Limba protogermanică
Protogermanică | |
Vorbită în | Europa de Nord |
---|---|
Număr de vorbitori | Limbă moartă din sec. II î.Hr |
Sistem de scriere | |
Clasificare | |
Statut oficial și codificare | |
Limbă oficială în | niciun loc (dispărută) |
ISO 639-1 | fără |
ISO 639-2 | gem |
Răspândire în lume | |
Locul în care se credea că protogermanica era vorbită | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Limba protogermanică (sau german(ic)a comună) este limba ce reprezintă strămoșul comun ipotetic (protolimba tuturor limbilor germanice, printre care se numără și engleza modernă, olandeza și germana. Limba protogermanică nu este confirmată în mod direct prin intermediul unui text, ci a fost construită cu ajutorul unor metode comparative. A fost observată și în cadrul câtorva inscripții runice din Scandinavia, datând din cca. 200 î. Hr., despre care se crede că reprezintă o etapă de tranziție spre limba protonordică.
Se crede că unele cuvinte moștenite de la germanica timpurie care există în limbile vecine ne-germanice au fost preluate din protogermanică. Un exemplu se găsește în limbile finlandeză și în estonă, unde kuningas („rege”), este similar cu *kuningaz, cuvântul reconstruit din protogermanică.
Caracteristici lingvistice
[modificare | modificare sursă]Fonologie
[modificare | modificare sursă]Consoane
[modificare | modificare sursă]D. Ringe (1997) a realizat următorul tabel cu consoane regăsite în protogermanică:
Labială Dentală Alveolară Palatală Velară Labio-
velarăConsoană oclusivă Surdă *p *t *k *kʷ Sonoră *b *d *g *gʷ Fricativă *f *s, *z *h *hʷ Nazală *m *n Sonantă *l *r *j *w
Vocale
[modificare | modificare sursă]
|
|