Aristide Buhoiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aristide Buhoiu, în perioada ciclului de reportaje „Drumuri europene”.

Aristide Buhoiu (n. 4 aprilie 1938 Lugoj - d. 17 septembrie 2006) a fost un ziarist, realizator de televiziune și scriitor român. A devenit cunoscut publicului larg prin realizarea ciclului de reportaje Drumuri europene, difuzat de postul național de televiziune TVR între 1976 și 1983. A emigrat în 1984 în SUA. Fiica, Luana, a lucrat pentru celebrul regizor Steven Spielberg, la fundația lui din Hollywood. Fiul, Aristide, editează în SUA ziarul Universul, care apare de 20 ani. Ginerele, Thomas Scherzberg, este director în cadrul concernului Bertelsmann, una din cele mai mari companii de media din lume.

A fost absolvent al facultății de filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, promoția 1962.

Aristide Buhoiu a murit la vârsta de 67 de ani. Suferea de cancer cu multiple metastaze. Trupul neînsuflețit i-a fost depus la biserica din Piața Amzei, iar înmormântarea a avut loc la cimitirul Bellu din București. Fusese internat, în ultimele cinci zile, în stare gravă la Spitalul Agrippa Ionescu din București și era menținut în viață doar cu ajutorul aparatelor.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

  • 1957-1958 reporter la Radio Timișoara.
  • 1958-1965 redactor la Radio Cluj și crainic sportiv la Radio București.
  • 1958-1984 realizator la Televiziunea Română, adus în capitală de Tudor Vornicu și Octavian Paler.
  • 1965-1978 redactor al emisiunilor „Duminica sportivă”, „Studioul A”, „Zig-zag”, „360 de grade”, „Post-meridian”, „Trubaduri de altădată”, „Tele-sport”, comentator sportiv, etc.
  • 1976-1983 ciclul „Drumuri europene”, cu cea mai mare audiență la TVR. Episoadele au fost realizate în calitate de redactor, operator, sunetist etc., pe buget propriu, fără niciun fel de participare materială a TVR-ului.
  • 1985-2002 editor al publicației săptămânale „Universul” din SUA, ziar care a primit, printre altele, articole sau mesaje de la Eugen Ionescu, Virgil Gheorghiu, Ronald Reagan și Bill Clinton, precum și de la numeroși oameni politici, (președinți, premieri, miniștri, șefi de partide) din România și din străinătate. Din redacția sa, în 1989, au făcut transmisii directe posturile de televiziune CNN, ABC, NBC și altele. Din aceeași redacție au fost radiodifuzate prin Vocea Americii și Europa Liberă interviuri istorice, de exemplu cel dat de Gheorghe Apostol[1] și alte materiale.
  • 1987-1989 realizator al emisiunilor radiofonice pe unde medii „Radio Universul”.
  • 1994-1997 realizator al emisiunilor TV prin cablu „Tele Romania USA”, transmise la New York, Hollywood, Anaheim, Glendale, Sacramento, Los Angeles.
  • 1995-1998 realizator al emisiunii săptămânale „Drumuri printre amintiri”, „Cutia Pandorei”, la Tele 7 ABC.
  • 1997-1998 director general la TV Super Nova.
  • 1998-2000 director general la Tele 7 ABC. Realizator al emisiunilor săptămânale Studioul „Tudor Vornicu”, „Cutia Pandorei” și „Drumuri printre amintiri”. Director general la cotidianul Cronica română.

Activitatea de presă[modificare | modificare sursă]

  • angajat la Evenimentul zilei, între 1993-1996.
  • corespondențe ocazionale la Cronica Română, apoi editoriale.
  • articole de fond la Jurnalul de Transilvania (campania 2000).
  • articole de fond, săptămânal, la Universul, din 1985 și până în 2002.
  • de doi ani, rubrica „Cutia Pandorei” din Național, în fiecare vineri.
  • transmisii speciale:

a) în septembrie 2001, de la atacul terorist din New York și Washington, pentru „Observatorul” Antenei 1, 10 transmisii directe; b) martie 2002, relatări de la premiile Oscar, pentru Antena 1 și OTV.

Premii TV[modificare | modificare sursă]

  • Marele Premiu ACIN pentru „Drumuri europene”;
  • Premiul APTR pentru „Drumuri americane”;
  • Premiul „Tatomir” al Uniunii Juriștilor din România;
  • Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru publicistica TV.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • „Italia în câteva cuvinte”,
  • „Petschowski”,
  • „Slalom pe meridiane”,
  • „Tunisia”, (în România), ediție princeps

Activitate editorială[modificare | modificare sursă]

Academia de Radio și Televiziune[modificare | modificare sursă]

Președintele fundației nonprofit, care își desfășoară activitatea în București, pregătind redactori, reporteri și prezentatori de TV. Au fost inițiați peste trei sute de tineri, mulți devenind vedete la diverse televiziuni din România.

Performanțe în carieră[modificare | modificare sursă]

Concluzie[modificare | modificare sursă]

  • 1) Autor a șase cărți de cultură și literatură.
  • 2) A tipărit în SUA ediția princeps „Poezii” de Eminescu.
  • 3) Cinci premii naționale pentru televiziune.
  • 4) Contribuție la promovarea imaginii României în lume: emisiuni de radio și TV în SUA, contacte cu Ronald Reagan, Bill Clinton și alți oameni politici străini, oameni de artă.
  • 5) Editarea aproape 20 de ani, în America, a ziarului Universul. Periodicul apare și astăzi.
  • 6) Timp de șapte ani conducerea Academiei de Radio și Televiziune din București.
  • 7) Președinte al Ununii pentru Societatea Civilă.
  • 8) Editoriale și cronica TV, săptămânal, de trei ani, în ziarul „Național”.
  • 9) O performanță TV: relatările directe, în septembrie 2001, pentru postul TV Antena 1, de la New York și Washington.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Eu eram ambasador în Brazilia și, văzând că în jurul țării noastre s-au schimbat lucrurile, că România devenise o insulă, am decis că cineva trebuia să acționeze pentru a se produce și la noi în țară o schimbare. Am vorbit cu nevastă- mea și am hotărât să vin în țară și să încep o acțiune împotriva lui Ceaușescu, în 1988. Am vorbit cu Buhoiu care era la New York și i-am spus și lui care este dorința mea. Buhoiu mi-a spus să nu mă duc că mă lichidează. Și cu toate astea am plecat. În drum spre România m-am oprit la Londra unde am vrut să am un contact cu Secția română de la BBC. Am înregistrat un interviu de patru ore și am spus că se poate publica de BBC numai în cazul în care mor eu sau moare Ceaușescu”. Gheorghe Apostol într-un interviu acordat în mai 2006 agenției de știri Rompres și citat la 13 martie 2006 în Ziarul de Mureș.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Video[modificare | modificare sursă]