Acvacultură
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Agricultură |
---|
În apă |
Portal Agricultură |
Acvacultura este o ramură a agriculturii ce are ca scop creșterea de animale și plante acvatice în vederea comercializării.[1]
Tipuri de acvacultură
[modificare | modificare sursă]Acvacultura cuprinde mai multe subramuri:
- piscicultura (creșterea peștilor),
- conchilicultura (creșterea scoicilor); cele mai cunoscute sunt:
- ostreicultura (creșterea stridiilor),
- perlicultura (creșterea stridiilor perlifere),
- miticultura (creșterea midiilor),
- creșterea crustaceelor (creveți, crabi, raci),
- algocultura (creșterea algelor).
Metode de producție
[modificare | modificare sursă]Există de asemenea numeroase metode de producție utilizate în acvacultură: intensivă, extensivă, în mediu natural sau în bazine, în apă dulce sau apă sărată (maricultură), în sisteme de curgere continuă sau de recirculare, tradițională sau modernă, clasică sau organică, în spații închise sau în spații deschise, etc.[2]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Acvacultura a fost dezvoltată cu mult timp în urmă, primele atestări privind creșterea peștelui apar în China și Japonia. Chinezul Fan Li scrie în anul 473 î.Hr, primul „Tratat de Piscicultură”. Chinezii introduceau în heleștee pentru îngrășat, peștii prinși din cursurile naturale de apă.
În Europa, surse documentare atestă că originea pisciculturii datează din epoca romană și este în legatură cu propagarea creștinismului, în scopul respectării preceptelor religioase privind regimul alimentar. Comunitățile monahale au avut un rol important în dezvoltarea pisciculturii.
În Rusia, primele heleștee cu cegă s-au construit în secolul al XIII-lea la mănăstirea Serghiev, iar în secolele XV și XVI se constituie mari crescătorii de pește.
La începutul sec. al XIX-lea crescătoriile iau forma actuală, cele mai mari crescătorii aflându-se în Germania, Cehoslovacia, Rusia și Polonia.
În a doua jumătate a sec. XX, piscicultura are un ritm de dezvoltare mare datorită noilor metode de intensificare a producției industriale.
Acvacultura este o nouă activitate în Canada, începând cu anul 1970.
Impact ecologic
[modificare | modificare sursă]Acvacultura în România
[modificare | modificare sursă]Primele documente privind piscicultura pe teritoriul românesc, datează din anul 1169 în Transilvania, 1247 în Muntenia și 1421 în Moldova și se referă la existența a numeroase iazuri și râmnice și la peștii care le populau. De asemenea, sunt numeroase referiri la pescuit și piscicultură în documentele oficiale din secolele XV-XIX pe teritoriul actual al României.
Note
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură
- Flota științifică și de pescuit a României
- Maricultură
- Piscicultură
- Stațiunea Biologică Marină Agigea
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Revista Ferma - articole-acvacultură
- Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură Arhivat în , la Wayback Machine.
- Ghid pentru o acvacultură sustenabilă Arhivat în , la Wayback Machine.
- Fisheries and aquaculture in Europe magazine en
- Observatorul pieței europene de produse din pescuit și acvacultură (EUMOFA) en
- Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură – Galați