Piața Plevnei din Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Piața Plevnei
Date geografice
LocalitateTimișoara  Modificați la Wikidata
Date sociale
Denumire din1919
Denumită dupăAsediul Plevnei
Piața Plevnei
Timisoara, Piata Plevnei.jpg
Poziționare
Piața Plevnei se află în România Timișoara
Piața Plevnei
Piața Plevnei
Coordonate45°44′52″N 21°13′15″E / 45.747778°N 21.220833°E45°44′52″N 21°13′15″E / 45.747778°N 21.220833°E
LocalitateTimișoara Modificați la Wikidata
JudețTimiș
Țara România
Adresaîntre str. General Henri Berthelot și str. Mitropolit Ioan Mețianu
Edificare
ArhitecțiLászló Székely,
Martin Gemeinhardt,
Jakob Klein ș.a.
Stil arhitecturalArt Nouveau, curentul Secession
Data începerii construcției  Modificați la Wikidata
Restaurarepermanent
Stare de conservarevariabilă
Înălțime1–2 etaje
Materialepreponderent cărămidă
Clasificare
Inclus în situlcod LMI TM-II-s-B-06098
Obiective din Piața Plevnei

Piața Plevnei este o piață situată în cartierul Elisabetin din Timișoara. Face parte din Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”, monument istoric cod LMI TM-II-s-B-06098.

Zona a fost amenajată și clădirile din jur au fost construite începând din 1903. Inițial s-a numit Dózsa tér, iar din 1919 Piața Plevnei. Piața, dreptunghiulară, se învecinează la nord cu strada General Henri Berthelot (fosta stradă Caraiman), iar la sud cu strada Mitropolit Ioan Mețianu (fosta stradă Brașov). În mijlocul pieței se află Parcul Plevnei, cunoscut și sub denumirea de Parcul Gheorghe Doja. În jurul parcului clădirile sunt exclusiv rezidențiale, în stil Art Nouveau, curentul Secession, formând un ansamblu arhitectural omogen.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1892 această zonă se afla la est de limita zonei Non Aedificandi, pe care era interzis a se construi până la renunțarea la caracterul de fortificație militară al cetății Timișoara.[1][2] Până în 1903 acest loc viran era folosit ca depozit de lemne și târg de animale, Piața de Porci (în germană Viehmarkt, în maghiară Disznóvásár tér).[3][4][5] În 1893 piața de animale a fost mutată, iar zona a fost parcelată.[6][7] În centrul zonei a fost lăsată o porțiune liberă, Dózsa tér[8] (în română Piața Doja), nume primit după liderul răscoalei țărănești din 1514, Gheorghe Doja. Din 1919, în urma anexării Banatului la Regatul României, a fost redenumită Piața Plevnei, nume pe care îl poartă și astăzi.[4] La scurt timp după parcelarea terenului, între 19031910, laturile de est, nord (str. General Henri Berthelot, fostă str. Caraiman) și vest ale pieței au fost completate cu construcții specifice stilului Secession, „faza florală”, formând unul dintre cele mai elegante ansambluri de arhitectură ale orașului.[1][4][5][9] Latura de sud a pieței a fost completată după 1919 cu vile.[10] Această latură nu face parte din Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”,[11] ci doar din zona sa de protecție.[12]

Parcul Gheorghe Doja[modificare | modificare sursă]

Zona s-a dezvoltat în jurul unei suprafețe dreptunghiulare, în care s-a amenajat un scuar, actualul parc Gheorghe Doja. Concepția parcului, în stilul grădinilor franceze, aparține arhitectului peisagist Ferencz Niemetz.[10]

În parc, în zona de debleu, se află o statuie din bronz a lui Gheorghe Doja („A” pe harta obiectivelor), realizată în 1977 de Andrei Szobotka,[7][10][13][14][15][16] și ansamblul sculptural „Lecția despre cub”, al Lindei Menczel.[10] În parc se află aliniamente de tei, salcâm și corcoduș roșu. Mai există și arbori ornamentali din specia oțetar galben.[10]

Clădiri[modificare | modificare sursă]

Casa Emil Szilárd

1. Casa Emil Szilárd[modificare | modificare sursă]

Casa se află pe frontal de nord al pieței, în colțul de nord-est, pe strada General Henri Berthelot, nr. 2.[17][18][19] A fost proiectată de Emil Szilárd însuși, proiectul fiind contrasemnat de László Székely, și i-a aparținut.[18][19]

Emil Szilárd a fost inginerul șef al Orașului Liber Regal Timișoara. A coordonat și a condus importante proiecte legate de dezvoltarea urbană: planul de dezvoltare urbanistică al orașului, trasarea și executarea noului canal Bega prin Fabric, partea inginerească a proiectului hidrocentralei („turbinele”) pe Bega, proiectele a numeroase clădiri publice, bulevarde și străzi. Pentru meritele sale, în 1908 i s-a conferit Crucea de cavaler al Ordinului Franz Joseph.[4][19]

Autorizația de construire a casei i-a fost eliberată la 5 septembrie 1904, iar construcția a fost teminată la 21 iulie 1905. Casa este în stilul anilor 1900, eclectic. Poarta este una dintre cele mai frumoase feronerii în stil Art Nouveau din Timișoara,[7][18][19][20] motiv pentru care mai este cunoscută drept „Casa cu poartă frumoasă”.[7][19] Pilaștrii verticali care susțineau feroneria nu mai există,[18][19] iar adăugirile orizontale ale actualilor proprietari nu se încadrează în stilul original.[18] De asemenea, arcadele de la etaj inițial nu au existat.[18]

Casa Johann Hartlauer

2. Casa Johann Hartlauer[modificare | modificare sursă]

Alături de Casa Szilárd, spre vest, pe frontul de nord al pieței, la nr. 7, se află Casa Johann (János) Hartlauer.[17][21] Autorizația de construire a casei a fost eliberată la 29 aprilie 1904, iar construcția a fost teminată la 1 noiembrie 1904. A fost proiectată de Martin Gemeinhardt, în stilul anilor 1900, curentul Art Nouveau.[21][22] Decorațiile de pe fațadă sunt motive florale și zoomorfe: veverițe sub ferestre, păuni deasupra ferestrelor și bufnițe la etaj, motiv pentru care mai este cunoscută drept „Casa cu Păuni și Bufnițe”.[20][22][9][23]

Casa dr. Junkert
Detaliu arhitectonic

3. Casa dr. Junkert[modificare | modificare sursă]

Alături de Casa Hartlauer, spre vest, pe frontul de nord al pieței, la nr. 6, se află Casa dr. Junkert. Casa a fost transformată conform autorizației eliberate la 12 mai 1909, iar aspectul actual datează din 2 iunie 1910. A fost proiectată în stilul anilor 1900, curentul Art Nouveau.[21] Edificiul se remarcă prin ornamentele care includ chipuri feminine.

Dr. Mátyás Junkert a fost un avocat, mason în loja Losonczy, aparținând de Marea Lojă Simbolică din Ungaria.[24]

Casa Romulus Nicolin

4. Casa Romulus Nicolin[modificare | modificare sursă]

Tot pe frontul de nord al pieței, în colțul de nord-vest, pe strada General Henri Berthelot, nr. 4, se află Casa Romulus Nicolin.[17] Autorizația de construire a casei a fost eliberată la 9 februarie 1904, iar construcția a fost teminată la 14 septembrie 1904. A fost proiectată tot de Martin Gemeinhardt, în stilul anilor 1900, curentul Art Nouveau. Aspectul actual este conform autorizației de adăugire din 14 aprilie 1910.[3][25][26] Decorațiile fațadei sunt asemănătoare cu cele ale Casei cu Păuni și Bufnițe, operă a aceluiași arhitect. În centru, pe axa clădirii, apare Pomul vieții, iar în rest motive zoomorfe: bufnițe, lupi și în special păuni, motiv pentru care casa mai este cunoscută drept „Casa cu Păuni”. Deasupra intrării se vede monograma proprietarului, „RN”.[4][3][20][23][25][26] Decorațiile formează o compoziție unitară, iar reprezentarea Pomului vieții este considerată cea mai reușită din Timișoara.

Romulus Nicolin era un frizer român cunoscut, al cărui salon se afla în Cetate.[26]

Palatul dr. Adolf Vértes

5. Palatul Dr. Adolf Vértes[modificare | modificare sursă]

Vizavi de Casa Romulus Nicolin, tot în colțul de nord-vest al pieței, dar pe frontul de vest, pe strada General Henri Berthelot, nr. 5, se află Palatul Dr. Adolf Vértes. Autorizația de construire a fost eliberată la 4 octombrie 1909, iar construcția a fost teminată la 30 august 1910.[3] A fost conceput în biroul de proiectări al lui László Székely, proiectul fiind semnat de el, dar legenda afirmă că a fost conceput de arh. Jakob Klein (1869–1934[27]), practicant acolo, motiv pentru care mai este cunoscut drept „Palatul Jakob Klein”. Palatul este în stilul anilor 1900, curentul Secession. Colțul dinspre Piața Plevnei este rotunjit, având un turn din tablă. Parterul clădirii este tratat ca o bază puternic bosată.[28] Pe fațada către Str. Henri Berthelot este accentuată plastic traveea intrării, iar deasupra ferestrelor de la etajul I sunt două medalioane cu reliefuri, unul este cu o tânără care cântă la vioară, iar celălalt cu una care culege flori. Actual, medalionul cu tânăra care culege flori nu mai există, s-a distrus.[9][29][30] Holul de intrare este bogat ornamentat cu plăci de faianță,[9][28] iar balustrada scării este o feronerie cu motive stilizate în formă de lalea.[30]

Dr. Adolf Vértes (1861, Seghedin1930, Budapesta) a fost un avocat, până în 1919 președinte al Camerei Avocaților din Timișoara,[30][31] iar după, vicepreședinte al baroului, președinte fiind Dr. Aurel Cosma.[32] În 1898 a înființat Fundația Dr. Vértes Adolf pentru ajutorarea materială a deținuților. A fost deputat în consiliul municipal la orașului, atât înainte de 1919, cât și după. A fost președinte al Comunității Neologe din Cetate și al Curatoriului Liceului Israelit. A fost primul Maestru mason al lojii Losonczy, de la înființarea ei, în 1899 și până în 1919.[30][31][32] A fost președinte al asociației care se îngrijea de îndoliați și bolnavi și al asociației de ajutorare a fetelor de măritat.[32]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Opriș, Mică…, pp. 132–139
  2. ^ Ciprian Glăvan, Defortificarea cetății Timișoarei, Analele Banatului, s.n., Arheologie – Istorie, XXI, Timișoara: 2013, pp. 421–430
  3. ^ a b c d Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 268
  4. ^ a b c d e Mihai Botescu, Mihai Opriș, János Szekernyés, XI Piața Plevnei, fosta Piață Doja, 25 iulie 2011, accesat 2020-04-16
  5. ^ a b Getta Neumann, Pe urmele…, p. 192
  6. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 260, 268
  7. ^ a b c d Loredana Rovența (). „Clădirile somptuoase din Piața Plevnei”. Accesat în . 
  8. ^ hu Harta orașului în 1913, banaterra.eu, accesat 2020-04-16
  9. ^ a b c d Liana Păun, Timișoara uitată: Casele vechi din Elisabetin, între ruine și bijuterii, pressalert.ro, 11 mai 2014, accesat 2020-04-18
  10. ^ a b c d e Raluca Rusu, Alexandru Ciobotă, Mihai-Claudiu Moldovan, Piața Plevnei, heritageoftimisoara.ro, accesat 2020-04-20
  11. ^ Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național a Județului Timiș, Lista Monumentelor Istorice: 2010 – Județul Timiș, cimec.ro, accesat 2017-11-08
  12. ^ Legea nr. 422/18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice (republicată), Monitorul Oficial, nr. 938/20 noiembrie 2006
  13. ^ Ion Marin Almăjan ș.a., Timișoara: Monumente de artă plastică, Timișoara: Ed. PENTAdVISUAL, 2002
  14. ^ Doina Antoniuc ș.a., Județul Timiș Monumente de For Public, Timișoara: Ed. Graphite, 2010, ISBN: 978-973-88664-5-4, p. 18
  15. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 285
  16. ^ Locuirea de altădată: Elisabetin și parcurile sale, turdearhitectura.ro, accesat 2017-09-25
  17. ^ a b c Adina Bocicai, PUG Timișoara 2012: Studiu de fundamentare pentru determinarea zonelor construite protejate cu materializare specifică a valorii culturale. Fișă istorică a municipiului Timișoara – atașată PUG, primariatm.ro, accesat 2017-11-10
  18. ^ a b c d e f Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 270
  19. ^ a b c d e f Casa cu Poarta Frumoasă, timisoara-info.ro, accesat 2020-04-17
  20. ^ a b c George Blaj, Art Nouveau la Timișoara, citestealtfel.ro, 20 iunie 2017, accesat 2017-11-24
  21. ^ a b c Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 271
  22. ^ a b Casa cu Păuni și Bufnițe, timisoara-info.ro, accesat 2020-04-18
  23. ^ a b Opriș, Mică…, pp. 145–147
  24. ^ Kakucs, Contribuții…, p. 482
  25. ^ a b Casa cu păuni, timisoara-info.ro, accesat 2020-04-18
  26. ^ a b c Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Romulus Nicolin, heritageoftimisoara.ro, accesat 2020-04-18
  27. ^ Gabriel Székely, Enciclopedia arhitecților din Banat 1700–1990, Timișoara, Ed. Eurostampa, 2018, ISBN: 978-606-32-0558-3, p. 57
  28. ^ a b Palatul Jakob Klein, timisoara-info.ro, accesat 2020-04-18
  29. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, pp. 194–195
  30. ^ a b c d Mihai-Claudiu Moldovan, [https://heritageoftimisoara.ro/cladiri/Elisabetin/adresa/General+Henri+Berthelot/5 Palatul Dr. Adolf Vértes, heritageoftimisoara.ro, accesat 2020-04-20
  31. ^ a b Kakucs, Contribuții…, p. 483
  32. ^ a b c Getta Neumann, Pe urmele…, p. 195

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Piața Plevnei din Timișoara