Centrul istoric al Brașovului (Cetatea)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Brașov - Centrul istoric (Cetatea)

- Cartier -
Ansamblul urban Brașovul Vechi.JPG
Brașov - Centrul istoric (Cetatea)
Informații generale
 România
Statut
Cartier al municipiului Brașov
Kronstadt
Sud-vest
45°38′33.5″N 25°35′21″E / 45.642639°N 25.58917°E
577 m.

Centrul istoric (Cetatea Brașovului) este un cartier din municipiul Brașov, declarat monument istoric de valoare națională (cod LMI BV-II-s-A-11295)[1]

Brașovul medieval era format din Cetatea Brașovului și cele trei suburbii din afara zidurilor „Cetății”: Brașovechi, Șchei și Blumăna.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Stabiliți inițial în Brașovechi, din cauza inundațiilor și din motive strategice (incursiunile tătarilor urmate de invaziile turcești), începând din secolul al XIV-lea, sașii s-au mutat spre muntele Tâmpa și au început să construiască fortificații de apărare.[3]

Între anii 1400 și 1427 orașul a fost împrejmuit cu ziduri și turnuri de apărare, devenind astfel o fortificație renumită – Cetatea.[4]

Cetatea era un loc întărit și în ea se retrăgeau și locuitorii din Brașovechi, Blumăna și Șchei, cartiere aflate în afara zidurilor cetății.

Poarta Ecaterinei
Poarta Ecaterinei

Accesul în Cetate se făcea prin cele patru porți: Poarta Ecaterinei în partea de sud-vest, spre Șchei, Poarta Vămii sau Poarta Mănăstirii în partea de nord spre Brașovechi, Poarta Principală (a Căldărarilor) și Poarta Străzii Negre în partea de nord-est spre Blumăna. Pentru a ușura intrarea și ieșirea din Cetate, în secolul al XIX-lea au mai fost construite încă trei porți: Poarta Șchei, în partea de sud-vest, între Poarta Ecaterinei și Bastionul Țesătorilor, Poarta Târgul Cailor în partea de vest, tot spre Șchei, între poarta Ecaterinei și Bastionul Fierarilor și Poarta Vămii cea nouă (pe același amplasament cu al Porții Mănăstirii).[5]

Pe lângă aceste fortificații, Cetatea Brașovului avea construite și patru turnuri exterioare, ele fiind folosite ca turnuri de veghe. Dintre acestea s-au păstrat până astăzi doar două: Turnul Alb și Turnul Negru. Celelalte două, Turnul Cuțitarilor și Turnul Cizmarilor au fost au fost demolate în secolul al XVIII-lea.

Centrul Cetății era Casa Sfatului, iar în imediata apropiere se afla Biserica Neagră. În jurul catedralei era „cartierul latin”: școlile sașilor și locuințele unor profesori, în frunte cu „rectorul” și „cantorul”.[6]

Numele străzilor și piețelor din Cetate erau interesante și s-au păstrat pentru o periodă îndelungată, chiar dacă nu mai erau de actualitate: Târgul Grâului, Târgul Cailor, Târgul Boilor, Târgul Peștelui, Șirul Inului, Târgul Florilor, Ulița Fânarilor, etc. Ele arătau ce fel de mărfuri se vindeau în locul respectiv.[7]

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au fost întocmite primele planuri de sistematizare a orașului, care implicau dezvoltarea urbanistică spre suburbii, în primul rând spre Blumăna. În acest scop au fost demolate eșalonat o parte din fortificațiile medievale ale Cetății de pe laturile de nord-est și sud-vest.

Centrul istoric al Braşovului, zidurile cetăţii sub Tâmpa
Zidurile cetăţii sub Tâmpa

Pe locul vast care despărțea Cetatea de Șchei, s-au construit atunci câteva clădiri importante, mai ales școlare: Liceul „Andrei Șaguna”, Liceul „Honterus”, școala primară „Ioan Popasu”, școala normală de fete, școala profesională de fete și gimnaziul săsesc de fete.[8]

De cealaltă parte a Cetății, pe latura de nord-est, s-au construit de asemenea câteva clădiri administrative: Palatul de Justiție (astăzi sediul Prefecturii și al Consiliului Județean Brașov), Palatul Poștei și Administrația Financiară (astăzi Primăria).[9] Tot acolo, la intersecția Străzii Porții cu Bulevardul Rudolf, a fost construită între 18861887 Vila Kertsch. Brașovul a fost primul oraș din Transilvania (și primul de pe cuprinsul actualei Românii) unde s-a proiectat un film, în vila Kertsch, la 5 decembrie 1896, la doar un an de la premiera mondială de la Paris.[10]

În continuare, de-a lungul Promenadei, se înșirau: Liceul „Dr. Ioan Meșotă”, clădirea Palatului Institutului de Pensii și a Prefecturii (astăzi sediul Rectoratului Universității „Transilvania”), o mai modestă clădire a bibliotecii „Astra” și, închizând acest șir de edificii publice, Camera de Comerț și Industrie (astăzi sediul Bibliotecii Județene „George Barițiu”).[9] Ulterior, în 1938, pe același spațiu vast a fost construită și clădirea Cercului Militar.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Pe strada Teatrului (actuala stradă Apollonia Hirscher) a fost construită în anul 1794 prima sală de spectacole a Brașovului, „Reduta” numită astfel după o vestită sală de spectacole din Viena.[11]

Centrul Cultural Reduta din Brașov
Centrul Cultural „Reduta”

Aici au concertat Johann Strauss, Johannes Brahms, au dat spectacole de teatru trupele Tardini si Pascaly, turnee la care a participat si poetul Mihai Eminescu. Tot aici, în prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost prezentate primele spectacole de teatru în limba română, de catre un colectiv de artiști amatori, alcătuit la inițiativa lui George Barițiu, Andrei și Iacob Mureșianu.[12]

Vechea Redută a fost demolată în anul 1892 și reconstruită între anii 1893-1894. Noua „Redută”, sau Casa de Concerte, a fost construită după planurile inginerului orașului Christian Kertsch. Pe fațadă, în stilul renașterii italiene, se află busturile lui Wagner, Schumann, Mozart, Beethoven, Goethe, Schiller și Shakespeare.

În 1948 „Reduta” a fost dată în folosința Teatrului de Stat până în martie 1959. Din acest an a fost transferată Palatului Culturii, înființat cu un an înainte, în 1958. În prezent instituția poartă numele de Centrul Cultural „Reduta”.[13]

În anul 1925, pe strada Vămii (actuala strada Mureșenilor), a fost inaugurat cinematograful „Capitolˮ, numit ulterior „Corsoˮ, apoi „Popularˮ.

Imobilul în care a funcționat cinematograful era situat într-un fost „Zwingerˮ (spațiu liber între incintele de ziduri, necesar mișcării libere a oamenilor aflați în apărare în cazul unui atac, în acest scop existând o legislație care interzicea construirea pe această suprafață) de pe latura nord-vestică a fortificațiilor orașului, construite din secolul al XIV-lea până în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Din secolul al XVIII-lea, odată cu apariția tunurilor, zidurile nu au mai avut rost, astfel că țarcurile (Zwinger) au fost ocupate de grădini, interdicția construirii rămânând însă valabilă. Cu timpul, unele au devenit locuri de recreere în rândul breslelor, iar grădina de vară din spatele Hotelului Europa de pe Klostergasse a necesitat în 1888 un nou acces, respectiv evacuare după ziduri. Astfel s-a creat o breșă în zidul de fortificație, unde a fost construită sala de spectacole, devenită ulterior cinematograf.[14]

Cinematograful a fost închis în 2002, iar din toamna anului 2018, după rezolvarea problemelor juridice legate de imobil, au început lucrări de reabilitare ale clădirii. Se preconizează ca noul nou centru cultural, care va funcționa în fostul cinematograf să facă parte din Parcul Cultural Brașov.[15]

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Tot aici a circulat și primul tramvai mecanizat de pe teritoriul actual al României, construit în anul 1892. Linia trenului cu abur avea o lungime de 17 kilometri, între Bartolomeu și Satulung, care acum face parte din Săcele.

În 1891, când au fost puse șinele pentru tramvai, poarta Vămii de la intrarea în Cetate dinspre Brașovechi a fost dărâmată pentru că locomotiva cu aburi nu putea trece pe sub ea.

Tramvaiul cu aburi în Piaţa Sfatului, în 1900
Tramvaiul cu aburi în Piaţa Sfatului (1900)

Pornind din gara Bartolomeu din Brașovechi, linia urca pe strada Lungă[16] până în Piața Sfatului din Cetate, de unde cobora înapoi pe strada Vămii (strada Mureșenilor de astăzi), cotea la dreapta și ajungea în fața Primăriei, unde se afla stația Promenadă. De aici, linia trecea prin Blumăna mai departe spre satele Baciu, Turcheș, Cernatu și ajungea la stația Satulung.[17]

În afara orașului, tramvaiul cu abur avea gări ca un tren, în vreme ce în Brașov circula practic ca un tramvai. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraș si 20 km/h în afară, iar în zilele de târg trenul circula în oraș numai după ora 15. De asemenea, mecanicul putea să utilizeze fluierul locomotivei numai în cazuri extreme, în rest avertizarea sonoră fiind făcută cu clopoțelul de către șeful de tren.[18]

Ulterior vagoanele au fost vopsite în galben, de unde și denumirea de „tramvaiul galbenˮ, cum a fost cunoscut în epocă.[17]

De asemenea au fost introduse în circulație și automotoare (vagoane - automotor) pe bază de motorină sau benzină, acestea circulând în paralel cu tramvaiele cu abur. Treptat însă, din cauza zgomotului și a fumului, linia tramvaiului a fost scurtată în etape: în anul 1922 a fost desființat tronsonul Promenadă (Rudolfsring) - Piața Sfatului din interiorul Cetății, în 1933 tronsonul dintre Bartolomeu și Promenadă, iar în 1938 tronsonul dintre Promenadă și Fabrica Schiel.[19]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Cele două străzi principale din Cetate, str. Republicii (fostă str. Regele Carol, fostă str. Porții, fostă Ulița Căldărarilor) și strada Mureșenilor (fostă str. Voievodul Mihai, fostă Ulița Vămii), împreună cu Piața Sfatului, au constituit principala zonă comercială și turistică a orașului. La capătul străzii Republicii se găsea (și se găsește și astăzi) Hotelul Coroana.[20] Cafeneaua Coroana era considerată „Capșa Brașovului”, la mesele ei întâlnindu-se personalități ca Emil Cioran, Octav Șuluțiu, etc.

În afară de Biserica Neagră, în Cetate se găsesc și alte biserici, monumente istorice: Biserica Sfânta Treime - Grecească, Biserica Franciscană, Biserica romano-catolică „Sf. Petru și Pavel”, biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului (Cetate)” precum și două sinagogi (Sinagoga Neologă și Sinagoga Ortodoxă).

Delimitare[modificare | modificare sursă]

NE - Bd. Eroilor, str. Dobrogeanu Gherea;

NV - canalul Graft și versantul sudic al dealului Romurilor;

SV - Șirul Beethoven și Aleea Tiberiu Brediceanu;

SE - versantul nordic al dealului Tâmpa[1]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul Culturii, Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice (jud. Brașov), accesat la 15 mai 2021
  2. ^ Brașov, Șuluțiu, 1937; p.14
  3. ^ Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.57
  4. ^ Brașov, Șuluțiu, 1937; p.170
  5. ^ Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.121
  6. ^ Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.123
  7. ^ Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.124
  8. ^ Brașov, Șuluțiu, 1937; p.37
  9. ^ a b Brașov, Șuluțiu, 1937, p.17
  10. ^ „Amintirile Brașovului, partea a II-a: Cinematografele (Mihai Nanu)”. Accesat în . 
  11. ^ Pușcariu, Sextil; Brașovul de altădată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p.246
  12. ^ „Brașov - Sala Reduta”. Accesat în . 
  13. ^ „Centrul Cultural Reduta”. Accesat în . 
  14. ^ Revista Arhitectura nr. 6, 2015
  15. ^ „Cinema Popular, gata în luna septembrie 2020, va face parte din Parcul Cultural Brașov”. Bună Ziua Brașov. Accesat în . 
  16. ^ Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.144
  17. ^ a b Brașov, Șuluțiu, 1937; p.129
  18. ^ „Cărăbuș, primul tramvai mecanizat din România (Daniel Ionașcu), 10 iulie 2019”. Libertatea. Accesat în . 
  19. ^ „Cale ferată în Piața Sfatului din Brașov, 21 Mar 2016”. Brașovul tău. Accesat în . 
  20. ^ Brașov, Șuluțiu, 1937; p.36

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Pușcariu, Sextil; Brașovul de altădată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977
  • Șuluțiu, Octav; Brașov, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1937
Lectură suplimentară
  • Petraru, Ștefan; Catrina, Constantin; Brașovul memorial, București, 1976