Biserica Domnița Bălașa
Biserica Domnița Bălașa din București a fost construită în anii 1881 - 1885, în stil neoromantic și neobizantin după planurile de arhitectură întocmite de Alexandru Hristea Orăscu împreună cu Carol Benesch și Hartman și avizate de André Lecomte du Noüy.[1] Are un plan în formă de cruce, la care se adaugă absida poligonală a altarului[2].
Cuprins |
[modificare] Istoric
cod LMI B-IV-m-B-20114
Numele bisericii provine de la prima biserică ridicată pe acest loc, în anii 1743-1744, ctitorită fiind de Domnița Bălașa și de soțul ei, marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino. Această primă biserică fost demolată în 1871. Pe locul altarului, în 1883 s-a pus o piatră comemorativă.[2]
În 1750, Domnița Bălașa a înălțat alături de prima ctitorie, pe locul bisericii actuale, o a doua biserică, cu hramul Înălțarea Domnului, lângă care a înființat o școală și un azil de bătrâni. Clădirea bisericii, șubrezită de cutermurul 1838, a fost demolată.[2]
Între 1838-1842, pe același loc, s-a construit o a treia biserică cu același hram. Ctitor a fost Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balș și a Profirei Rosetti, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc. Deoarece terenul pe care a fost clădită era expus inundațiilor Dâmboviței, această biserică s-a degradat repede, astfel că, după numai 40 de ani, a trebuit sa fie demolată în 1881. S-a păstrat doar pisania acestui lăcaș, prinsă în zisul actualei biserici.[2]
Biserica existentă în prezent a fost zidită în perioada 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta fiind a patra pe aceste locuri. Efor a fost Mitropolitul Calinic Miclescu, epitropi fiind N. Bibescu și T. Văcărescu.[2]
În interiorul bisericii se află, în două nișe laterale, mormintele Domniței Bălașa (1693-1752), a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu și al Domniței Zoe Brâncoveanu (1800-1892), soția domnitorului Gheorghe Bibescu. Monumentul funerar al Domniței Bălașa ("Întristarea"), este opera sculptorului Ion Georgescu, iar monumentul Domniței Zoe Brâncoveanu, de pe partea opusă, este opera sculptorului francez Jules Roulleau.
Biserica este declarată monument istoric și este înscrisă în Lista monumentelor istorice din România/București/Sector 5 cu cod LMI B-II-m-A-19682, sub denumirea de Biserica "Înălțarea Domnului" - Domnița Bălașa.
[modificare] Mormântul Domniței Bălașa
În interiorul bisericii, între pronaos și naos, pe partea dreaptă se găsește mormântul domniței Bălașa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu i-a făcut monumentul funerar, din marmură albă. Pe un postament decorat cu rozete și colonete, este montat un mic sarcofag, la rândul lui atent uvrajat, cu șiruri de denticuli, blazoane, flori de crin și lauri, deasupra căruia un înger stă de pază. Așezată pe prima treaptă a soclului, abandonată meditației, o femeie întruchipează durerea. Veșmântul amplu, capul lăsat pe palma stângă, profilul nobil, cu părul strâns în coc, cununa de lauri din mâna ei dreaptă, executate cu mult realism, au, dincolo de aparența familiară și de mesajul ușor de descifrat, tensiunea unei trăiri ce pare că nu se va irosi și nu se va banaliza niciodată.
Monumentul funerar al Domniței Bălașa este înscris în Lista monumentelor istorice din România/București/Sector 5 cu cod LMI B-IV-m-B-20115.
[modificare] Monumentul Domniței Bălașa
- Pentru mai multe detalii, vedeți Monumentul Domniței Bălașa.
În parcul Bisericii se află monumentul Domniței Bălașa, una dintre cele mai reușite lucrări ale sculptorului Karl Storck. Pe soclul statuii sunt înscrise numele moșiilor care au constituit zestrea acordată bisericii.[2]
[modificare] Note
[modificare] Legături externe
- Harta
- Biserica Domnița Bălașa a Saftei Brâncoveanu, 17 dec 2008, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
- Statuia Domnitei Balasa, 23 iun 2006, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
