Ilie Năstase

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ilie Năstase
Ilie Năstase 2009 US Open 02.jpg
Poreclă Nasty[1]
Țară România România
Reședință București, România
Dată naștere 19 iulie 1946 (1946-07-19) (67 de ani)
Loc naștere București, România
Înălțime 1,82 m
Greutate 75 kg
Jucător profesionist din 1969
Retras 1985
Mâna cu care lovește dreapta
Venituri în carieră:
Simplu
Victorii-înfrângeri: 729 - 275
Număr titluri: 88
Cea mai bună clasare: Nr. 1 (23 august 1973)
Poziția actuală: retras
Rezultate la Marele Șlem
Australian Open -
Roland Garros C (1973) F (1971)
Wimbledon F (1972, 1976)
U.S. Open C (1972)
Dublu
Victorii-înfrângeri: 480 - 207
Număr titluri: 45
Cea mai bună clasare: Nr. 59 (3 ianuarie 1983)
Poziția actuală:

Actualizat la: 24 septembrie 2007.


Ilie Năstase (n. 19 iulie 1946, București) este un fost jucător profesionist de tenis de câmp și unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 și 1973.

Printre cele 57 de titluri la simplu, pe care Ilie Năstase le-a câștigat de-a lungul carierei sale, se numără și US Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat de asemenea de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972.

A fost pe locul doi în competiția la simplu de la Wimbledon de două ori, în 1972, jucând finala împotriva lui Stan Smith și în 1976 împotriva lui Björn Borg. Năstase era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar și pentru reputația de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de Nasty („Răutăciosul”) după câteva incidente.

A scris câteva romane în franceză în anii 1980,[necesită citare] apoi a intrat în politică în anii 1990, candidând în 1996 la postul de primar al Bucureștiului. În anul 1994 a fost căpitan nejucător al echipei României de Cupă Davis.

În 2005 "TENNIS Magazine" l-a plasat pe locul 28 în lista celor "40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani". A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv român al anului” (în 1969, 1972, 1973 și 1974). La 12 februarie 2008, după aproape 11 ani la șefia Federației Române de Tenis, a demisionat din funcția de președinte al Federației declarându-se „învins de justiția și de presa din România”.[2][3]

Printr-un decret prezidențial din 1 decembrie 2008, Ilie Năstase a fost înaintat în gradul de general-maior (cu 2 stele) în retragere în Ministerul Apărării [4].

Finale Grand Slam simplu[modificare | modificare sursă]

Câștigător (2)[modificare | modificare sursă]

An Turneu Finalist Scor
1972 U.S. Open Statele Unite Arthur Ashe 3-6, 6-3, 6-7, 6-4, 6-3
1973 French Open Flag of SFR Yugoslavia.svg Nikola Pilic 6-3, 6-3, 6-0

Finalist (3)[modificare | modificare sursă]

An Turneu Câștigător finală Scor
1971 French Open Cehia Jan Kodeš 8-6, 6-2, 2-6, 7-5
1972 Wimbledon Statele Unite Stan Smith 4-6, 6-3, 6-3, 4-6, 7-5
1976 Wimbledon Suedia Björn Borg 6-4, 6-2, 9-7

Finale Grand Slam dublu[modificare | modificare sursă]

Câștigător (3)[modificare | modificare sursă]

An Turneu Partener Finaliști Scor
1970 French Open România Ion Țiriac Statele Unite Arthur Ashe
Statele Unite Charles Pasarell
6-2, 6-4, 6-3
1973 Wimbledon Statele Unite Jimmy Connors Australia John Cooper
Australia Neale Fraser
3-6, 6-3, 6-4, 8-9(3), 6-1
1975 U.S. Open Statele Unite Jimmy Connors Olanda Tom Okker
Statele Unite Marty Riessen
6-4, 7-6

Finalist (2)[modificare | modificare sursă]

An Turneu Partener Câstigători finală Scor
1966 French Open România Ion Țiriac Statele Unite Clark Graebner
Statele Unite Dennis Ralston
6-3, 6-3, 6-0
1973 French Open Statele Unite Jimmy Connors Australia John Newcombe
Olanda Tom Okker
6-1, 3-6, 6-3, 5-7, 6-4

Finale Turneul Campionilor[modificare | modificare sursă]

Câștigător (4)[modificare | modificare sursă]

An Finalist Scor
1971 Statele Unite Stan Smith 5-7, 7-6, 6-3
1972 Statele Unite Stan Smith 6-3, 6-2, 3-6, 2-6, 6-3
1973 Olanda Tom Okker 6-3, 7-5, 4-6, 6-3
1975 Suedia Björn Borg 6-2, 6-2, 6-1

Finalist (1)[modificare | modificare sursă]

An Câștigător finală Scor
1974 Argentina Guillermo Vilas 7-6, 6-2, 3-6, 6-4

Distincții[modificare | modificare sursă]

În anul 1971 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri