Turnul Negru din Brașov
| Turnul Negru din Brașov | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 45°38′29″N 25°35′09″E / 45.6413°N 25.5857°E |
| Localitate | Brașov  |
| Județ | Brașov |
| Țara |  România[1] |
| Clasificare | |
| Cod LMI | BV-II-m-A-11294.05 |
Modifică date / text  | |
Turnul Negru din Brașov este o fortificație construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în apropierea Bastionului Fierarilor, ca parte a Fortificațiilor Brașovului, având dubla funcție de observație și de apărare. Este unul din cele patru turnuri exterioare ale cetății, situat la nord-est de centrul orașului, pe versantul Dealului Romurilor. Își datorează numele faptului că a fost lovit de un fulger în anul 1559, ceea ce a făcut ca turnul să se „înnegrească“ în urma incendiului și a rămas negru timp de sute de ani. Fiind o parte a fortificațiilor exterioare, Turnul Negru este protejat ca monument istoric (cod LMI BV-II-m-A-11294.05).[2]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Turnul Negru a fost construit cu scopul de ușura apărarea zidurilor cetății în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în jurul anului 1460.[3]
Pe dealul Romurilor din dreapta, Turnul Negru (cu acoperiș în formă de piramidă) şi Turnul Alb
Împreună cu Turnul Alb, celălat turn exterior de pe aceeași latură a Cetății, avea rolul de controla zona și de a opri trecerea inamicului pe sub zidurile cetății, evitând ca aceștia să se apropie de oraș de pe dealul Warthe și să distrugă zidurile cetății rostogolind pietre la vale.[4] De asemenea, un lanț de aproximativ 300 de kilograme, numit în documentele contemporane „ad catenam magnam ad Grafft“, putea fi coborât din turn și folosit pentru a închide trecerea dintre stânca pe care este construit turnul și zidul cetății.[5][3]
Menționat pentru prima data în documente în anul 1541, turnul a fost incendiat de un fulger la 23 iulie 1559 și avariat grav. Acoperișul de țiglă țuguiat, în formă de piramidă, a ars, iar pereții s-au înnegrit, de unde a primit numele de Turnul Negru. În anul 1689 turnul a fost afectat și el de marele incendiu care aproape că a distrus toată cetatea, iar în 1696 turnul a fost lovit din nou de un trăsnet, fiind refăcut abia în 1735.[6]
Pentru ca straja din Turnul Negru (și cea din Turnul Alb) să aibă un câmp vizual cât mai larg, versantul muntelui a rămas despădurit până la sfârșitul secolului al XIX-lea.[3]
Turnul Negru a fost folosit ultima dată ca adăpost și punct de veghe pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orașului în timpul epidemiei de ciumă din 1756.[6]
În anul 1827, îngrijitorul construcțiilor din Brașov, Johann Birthelmer, a propus magistratului orașului construirea unui nou acoperiș pentru a proteja turnul ca "vechi monument al strămoșilor", dar propunerea acestuia a fost respinsă, motivul fiind că turnul nu ar fi adus beneficii orașului. Abia în anul 1900 a fost reluată problema restaurării Turnului Negru, astfel că în anul 1901 s-a efectuat o consolidare a părții superioare a zidurilor.[7]
Datorită degradării tot mai avansate a turnului în anii care au urmat, inclusiv prăbușirea zidului de sud din iulie 1991 din cauza ploilor, s-a impus o restaurare majoră a monumentului. În timpul renovării care a avut loc între anii 1993-1995, au fost refăcute zidurile turnului, a fost curățat stratul de funingine și turnul acoperit cu un acoperiș de sticlă în formă de piramidă, similar ca formă cu cel inițial.[8] [9]
Renovarea turnului a continuat cu lucrările de amenajări interioare, care s-au finalizat în anul 2001. Totodată, a fost amenajat un drum pietruit de acces către turn, iar la 5 septembrie 2001 Turnul Negru a fost introdus în circuitul muzeal al Brașovului prin inaugurarea expoziției „Turnurile in sistemul defensiv al Brașovului Medieval”. De asemenea, au fost organizate spectacole de folclor, muzică de promenadă, etc., susținute de ansambluri profesioniste sau de amatori.[7]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Turnul Negru este situat pe un colț de stâncă al Dealului Romurilor, la o depărtare de 31 de metri de zidurile cetății, în dreptul Bastionului Fierarilor. Baza turnului are formă pătrată, cu suprafața de 50 metri pătrați, iar înălțimea lui este de 10,6 metri. Zidurile lui au lungimea de aproximativ 7 metri și grosimea de 1,7 metri, iar materialul din care sunt construite este piatră naturală legată cu mortar de var, cu blocuri de tuf calcaros la colțuri. Turnul inițial avea un acoperiș în formă de piramidă, construit din lemn și acoperit cu șindrilă, care a fost însă distrus de incendiu. Acoperișul actual din sticlă amintește de forma inițială.[9][10][3]
În interiorul turnului, se găsesc trei etaje pentru apărători cu trei galerii care înconjoară fiecare nivel, având câte două ferestre în fiecare direcție. Legătura cu fortificațiile colțului vestic ale cetății se făcea printr-un pod mobil, suspendat peste canalul Graft.[6]
Intrarea dinspre cetate se găsea la circa 2 m deasupra solului, fiind accesibilă cu o scară mobilă. Legătura cu fortificațiile orașului se realiza cu ajutorul unui pod mobil care se lăsa din zwingerul măcelarilor[nota 1] sau de la Bastionul Fierarilor pe stânca din față.[4]
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Turnul Negru -
Turnul Negru -
Accesul la turn -
Turnul Negru - vedere aeriană -
Turnul Negru iarna -
Turnul Negru pe Dealul Romurilor din Brașov în 1920 -
Turnul Negru și Biserica Neagră în 1930
_01.jpg)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Zwingerˮ era un spațiu liber între incintele de ziduri ale cetății, necesar mișcării libere a oamenilor aflați în apărare în cazul unui atac, în acest scop existând o legislație care interzicea construirea pe această suprafață
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Turnul Negru din Brașov” (în engleză). GeoNames[*]. . Wikidata Q830106. Accesat în .
- ^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Binder, Pavel (). „Din istoricul munților brașoveni: Dealul Warthe”. Drum Nou. 21 (6146): p. 2.
- ^ a b Danciu, Aurelia (). „File din istoricul orașului Brașov: Turnurile Cetății (IV)”. Drum Nou. 22 (6507): p. 2.
- ^ Pavalache, Dan; Cronică ilustrată de Brașov, Editura Haco International, Brașov, 2015, ISBN 9789737706355, p. 194
- ^ a b c Crăciun, Dinu (). „Turnul Negru în circuitul muzeal al Brașovului”. Revista Cumidava. Brașov: Muzeul Județean de Istorie Brașov. XXIX (26): p. 300.
- ^ a b Crăciun, Dinu (). „Turnul Negru în circuitul muzeal al Brașovului”. Revista Cumidava. Brașov: Muzeul Județean de Istorie Brașov. XXIX (26): p. 301.
- ^ Aldea, Vasile (). Crâmpeie din Brașovul de ieri și de azi. Brașov: Editura Haco International. p. 50. ISBN 9789737706416.
- ^ a b Nussbächer, Gernot (). Caietele Corona. Brașov: Editura Aldus. pp. 38–39. ISBN 9789737822949.
- ^ Ionescu, Romeo (). „Câteva date relative la întăriturile și fortificațiunile ce se află în „Țara Bârsei" precum și în ținutul înconjurător”. România Militară. 59 (5): 61–75.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Turnul Negru din Brașov la Wikimedia Commons
- Vezi pe harta Brașovului Turnul Negru Arhivat în , la Wayback Machine.
- Turnul Negru din Brașov - program și tarif vizitare
