Prima școală românească

Prima şcoală românească din Braşov (1760)

Muzeul "Prima Şcoală Românească" din Braşov

Prima școală românească din Brașov se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului. Primele cursuri în limba română au avut loc aici în 1583. Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric (cod LMI BV-II-m-A-11589.02). În prezent edificiul adăpostește "Muzeul Prima Școală Românească", sub conducerea filologului Vasile Oltean.

Muzeul[modificare | modificare sursă]

Introducere[modificare | modificare sursă]

Placă aniversară

Vechii șcheieni, care practicau un negoț de larg răsunet cu Moldova și Muntenia, dar care ajunseseră să străbată Levantul, Balcanii până departe în Siria și Egipt, au protejat prin danii lăcașul de cultură și învățătură, care astăzi a devenit "Muzeul Prima Școală Românească". Cele aproximativ 4.000 cărți vechi și peste 30.000 documente precum și numeroase obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaștere a adevărului care se derula istoric pe aceste meleaguri.

Sala "Anton Pann"

Sala "Anton Pann"[modificare | modificare sursă]

Această sala amintește nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton Pann (de la care s-au păstrat valoroase cărți și documente) dar și de școala cea veche. Atestată de cronica locală la anul 1495, când "s-au zidit școala și biserica", școala din Șchei își confirmă existența în condițiile anului 1390, când se emite Bula papală a lui Bonifaciu al IX-lea, pentru ca un Omiliar (manual școlar) presupune existența școlii în secolele XI-XII.

În tot timpul existenței sale, în jurul școlii s-a fondat un focar de cultură, tipărindu-se cele dintâi cărți de cultură în limba română prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească de către brașoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah în literatura română prin dascălul Petcu Șoanu, formându-se și o adevărată școală de copiști prin activitatea de traducere, copiere și transcriere a cărților de cultură și cult de către slujitorii bisericii și ai școlii.

Tiparniţa lui Coresi

Sala "Diaconul Coresi"[modificare | modificare sursă]

"Dac-am cetit, bine am ispitit și socotit și am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează și întăresc cu Scriptura sfântă și mie tare plăcură și am scris cu tipariul voao fraților românilor să vă fie pre învățătură!". (Diaconul Coresi)

Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi și colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Șerban Coresi, Toma, protopopii Iane și Mihai ș.a.) au realizat cele dintâi cărți de circulație în limba română, făcând posibilă biruința definitivă a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințind astfel unitatea spirituală a acestui popor.

Dintre exponatele acestei săli menționăm: "Cazania a II-a" ("Cartea românească cu învățătură") tradusă în Șchei de protopopii Iane și Mihai; "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul" ș.a. Aceste cărți au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga "întâiul mare poem al unui neam".

"Cazania lui Varlaam" - 1643 - Iași

Sala "Cartea, factor de unitate națională"[modificare | modificare sursă]

În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgoviște" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și "Ortografia română" ale lui Petru Maior ș.a.).

Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești.

Sala "Cartea şi cărturari braşoveni"

Sala "Cartea și cărturari brașoveni"[modificare | modificare sursă]

Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: "Omiliarul" din secolele XI-XII, "Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul protopopului Vasile", alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului "Andrei Șaguna", realizate de Mișu Pop, precum și opereta "Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu.

Vatră scheiană şi icoane pe sticlă (sec.XIX)

Sala "Cu Vatră"[modificare | modificare sursă]

Un mic colț etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă și obiecte casnice specifice Șcheiului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoașterea tradițiilor locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Șcheiului în perioada medievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților, care își durau o biografie aparte, fiind nevoiți să reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri față de iconarii locali, care se înscriu între marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz, Făgăraș ș.a.

Cel mai vechi manuscris păstrat în muzeu- Omiliar sec XI

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Mai jos este redată cronologia școlii așa cum reiese ea din istoricul afișat în interiorul ei:

secolele XI - XII se scrie “Omiliarul”, manual școlar
1292 cronica locală consemnează biserica
15 decembrie 1399 Papa Bonifaciu al IX-lea amintește lăcașul de cult și învățătură
1556 - 1583 diaconul Coresi tipărește în Șchei primele cărți de circulație în limba română
1559 se predă școlii Catehismul coresian, reeditare a Catehismului Luteran
1570 diacul Oprea (dascălul școlii) scrie „Ohtoihul” în limba română
1587 Protopopul Iane scrie primul text brașovean în limba română
secolul XVI - dascălul Barbu Horban scrie primul manual de filozofie
1628 - 1633 protopopul Vasile scrie prima cronică cu subiect românesc din țară (1292 - 1633)
1731 dascălul Petcu Soanul editează în Șchei primul almanah (calendar) din țară
1724 protopopul Florea Baran scrie primul act cu alfabet latin
1743 protopopul Radu Tempea II scrie “Cronica Șcheilor” (1391 - 1743).
1757 dascălul brașovean Dimitrie Eustatievici scrie prima “Gramatică” în limba română
1740 protopopul Eustatie Grid ridică etajul școlii
1797 protopopul Radu Tempea V tipărește “Gramatica Românească”
1821 - 1828 - 1850 popasurile lui Anton Pann în Șchei
mai 1848 George Ucenescu compune melodia imnului “Deșteaptă-te române” lucru evidențiat în autobiografia lui Ucenescu.