Castan comestibil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Castan comestibilAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Chestnuts.jpg
Castane comestibile coapte cu fructul deschis
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Fagales
Familie: Fagaceae
Gen: Castanea
Specie: Castanea sativa
Nume binomial
Castanea sativa
Philip Miller
Un frumos exemplar de castan comestibil crescut la marginea unei păduri în Germania.

Castanul comestibil (castanul dulce [1]) este un arbore, cu numele științific Castanea sativa (syn. Castanea vesca Gaertn.), din familia Fagaceae, originar din sudul Europei și al Asiei Mici.

Descriere generală[modificare | modificare sursă]

Castanea sativa este, cel mai adesea, un arbore foios, cu o rădăcină rămuroasă, tulpina dreaptă, cilindrică, de dimensiuni mari, atingând frecvent înălțimea de 20–35 m, cu un trunchi care la maturitate poate atinge adesea 2 m în diametru. Arbori foarte bătrîni pot ajunge la diametrul de 4 m, în cazuri extreme chiar și pînă la 6 m. Arborii bătrâni de peste 100 de ani sunt de multe ori scorburoși. Castanul comestibil, de multe ori, ajunge vîrsta de 500–600 de ani. În Europa Centrală rareori sunt mai bătrâni de 200 de ani, în Europa de Vest pot ajunge până la 1000 ani[2]. Cel mai mare copac cunoscut este Castagno dei Cento Cavalli[3][4] („Castanul de o sută de cai”) în Sicilia.

Frunzele sale lungi, lanceolate și pe margini spinos-dințate, cu nervura proeminentă, pot atinge între 16–28 cm lungime și 5–9 cm lățime.

Castanul comestibil înflorește în iunie-iulie și este una din speciile de plante ce are flori monosexuate situate pe aceeași plantă, dar separate. Florile de ambele sexe sunt dispuse pe două niveluri diferite, cele masculine în partea superioară a plantei, iar cele feminine în partea sa inferioară. Ambele tipuri de flori sunt erecte, măsurând între 10 și 20 cm lungime, semănând extrem de mult cu niște lumânări și având un miros puternic, tipic, capabil de a atrage insecte polenizatoare.

Fructele[modificare | modificare sursă]

Castanul comestibil înflorește mai târziu decât alte specii de castan. Ambele tipuri de flori apar la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, durând până când fecundarea celor feminine este realizată. Înspre toamnă, florile feminine evoluează dintr-un singur receptacul îngroșat în 3-7 fructe independente, ce sunt protejate de o manta țepoasă.

La coacerea completă, care are loc cândva în mijlocul lui octombrie, mantaua se deschide progresiv, lăsând să se vadă fructele coapte, a căror coajă are o frumoasă culoare maroniu-castanie lucitoare.

Castan comestibil, din Thomé, Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, 1885.

Castanul comestibil în România[modificare | modificare sursă]

În România, dar și în alte regiuni ale Europei, arborele este relativ ușor de crescut atât în livezi specializate, cât și la marginea sau chiar în mijlocul pădurii. În livezi, poate fi cultivat atât în monocultură, (doar exemplare de Castanea sativa), așa cum este cultivat în special în județul Maramureș sau poate fi combinat cu ușurință cu alte specii pomicole, formând livezi mixte, cum este frecvent cultivat în Banat.

Arborele în sine necesită un climat blând, cu umiditate suficientă, dar nu exagerată. Deși originar dintr-o zonă cu climat mediteranean tipic, castanul comestibil se poate adapta și la alte două tipuri de subclimate, cel de tip submediteranean, precum în Banat, sau de tip temperat, dar moderat, în văile protejate din jurul Băii Mari din Maramureș.

Dacă sunt îndeplinite condițiile de climat, protecție și umiditate, Castanea sativa are o creștere constantă, fiind un arbore productiv ce nu are "ani răi". Este, în schimb, sensibil la primăverile târzii, reci și prea umede, precum și la înghețurile din toamnele prea lungi, ploioase și reci. În condiții de pădure, unde este protejat de arborii din jurul său, poate tolera bine chiar și condiții de umbră moderată.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Denumirea de castan comestibil se referă desigur la fructele acestui arbore care sunt comestibile, fiind considerate în anumite rețete de preparare (vedeți piure de castane) chiar o delicatesă. Există, desigur, și alte modalități de mâncare a fructelor, dintre care castanele coapte sunt foarte cunoscute.

Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut și cultivat încă de pe vremea Romei antice, când a fost introdus treptat în regiuni mai nordice decât arealul său natural. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România și din Italia până în Germania.

Fructele, care sunt foarte gustoase, sunt utilizate ca ingredient ales de către fabricanții de ciocolată și delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Sub forma lor prăjită sunt foarte apreciate în Franța, Italia și, mai ales, în Corsica. Coacerea sau prăjirea se pot face fie integral, fie sub formă granulară, obținându-se un fel de făină, din care se realizează piureul de castane. Există o varietate de mămăligă corsicană (denumită polenta sau pulenta) care folosește ca ingredient de bază făină dulce de castane comestibile.

Lemnul arborelui este frumos și durabil, fiind folosit la confecționarea de mobilă, butoaie, material pentru garduri sau chiar ca material de grinzi pentru acoperișul clădirilor, așa cum ar fi în Alpujarra, Spania. Datorită tendinței lemnului de a crăpa în lung și de a se curba accentuat în timp, folosirea sa la piese mari de lemn este limitată. Coaja arborelui este o sursă importantă de tanin.

Compoziția fructului, partea comestibilă, la 100 g
Substanță măsură crud[5] uscat[6]
Apă g 50-63 11
Amidon g 23−27 41,7
Zahăr g 3,6–5,8 16,1
Fibră vegetală g 8,2–8,4 13,8
Proteină g 2,5–5,7 6,0
Grăsimi g 1,0–2,2 3,4
Vitamina A mg 12
Vitamina B1 mg 0,1–0,2 0,2
Vitamina B2 mg 0,2–0,3 0,4
Vitamina C mg 6–23
Niacină mg 1,1 2,1
Potasiu mg 395–707 738
Fosfor mg 70 131
Magneziu mg 31–65
Sulf mg 48 126
Calciu mg 18–38 56

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Biologie. Mohan Gheorghe, Gabriel Corneanu, Ardelean Aurel, Manual pentru clasa a IX-a Editura Corint 2004 p.45
  2. ^ Stephan Hahn: Die Esskastanien. Nahrungsquelle und bedrohte Naturressource. Book on Demand GmbH, Norderstedt 2004 p. 133-250, ISBN 3-8224-2194-4
  3. ^ Pictura castanului Castagno dei Cento Cavalli de Jean-Pierre Houël (1776-1779)
  4. ^ Imaginea castanlui Castagno dei Cento Cavalli în anul 2006
  5. ^ Marco Conedera, Mauro Jermini, Alberto Sassella, Thomas N. Sieber: Ernte, Behandlung und Konservieren von Kastanienfrüchten. Merkblatt für die Praxis 38, 2004. WSL Birmensdorf, ISSN 1422-2876 (PDF 570KB)
  6. ^ Giancarlo Bounous: The Chestnut: A Multipurpose Resource for the New Millennium. In: C.G. Abreu, E. Rosa, A.A. Monteiro: Proceedings of the Third International Chestnut Congress. Acta Horticulturae, volumul 693, 2005, p. 33-40, ISSN 0567-7572

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Castan comestibil
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Castan comestibil