Deșteaptă-te, române!

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Deșteaptă-te, române!
National Anthem of Romania (page 3).png
Foaie de muzică și versuri
Imn național al România României
Moldova Moldovei (1991-1994)
Republica Democratică Moldovenească R.D.Moldovenești (1917-1918)
Cunoscut
și cu numele
Un răsunet
Versuri Andrei Mureșanu, 1848
Muzica Anton Pann, 1848
Adoptat 1989 -  România
1991 -  Republica Moldova
1917 - Flag of the Moldavian Democratic Republic.svg R.D.Moldovenească
Până în 1994 -  Republica Moldova
1918 - Flag of the Moldavian Democratic Republic.svg R.D.Moldovenească
Probă muzică
Stema României
Imnurile naționale ale României.
StemaCuza2.jpg Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor (1862-1884)
Kingdom of Romania - Big CoA.svg Trăiască Regele (1884-1948)
Coat of arms of the Popular Republic of Romania (1948-1952).svg Zdrobite cătușe (1948-1953)
Coat of arms of the Popular Republic of Romania (1952-1965).svg Te slăvim, Românie! (1953-1977)
Coat of arms of the Socialist Republic of Romania.svg Trei culori (1977-1989)
Coat of arms of Romania.svg Deșteaptă-te, române! (1989-prezent)
Moldova Coat of Arms
Imnurile naționale ale Moldovei
Deșteaptă-te, române! (1917–1918)
Moldova cu Doine străbune pe Plaiuri (1945-1980)
Moldova Sovietică (1980-1991)
Deșteaptă-te, române! (1991-1994)
Limba noastră (1994-prezent)
Steagul României
Acest articol face parte
din seria Însemnele României
Drapelul României
Stema României
Imnul României
Heraldica României
Decorațiile României
Timbrele României
Leul românesc
Însemnele regalității române
 vizualizare  discuție  modificare 

„Deșteaptă-te, române!” (Despre acest sunet ascultă ) este imnul național al României, începând cu 1990.[1] Pentru o vreme, a fost de asemenea imn național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 - 1918) și al Republicii Moldova (1991 - 1994).

Poezia Răsunet (în manuscris Unu răsunetu[2]) a fost publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al revistei „Foaie pentru minte, inimă și literatură” avându-l ca autor pe Andrei Mureșanu. Se presupune că este un ecou, un răspuns, o replică la poezia Către români a lui Vasile Alecsandri, publicată în numărul 21 din 24 mai 1848 al aceleiași reviste.[3]

Autorul imnului[modificare | modificare sursă]

Cu privire la autorul real al partiturii muzicale sunt mai multe ipoteze. Una dintre ele îl consideră ca autor tot pe Andrei Mureșanu care a realizat o variantă în măsura de 6/8 cântată mai mult în Ardeal.[4]. În numărul 10 din 1894 al revistei „Musa Română“ este făcută mențiunea:

Autorul poeziei, cît și al melodiei imnului «Deșteaptă-te, Române» este Andrei Mureșanu. Armonizată a fost însă de un muzicant boem, la dorința autorului, și s-a publicat într-un caiet intitulat «Flori române» împreună cu alte jocuri naționale pe la anul 1860. Melodia originală se vede în «Musa Română», anul 1888, numărul 2, la începutul Putpuriului românesc.

Dumitru Georgescu Kiriac a transformat melodia lui Mureșanu într-o variantă mai energică și mai ritmată, în măsură de 4/4, care a circulat în Regat.

O altă ipoteză îl menționează ca autor pe Gheorghe Ucenescu, elev și colaborator al lui Anton Pann,[5] care a fost rugat de Mureșanu, la o petrecere de Cireșe, în curtea bisericii, să cânte câteva melodii printre care și Din sînul Maicii mele[6] (care poate fi ascultata aici) pentru a găsi o idee de imn. În acest fel, deși avea 14 ani la acea vreme și abia studia muzica bisericească, Ucenescu s-a considerat „autorul moral” al melodiei.

Anton Pann este considerat oficial autor al muzicii imnului,[7] dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea deja o largă circulație în epocă[6]. El nu a făcut decît să culeagă muzica.[8]

Istoria imnului[modificare | modificare sursă]

Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. A fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877 - 1878), Primul și Al Doilea Război Mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.

În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției române din 1989, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților și înlocuind vechiul imn „Trei culori”.

Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.[9]

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

Prima înregistrare corală a imnului național, corul ”Ion Vidu” din Lugoj, anul 1910
Româncă interpretând imnul național, cu versurile în fundal

Semnificația imnului[modificare | modificare sursă]

Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „MarseillezaRevoluției franceze.

Versuri[modificare | modificare sursă]

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe.[7] La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
     
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
     
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viața-n libertate ori moarte!" strigă toți.
     
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
     
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
     
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
     
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
     
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
     
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
     
Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost'pământ!

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decret-lege nr. 40 privind Imnul de stat al României, publicat în MO nr. 0015 din 25 Ianuarie 1990.
  2. ^ Medeea Stan, Cum a luat naștere imnul revoluționar al românilor, Adevărul,1 decembrie 2017
  3. ^ [1]Dan Toma Dulciu, Propunere de schimbare a Imnului Național al României și a Zilei Naționale, 5 septembrie 2012
  4. ^ Andrei Paul, Povestea imnului României, Monitorul Expres, 02.12.2010
  5. ^ Zeno Vancea - Creația muzicală românească sec. XIX-XX, Editura muzicală, București 1968 pagina 80
  6. ^ a b Valer Rus: „Pentru o istorie a imnului național” în pagina web a muzeului „Casa Mureșenilor” din Brașov.
  7. ^ a b Imnul național
  8. ^ Andrei Paul, Povestea imnului României, Monitorul Expres, 02.12.2010
  9. ^ Mihai Tașcă (). „20 de ani fără „Deșteaptă-te, române!". Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Deșteaptă-te, române!
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Deșteaptă-te, române!

Audio