grupului de Acțiune Antidrog - România
  • Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate

Activitatea de informator al Securității[modificare | modificare sursă]

În 24 aprilie 2007, ziarul "Cotidianul" a dezvăluit faptul că Bălăceanu-Stolnici a fost informator al Securității începând cu anul 1974, având numele de cod "Laurențiu"[4][5].[nefuncțională] Acesta a recunoscut că a semnat notele informative cu pseudonimul Laurențiu, ca informator, pe vremea când era șef de secție în cadrul Institutului Ana Aslan (1974-1993).[6] Chiar dacă legătura sa cu Securitatea a fost făcută cunoscută după 1989, dosarele din arhivele CNSAS au scos însă la iveală că delațiunile semnate de academician cu numele de cod „Laurențiu” nu se refereau doar la pacienții săi străini de la Spitalul „Elias”, așa cum a mărturisit, ci și „la Regele Mihai, la legionari, la Ion Rațiu”.[7]

În ediția Cotidianul din data de 28 noiembrie 2007, articolul intitulat „Bălăceanu-Stolnici, complice la asasinatele de la Europa Liberă” prezintă documente (înscrisuri pe care era dactilografiat numele de cod „Laurențiu”), prin care planuri ale casei lui Vlad Georgescu au fost trimise către fosta conducere comunistă. CNSAS nu a confirmat autenticitatea acestor documente.

Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Cotidianul, Constantin Bălăceanu-Stolnici neagă însă aceste afirmații. Cu toate că recunoaște faptul că îl cunoștea pe Vlad Georgescu, acesta nu își explică cum au apărut aceste detalii în dosarul cu numele lui de cod ("Laurențiu") și neagă faptul că Securitatea i-ar fi cerut vreodată să ofere planul casei lui Vlad Georgescu.[8]

„A lucrat pentru Securitate până la revoluție. În decembrie 1989 era propus pentru trecerea la un nivel superior al muncii informative la Directia a III-a, Contraspionaj. Ironia sorții, revoluția a pus capăt carierei unui turnător cu vocație și cu perspective. Un destin frânt![9]

Publicații[modificare | modificare sursă]

Neuroștiință[modificare | modificare sursă]

  • Elemente de Anatomie și Fiziologie a Sistemului Nervos, 1948
  • Cibernetica (în colab. cu Edmond Nicolau), 1961
  • Elemente de neurocibernetică (în colab. cu Edmond Nicolau), 1967
  • Les fondements cybernétiques de l'activité nerveuse, Paris 1971
  • Personalitatea umană - o interpretare cibernetică (în colab. cu Edmond Nicolau), 1972
  • Fundamentos de neuro- e psicocibernetica (în colab. cu Edmond Nicolau și L. Hollands jr.), Brazilia 1974
  • Équilibre du corps et de la pensée (în colab. cu R. Bizé), Paris 1968
  • Precursori români în cibernetică, 1979
  • De la Ampère la Wiener (lucrare colectivă), 1981
  • Neurogeriatria, 1984
  • Anatomiștii în căutarea sufletului, 1981
  • Dialoguri despre cele văzute și nevăzute, 1995
  • Tratat de geriatrie practică, 1998
  • Neuropsihologia postmodernistă, 2000
  • Structuri centrale ale sistemului nervos, 2001
  • Incursiune în lumea sufletului. O abordare antropologică(Editura Paideia), 2003

Diverse[modificare | modificare sursă]

  • Cele Trei Săgeți - studiu de istorie națională, 1995
  • Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politică și militară a Europei, 1995
  • Introducere în studiul kabbalei iudaice și creștine, 1996
  • Cunoaștere și știință, 1998
  • Saga Bălăcenilor, 2001
  • Kabbala, între gnoză și magie, 2004
  • Antropogeneza și geneza culturii (în colab. cu Ligia Apavaloae), 2006
  • Incursiune în antropogeneză (în colab. cu Cristiana Glavce, Florina Raicu, Ligia Apavaloae), 2006
  • Gandirea magică, geneză și evoluție (în colab. cu Magdalena Berescu), 2009

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri