Maitreyi

Maitreyi este un roman erotic, realist scris de Mircea Eliade. A fost pentru prima oară publicat în 1933 și s-a bucurat de popularitate în întreaga lume, fiind tradus în multe limbi (franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă, esperanto etc.).

Este considerat de exegeți un „roman al autenticității”, existând 3 niveluri ale scriiturii:

• jurnalul naratorului, care povestește evenimentele legate de viața sa din India, de Dasgupta și Maitreyi;
• însemnările ulterioare făcute de narator, infirmând sau confirmând primele impresii;
• confesiunea făcută de narator după ce acțiunea s-a consumat.

Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, trăiește o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărții.

Acțiunea are loc în Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca „ucenic” al acestui savant. Deși la început el nu simte decât repulsie pentru Maitreyi, se îndrăgostește iremediabil de aceasta. Fata îi impărtășește sentimentele dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.

Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a tradițiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care, îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi este supusă pedepselor crudului ei tată, după care se mărită forțat.

În 1972, la întâlnirea dintre Maitreyi Devi (devenită o cunoscută poetă indiană) și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, aceasta află de romanul în care — pretinde ea — i-a fost stricată reputația și practic a fost dezvelită în fața întregii lumi. Neagă vehement întâlnirile dintre Eliade și ea, noaptea pe care acesta o prezintă în romanul său, și îl condamnă pe acesta că a fugit în fața tatălui său. Maitreyi Devi scrie și ea la rândul său un roman răspuns, intitulat Dragostea nu moare, în care își prezintă trăirile. Acest roman însă este de fapt scris pentru a îndrepta „o reputație șifonată”, pentru a șterge impresiile lumii după parcurgerea romanului lui Eliade, despre care spune că ce a simțit el nu era dragoste.

Mai târziu, sora acesteia (motivul pentru care Dasgupta a aflat de cei doi) îl condamnă pe Eliade și spune că era doar un pierde-vară.

Maitreyi vine în România la invitația Uniunii Scriitorilor și vizitează pe mama și sora lui Eliade. Îl vizitează pe Eliade la Chicago, unde trăia orb, și își exprimă repulsia față de cartea scrisă de el. Maitreyi moare în 1990.

Romanul românesc trebuie citit împreună cu cel scris de eroină. Însă It does not die - titlul în engleză - nu poate fi comparat cu cel al lui Eliade, care conține un mesaj profund, real. Acest mesaj este unul bazat pe jurnalul autorului, o poveste cutremurătoare care dă cititorului lacrimi, în timp ce cel al indiencei este doar o mărturie care nu poate fi luată în întregime ca reală, pentru că este scrisă sub impulsul unor amintiri și al furiei prezentării ei în fața lumii întregi.

Eliade a rămas marcat pentru toată viața de Maitreyi, numindu-se până la moarte indian.

Vezi și

• Maitreyi (personaj)
• Mircea Eliade