Constantin Bălăceanu-Stolnici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Bălăceanu-Stolnici, născut în Bucureşti la 6 iulie 1923, om de ştiinţă român, medic neurolog, pioner în domeniul neurociberneticii, profesor de Neuropsihologie şi Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române, dar şi colaborator al Securităţii. Descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparţinând nobilimii pământene, căreia în secolul al XVII-lea aula imperială vieneză i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German şi i-a concesionat stema.

Cuprins 1 Date biografice 1.1 Activitatea didactică 1.2 Activitatea de asistenţă medicală, organizatorică şi de conducere 1.3 Funcţii ocupate în prezent 2 Afilieri la Societăţi Ştiinţifice 3 Distincţii primite 4 Publicaţii 4.1 Neuroştiinţă 4.2 Diverse 5 Informator al Securităţii 6 Note 7 Legături externe

[modifică] Date biografice

Bălăceanu-Stolnici a urmat Liceul "I.C.Brătianu" din Piteşti, unde a dat bacalaureatul în 1941. Între anii 1941-1947 urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, obţinând în 1948 titlul de Doctor în Medicină şi Chirurgie, cu teza Consideraţii asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Ştiinţe Medicale de către IMF-Bucureşti şi Ministerul Învăţământului.

[modifică] Activitatea didactică

• 1944-1949 preparator şi asistent la catedra de Anatomie (prof. Gr.T.Popa şi apoi prof. E. Repciuc).
• 1949-1952 asistent la catedra de Neurologie (prof. N. Ionescu-Siseşti). În 1952 este exclus de la catedră şi din Institutul Medico-Farmaceutic, pe motive politice.
• 1971-1972 profesor suplinitor la catedra de Cibernetică generală la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti.
• Preşedinte de Onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti şi profesor de Neuropsihologie şi Anatomie a Sistemului Nervos, profesor de Istoria Culturii şi Ştiinţei.
• Preşedinte al Societăţii Ateneul Român.
• Profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Alegre (Brazilia), Universidad Internacional Menéndez Pelayo din Santander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franţa).

[modifică] Activitatea de asistenţă medicală, organizatorică şi de conducere

• Extern (1943-1946) şi Intern prin concurs (1947-1949) al spitalelor din Bucureşti.
• Ultimul preşedinte al Societăţii internilor şi foştilor interni, desfiinţată în mod abuziv în 1948.
• Medic specialist neurolog la Spitalul Colentina (1952-1957) şi la Spitalul Dr. Cantacuzino (1957-1965).
• Medic primar neurolog prin concurs la Spitalul "Gheorghe Marinescu" din Bucureşti (1965-1970).
• Medic primar geriatru şi şef de secţie la Institutul Naţional de Gerontologie (1974-1993), din 1991 director general al Institutului.
• Şeful Serviciului Metodologic de Neurologie şi Neurochirurgie (1965-1970), cu sarcina de coordonare a activităţii reţelei naţionale medicale în aceste specialităţi.

[modifică] Funcţii ocupate în prezent

• Efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa).
• Membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române.
• Preşedinte al Societăţii Ateneul Român.
• Director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Române.
• Preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.
• Preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România.
• Preşedinte al Centrului Internaţional Antidrog şi al Drepturilor Omului, format din 14 organizaţii europene.

[modifică] Afilieri la Societăţi Ştiinţifice

• Academia de Ştiinţe Medicale din România
• Societatea de Istorie a Medicinei
• Societatea Internaţională de Lingvistică Aplicată
• Societatea franceză de Neurologie
• Congresul Interamerican al Medicilor şi Chirurgilor
• Societatea Braziliană de Cibernetică
• Societatea Franceză de Înalte Studii
• Societatea Madrilenă de Cibernetică, (membru de onoare)
• Societatea Mondială de Cibernetică şi Sisteme Generale (Londra)
• Societatea Internaţională de Medicină Cibernetică
• Asociaţia Americană de Cibernetică

[modifică] Distincţii primite

• Membru de onoare al Academiei Române
• Doctor honoris causa al Universităţii "Gr.T.Popa" din Iaşi, al Universităţii din Petroşani şi al Universităţii Ecologice din Bucureşti
• Decorat cu "Crucea Patriarhală"
• Laureat al "Marelui Premiu" al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte
• Meritul Maltez în grad de Ofiţer
• Ordinul Steaua României în grad de Cavaler

[modifică] Publicaţii

[modifică] Neuroştiinţă

• Elemente de Anatomie şi Fiziologie a Sistemului Nervos, 1948
• Cibernetica (în colab. cu Edmond Nicolau), 1961
• Elemente de neurocibernetică (în colab. cu [[Edmond Nicolau), 1967
• Les fondements cybernétiques de l'activité nerveuse, Paris 1971
• Personalitatea umană - o interpretare cibernetică (în colab. cu Edmond Nicolau), 1972
• Fundamentos de neuro- e psicocibernetica (în colab. cu Edmond Nicolau şi L. Hollands jr.), Brazilia 1974
• Équilibre du corps et de la pensée (în colab. cu R. Bizé), Paris 1968
• Precursori români în cibernetică, 1979
• De la Ampère la Wiener (lucrare colectivă), 1981
• Neurogeriatria, 1984
• Anatomiştii în căutarea sufletului, 1981
• Dialoguri despre cele văzute şi nevăzute, 1995
• Tratat de geriatrie practică, 1998
• Neuropsihologia postmodernistă, 2000
• Structuri centrale ale sistemului nervos, 2001
• Incursiune în lumea sufletului. O abordare antropologică(Editura Paideia), 2003

[modifică] Diverse

• Cele Trei Săgeţi - studiu de istorie naţională, 1995
• Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politică şi militară a Europei, 1995
• Introducere în studiul kabbalei iudaice şi creştine, 1996
• Cunoaştere şi ştiinţă, 1998
• Saga Bălăcenilor, 2001
• Kabbala, între gnoză şi magie, 2004
• Antropogeneza şi geneza culturii (în colab. cu Ligia Apavaloae), 2006
• Incursiune în antropogeneză (în colab. cu Cristiana Glavce, Florina Raicu, Ligia Apavaloae), 2006

[modifică] Informator al Securităţii

În 24 aprilie 2007, ziarul "Cotidianul" a dezvăluit faptul că Bălăceanu-Stolnici a fost informator al Securităţii începând cu anul 1974, având numele de cod "Laurenţiu"^[1]. Acesta a recunoscut că a semnat notele informative cu pseudonimul Laurenţiu, ca informator, pe vremea când era şef de secţie în cadrul Institutului Ana Aslan (1974-1993)^[2]. Chiar dacă legătura sa cu Securitatea a fost făcută cunoscută după 1989, dosarele din arhivele CNSAS au scos însă la iveală că delaţiunile semnate de academician cu numele de cod „Laurenţiu” nu se refereau doar la pacienţii săi străini de la Spitalul „Elias”, aşa cum a mărturisit, ci şi „la Regele Mihai, la legionari, la Ion Raţiu”^[3].

În ediţia Cotidianul din data de 28 noiembrie 2007, articolul intitulat "Bălăceanu-Stolnici, complice la asasinatele de la Europa Liberă" prezintă dovezi (documente pe care era dactilografiat numele de cod "Laurenţiu"), prin care planuri ale casei lui Vlad Georgescu au fost trimise către fosta conducere comunistă. CNSAS nu a confirmat autenticitatea acestor documente.

Într-un interviu acordat jurnaliştilor de la Cotidianul, Constantin Bălăceanu-Stolnici neagă însă aceste afirmaţii. Cu toate că recunoaşte faptul că îl cunoştea pe Vlad Georgescu, acesta nu îşi explică cum au apărut aceste detalii în dosarul cu numele lui de cod ("Laurenţiu") şi neagă faptul că securitatea i-ar fi cerut vreodată să ofere planul casei lui Vlad Georgescu. ^[4]

[modifică] Note

1. ^ Decizia CNSAS, publicată în Monitorul Oficial
2. ^ Jurnalul Naţional
3. ^ "Stolnici şi Corneanu, poliţie politică!", articol în "Evenimentul Zilei" din 29 August 2007
4. ^ Ziarul Cotidianul, 28 noiembrie 2007

[modifică] Legături externe

INTERVIU - Constantin Balaceanu-Stolnici: Să îngrijim via cu dragoste, ca pe un obiect personal Pagina neoficială a localităţii Stolnici