Universitatea din București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Universitatea din Bucureşti)
Universitatea din București
Logo
Bucharest (8273345546).jpg
Informații
Fondată1864
FondatorAlexandru Ioan Cuza  Modificați la Wikidata
TipUniversitate de stat
ClasificareUniversitate de cercetare avansată și educație
Buget501.898.945 RON (101.475.311 EUR)(2020)[1]
Localizare
ȚaraFlag of Romania.svg România
Unitate administrativăRomânia  Modificați la Wikidata
OrașBucurești
Conducere
RectorMarian Preda[2]
Cifre cheie
Angajați2.585
Corp didactic1.290
Studenți34.000  Modificați la Wikidata
Licență[3]23.121 (2020)
Master9.105
Doctorat1.337
Alte informații
Prezență web
Pagina oficială
Clădirea principală a Universității din București în perioada interbelică cu vechea clădire a Facultății de Istorie
Clădirea principală a Universității din București astăzi
Facultatea de Drept din București

Universitatea din București este o universitate de stat din București și una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România. Fondată în 1864, Universitatea din București este a doua universitate modernă a României, după Universitatea din Iași. Mai mulți absolvenți ai Universității s-au afirmat ca personalități de seamă: profesori și cercetători la alte universități din lume, membri ai Academiei Române și ai unor academii din alte țări, scriitori, politicieni (parlamentari, miniștri, prim-miniștri, președinți), diplomați etc. O parte din facultățile Universității sunt amplasate în Palatul Universității din Piața Universității.

Universitatea din București oferă numeroase programe de studii, la toate nivelurile și formele de pregătire universitară: 22 de programe de scurtă durată, peste 75 de programe de lungă durată, 12 programe în forma de învățământ deschis și la distanță, peste 120 de programe de masterat, peste 50 de programe de doctorat, programe de înalte studii postuniversitare, programe de reconversie profesională și de perfecționare.

În 2011, Universitatea din București a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație.[4][5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Substratul istoric al Universității din București datează din 1694, când a fost fondată Academia Domnească de la București. Aceasta a fost o școală superioară, având ca limbă de predare greaca veche, întemeiată la 1694 de către domnul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), în clădirile de la Mănăstirea „Sfântul Sava”. Învățământul filosofic se făcea după cursurile lui Teophilos Korydalleus. Reorganizată în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, Academia Domnească - grecească din București a devenit un important centru de cultură grecească. În procesul dezvoltării conștiinței și culturii naționale, și o dată cu începutul luptei pentru un învățământ cu limba de predare română, Academia Domnească de la București s-a destrămat, dar în anul 1818 s-a deschis, în clădirea ei, prima instituție superioară de învățământ în limba română, sub conducerea lui Gheorghe Lazăr.

Universitatea din București a fost înființată oficial în 1864, pe locul fostei Academii Domnești de la București de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a divizat Colegiul Sfântul Sava în Universitatea din București și actualul Colegiu Național „Sfântul Sava”.

Campus[modificare | modificare sursă]

Datorită diversității domeniilor de pregătire academică, activitatea didactică în UB se desfășoară în 19 sedii distincte care dispun de 286 de laboratoare pentru studii de licență, 187 de laboratoare destinate cercetării și activității masteranzilor, iar procesul de învățământ se desfășoară în amfiteatre cu 7900 de locuri, 1941 de locuri în săli de curs și 4409 de locuri în săli de seminar. Suprafața medie depășește 2 m² pe student.[necesită citare]

Clădirea principală a Universității din București este Palatul Universității, care a dat și numele pieții în care se află. Construcția, înaltă de 6 etaje, a început în data de 10 octombrie 1857, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava, și a fost finalizată la 14 decembrie 1869.[6] Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești.

O altă clădire emblematică a universității este Palatul Facultății de Drept, realizată după planurile arhitectului Petre Antonescu, în stilul Art Deco. Clădirea a fost finalizată în numai 2 ani, între 1934 și 1936.[7] Clădirea a fost ridicată în mijlocul fostului teren de sport Romcomit, devenit un parc cu o vegetație bogată. Corpul central al palatului este dominat de marea sală circulară, Aula Magna, cu un diametru de 28 m și o înălțime de 17 m.[8]

Rectoratul Universității a fost mutat în anul 2019 din Palatul Facultății de Drept într-o clădire nou construită de pe Șoseaua Panduri, unde se află și trei dintre facultățile sale.[9]

Grădina Botanică din Bucureșți este și ea subordonată universității, unul din sediile Facultății de Biologie (Institutul Botanic) aflându-se în incinta sa.[10]

Învățământ și cercetare[modificare | modificare sursă]

În anul școlar 2022-2023, Universitatea din București a oferit 97 de programe de licență, 224 programe de masterat, 22 de școli doctorale în cele 19 facultăți ale sale.[11] Structura programelor de studii este compatibilă cu programul Bologna, ceea ce înseamnă studii de licență de 3 ani, master de 2 ani, urmate de 3 ani de doctorat.

Facultăți[modificare | modificare sursă]

Facultatea de Geografie

Oferta educațională a universității este oferită prin intermediul a 19 facultăți, la care se adaugă Departamentul de Educație Fizică:[11]

Cooperare academică internațională[modificare | modificare sursă]

Există 200 de acorduri de cooperare bilaterală interuniversitară și interdepartamentală cu universități din Algeria, Austria, Belgia, Bolivia, Bosnia Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Cipru, Chile, China, Coreea de Sud, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Iran, India, Italia, Japonia, Kazahstan, Maroc, Marea Britanie, Mexic, Republica Moldova, Senegal, Singapore, Spania, Slovenia, SUA, Suedia, Rusia, Tunisia, Turcia, Ucraina, Ungaria, Uruguay UNESCO. Universitatea are 130 de convenții bilaterale pentru doctorat în cotutelă și dezvoltă o intensă colaborare în cadrul a numeroase programe comunitare – ERASMUS, LEONARDO DA VINCI, CEEPUS, GRUNDVI.[necesită citare]

În cadrul programului ERASMUS, sunt încheiate acorduri cu 286 de universități europene, care dau posibilitatea atât studenților cât și profesorilor să efectueze stagii de studii, perioade de predare, să participe la proiecte comune de implementare de curricula, la cursuri intensive sau la activitățile rețelelor tematice consacrate dezvoltării unui domeniu de studiu. Mobilitățile din acest program sunt coordonate de Biroul Programe Comunitare ERASMUS din cadrul UB.

De asemenea, Universitatea este membră în mai multe organizații academice europene și internaționale – Asociația Europeană a Universităților (EUA), Asociația Universităților Francofone (AUF), Asociația Universităților din Capitalele Europei (UNICA), Rețeaua Universităților Mării Negre (BSUN). UB are parteneriate cu alte organizații guvernamentale sau non-guvernamentale DAAD, IRAX, USIA, Fundațiile Humboldt, Volskwagen, Fulbright, Sasakawa, Onassis.

Recunoaștere academică[modificare | modificare sursă]

În topul Quacquarelli Symonds (cunoscut prin The Times Higher Education Supplement), Universitatea din București ocupa în 2013, locul 701-800,[12] Este cea mai înaltă poziție a unei universități românești în topul QS, alături de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.[12]

Conform Metarankingului Universitar – 2021 [13] realizat de Asociația Ad Astra, Universitatea din București ocupă locul 2 din 31, în România, după Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.[14]

Alumni[modificare | modificare sursă]

Mai mulți absolvenți ai Universității s-au afirmat ca personalități de seamă: profesori și cercetători la alte universități din lume, membri ai Academiei Române și ai unor academii din alte țări, scriitori, politicieni (parlamentari, miniștri, prim-miniștri, președinți), diplomați etc.

Legătura cu universitatea este păstrată prin intermediul Asociației Alumni Universității București, înființată în anul 2011.[15]

Asociații studențești[modificare | modificare sursă]

Fiecare din facultățile universității are și o asociație a studenților ce îi reprezintă pe aceștia în relația cu Universitatea, existând și o asociație a tuturor studenților din universitate.[16]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2020
  2. ^ „Marian Preda este noul rector al Universității din București”, HotNews.ro, , accesat în  
  3. ^ Raport Rector 2020
  4. ^ Clasificarea universităților din România: Care sunt cele mai bune instituții de învățământ superior, mediafax.ro, accesat 2011-09-12
  5. ^ Cele mai bune și cele mai slabe universități din România Arhivat în , la Wayback Machine., realitatea.net, accesat 2011-09-12
  6. ^ „Inaugurarea Palatului Universității din București”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Palatul Facultății de Drept (Arhitectură)
  8. ^ La pas prin București: Palatul Facultății de Drept
  9. ^ „Universitatea din București și-a mutat sediul central în Șoseaua Panduri”. www.hotnews.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Istoric -”. Accesat în . 
  11. ^ a b „Scurtă prezentare”. UniBuc - Universitatea din București. . Accesat în . 
  12. ^ a b 2009 World University Rankings 500 plus QS Quacquarelli Symonds Limited.
  13. ^ Metaranking Universitar – 2021 (accesat în 25 noiembrie 2021), la Ad Astra
  14. ^ Cele mai bune universități din România în 2021 (accesat în 25 noiembrie 2021), la Edupedu.ro
  15. ^ „Asociația Alumni UB”. UniBuc - Universitatea din București. . Accesat în . 
  16. ^ „Asociații studențești”. UniBuc - Universitatea din București. . Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Universitatea din București 1864-1964, Alexandru Balaci, Ion Ionașcu, Editura didactică și pedagogică, București, 1964
  • “O” istorie a Universității din București: 1864 - 2004, Adina Berciu-Drăghicescu, Ovidiu Bozgan, Editura Universității, 2004

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]