Academia Domnească de la București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Academia domnească de la București a fost o școală superioară având ca limbă de predare greaca veche, întemeiată la 1694 de către domnul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), în clădirile de la mănăstirea "Sf. Sava". Învățământul filosofic se făcea după cursurile lui Teophilos Korydalleus. Reorganizată în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, Academia domnească - grecească din București a devenit un important centru de cultură grecească. În procesul dezvoltării conștiinței și culturii naționale, și o dată cu începutul luptei pentru un învățământ cu limba de predare română, Academia din București s-a destrămat. În anul 1818 s-au deschis, în clădirea ei, prima instituție superioară de învățământ în limba română, sub conducerea lui Gheorghe Lazăr.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Academia a fost fondată în 1694 la inițiativa domnitorului Constantin Brâncoveanu. Instituția a fost reorganizată de mai multe ori, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviță și Alexandru Ipsilanti. Limba de studiu a fost greacă, limba universală a culturii în lumea ortodoxă. În cea mai mare parte, profesorii au fost, de origine greacă. Studenții au venit din toate colțurile lumii ortodoxe. În 1818 Gheorghe Lazăr a început să predea în limba română. În 1821, ca o consecință a mișcării Eteria, academia în limba greacă a fost desfințată și înlocuită cu o instituție similară în limba română, Academia Sfântul Sava.

Organizarea și curriculum[modificare | modificare sursă]

Nu știm foarte multe despre structura academiei înainte de reformele lui Ipsilanti. De la 1776, cu toate acestea, prin decretul lui Ipsilanti, studiile in cadrul Academiei au fost organizate în 5 cicluri, fiecare dintre ele cu durata de 3 ani. Primul ciclu de trei ani, era dedicat studiului gramaticii limbilor greacă și latină. Urmatorul, a fost dedicat studiului literaturii clasice greacești, latine. În cel de-al treilea ciclu, studenți au studiat poetică, retorică, etica lui Aristotel, italiană și franceză. În cel de-al patrulea ciclu sa predat aritmetică și geometrie, precum și istoria și geometrie. În sfârșit, ultimul ciclu a fost dedicat studiului de filozofie și de astronomie.

Academicieni notabili[modificare | modificare sursă]

  • Gregorios Constantas (1782 - 1787)
  • Lambros Photiades (1792-1805)
  • Konstantinos Vardalachos (1803-1815; 1820-1821)
  • Neophyitos Doukas (1815-1818)
  • Stephanos Commitas (1816-1818)
  • Benjamin Lesvios (1818)

Elevi notabili[modificare | modificare sursă]

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Camariano-Cioran, Ariadna, Academii domnești din București și Iași și profesorii lor, Thessaloniki : Institutul de studii balcanice, 1974

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.