Braconaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Braconieri, litografie din anii 1830

Braconaj se numește un delict constând în încălcarea legii care interzice vânatul sau pescuitul.[1]

La nivel mondial, o bună parte din braconaj se datorează comerțului ilegal cu specii sălbatice.[2] Această piață neagră, concentrată în mare parte în Asia orientală, cuprinde tigri, rechini, broaște țestoase, șerpi și alte animale și este estimată la 19 miliarde de dolari anual.[2]

Braconajul cinegetic[modificare | modificare sursă]

În România, Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic[3] definește braconajul ca acțiunea desfășurată în vederea obținerii acelorași efecte ca și prin acțiunea de vânătoare, fără a fi îndeplinite condițiile legale pentru desfășurarea acesteia din urmă.

Una din formele de braconaj specificate de lege este folosirea de capcane neautorizate.

Braconajul piscicol[modificare | modificare sursă]

Legea română privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura[4] definește braconajul piscicol ca infracțiunea care constă în practicarea ilegală a pescuitului în bazinele piscicole naturale.

Braconajul piscicol are următoarele consecințe negative:[5]

  • diminuarea necontrolată a populațiilor de pești prin depășirea capacității de suport,
  • recoltarea neselectivă a ihtiofaunei (mai ales prin folosirea curentului electric și a plaselor monofilament),
  • dezechilibrul unor lanțuri trofice.

Braconajul arheologic[modificare | modificare sursă]

Prin derivare, se folosește și termenul de braconaj arheologic, care se referă la efectuarea de detecții și săpături ilegale în siturile arheologice.[6][7]

Note[modificare | modificare sursă]