Sari la conținut

Martin Gemeinhardt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Martin Gemeinhardt
Date personale
Născut1877[1] Modificați la Wikidata
Banat, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat1934 (57 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Elveția Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiTimișoara Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Map
Clădiri proiectate de Martin Gemeinhardt

Martin Gemeinhardt (maghiară Gemeinhardt Márton) (n. 1877, Banat, Austro-Ungaria – d. 1934, Elveția) a fost un arhitect care între anii 1902–1913 a proiectat în Timișoara clădiri în stil Secession.

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

În 1905 s-a logodit cu Vilma Máthé, al cărei tutore era medicul stomatolog și profesor universitar din Cluj Vilmos Vajna (hu).[2] Ulterior ea a devenit soția sa.[3]

În Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

A participat la Primul Război Mondial ca inginer constructor (genist). Legat de această perioadă, în 1917 a condus comisia de restituire a unui clopot istoric de bronz. Acesta, conform inscripției de pe el, fusese turnat în 1635 de Nicolaus Gelnauer la comanda și pe banii lui János Török, comandantul cavaleriei lui Gheorghe Rákóczi I și donat bisericii satului Nagykereki. În 1659–1660 Seydi Ahmed Pașa a atacat și a distrus satul și a luat clopotul. Acesta a fost regăsit în 1917 la Câmpulung Muscel, iar Martin Gemeinhardt s-a ocupat de identificare și restituire, fapt menționat, inclusiv numele său, într-o inscripție suplimentară care a fost gravată pe clopot.[4]

După Primul Război Mondial a trăit mai mult în Elveția, unde a și murit.[5]

Activitate politică

[modificare | modificare sursă]

În 1918–1919 a făcut parte din ramura din Timișoara a Consiliului Național Maghiar (hu/en) (maghiară Délvidéki Magyar Nemzeti Tanács) alături de Albert Márton. În aprilie 1919 Ábel Bartha și István Augner au făcut demersuri pentru crearea unui guvern care să înlocuiască guvernul comunist al lui Béla Kun. Din acest guvern urmau să facă parte și timișorenii Béla Fülöpp, Márton Gemeinhardt, György Dezső Kamillo Korossy, Dénes Pálossy și Tibor Tubán.[6]

Activitatea ca arhitect și întreprinzător

[modificare | modificare sursă]

Certificarea ca inginer constructor a obținut-o la 23 mai 1902.[5][7]

În Freidorf avea împreună cu Arnold Merbl și Hofgärtner o fabrică de cărămizi.[8]

Clădiri proiectate de Martin Gemeinhardt
Poz. Descriere Adresă,
Coordonate 		Data autorizării,
data terminării 		Imagine Note
A Palatul Jakab Csendes. Stil Secession.
Parte a sitului urban Cartierul „Cetatea Timișoara”. 		Str. Eugeniu de Savoya nr. 22
45°45′25″N 21°13′35″E / 45.7570°N 21.2264°E ({{PAGENAME}}) 		1905
[9]
B Palatul Ferencz (Franz) Marschall, stil Art Nouveau 1900. Edificiul este considerat ca fiind „poarta de intrare” în cartiere istorice Iosefin și Elisabetin. În curs de reabilitare.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Spl. Tudor Vladimirescu, nr. 12
45°44′56″N 21°13′13″E / 45.7490°N 21.2203°E ({{PAGENAME}}) 		14 dec 1903/
1 nov 1904 		[5][10][11][12][13]
C Casa János (Johann) Hartlauer (Casa cu Păuni și Bufnițe), stilul anilor 1900, curentul Art Nouveau. Decorațiile de pe fațadă sunt motive florale și zoomorfe: păuni, bufnițe și veverițe. Nereabilitată.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		P-ța Plevnei, nr. 7
45°44′54″N 21°13′15″E / 45.7484°N 21.2207°E ({{PAGENAME}}) 		29 apr 1904/
1 nov 1904
[5][10][14][15][16][17]
D Casa Romulus Nicolin (Casa cu Păuni), stilul anilor 1900, curentul Art Nouveau. Modificat detalii conform aut. din 14 aprilie 1910. Decorațiile de pe fațadă simbolizează Pomul vieții și păuni, decorații asemănătoare cu cele ale Casei cu Păuni, operă a aceluiași arhitect. Deasupra intrării se vede monograma proprietarului, „RN”. Nereabilitată.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Str. Gen. Henri Berthelot, nr. 4
45°44′54″N 21°13′12″E / 45.7482°N 21.2201°E ({{PAGENAME}}) 		9 feb 1904/
14 sep 1904 		[5][10][14][16][18][19][20]
E Palatul Martin Gemeinhardt. Stilul anilor 1900, curentul Secession. Reabilitat.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Str. Gen. Henri Berthelot, nr. 7
45°44′52″N 21°13′11″E / 45.7478°N 21.2197°E ({{PAGENAME}}) 		3 aug 1908/
4 aug 1909
[5][21]
F Casă de raport.
Parte a ansamblului urban VIII. 		Str. Gheorghe Doja, nr. 35
45°44′31″N 21°13′31″E / 45.7420°N 21.2252°E ({{PAGENAME}}) 		[5]
G Palatul Casei de Economii Timișorene. Stilul anilor 1900, curentul Art Nouveau cu decorații vegetale și figurative. Între decorații apare și reprezentarea stilizată a stupului de albine, simbol al băncilor. Nereabilitat.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Str. Ion Ghica, nr. 1
45°44′45″N 21°12′48″E / 45.7459°N 21.2133°E ({{PAGENAME}}) 		5 mar 1906/
5 nov 1906 		[5][10][22][23][24][25]
H Palatul Károly (Karl) Weisz (fostul Hotel Royal). Stilul anilor 1900, curentul Secession. Parțial reabilitat. Bd. Gen. Ion Dragalina, nr. 27
45°44′48″N 21°12′35″E / 45.7468°N 21.2097°E ({{PAGENAME}}) 		1909/
1910 		[10][24][26]
I Palatul Martin Gemeinhardt (fostul Hotel Splendid) interbelic. Stil Secession 1900, cu decorațiuni geometrice bazate pe forme pătrate. Transformat în 1941. Nereabilitat. Bd. Gen. Ion Dragalina, nr. 29
45°44′52″N 21°12′33″E / 45.7477°N 21.2091°E ({{PAGENAME}}) 		26 sep 1911
26 feb 1912
(completări)/
1912 		[5][10][27][28]
J Palat construit (probabil) de Salamon Schnürer și Adolf Hanecker. Stil Secession 1900 cu o ornamentație complexă. Reabilitat.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Spl. Tudor Vladimirescu, nr. 24
45°44′51″N 21°12′40″E / 45.7474°N 21.2111°E ({{PAGENAME}}) 		26 sep 1911/
1 feb 1913 		[10][11][29]
K Palat construit (probabil) de Salamon Schnürer și Adolf Hanecker. Stil Secession 1900, cu o ornamentație de fațadă ușor ternă, cu volume alternante, care amintesc mai mult de Jugendstil-ul austriac. Reabilitat.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Spl. Tudor Vladimirescu, nr. 23
45°44′51″N 21°12′41″E / 45.7475°N 21.2114°E ({{PAGENAME}}) 		26 sep 1911/
1 feb 1913 		[10][11][29]
L Palat construit (probabil) de Salamon Schnürer și Adolf Hanecker. Stil Secession 1900. Nereabilitat.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Spl. Tudor Vladimirescu, nr. 22
45°44′51″N 21°12′42″E / 45.7476°N 21.2117°E ({{PAGENAME}}) 		26 sep 1911/
1 feb 1913 		[10][29]
M Palat construit (probabil) de Salamon Schnürer și Adolf Hanecker. Stil Secession 1900. Nereabilitat.
Parte a sitului urban „Vechiul Cartier Iosefin”. 		Str. Ion Ghica, nr. 19
45°44′52″N 21°12′43″E / 45.7477°N 21.2120°E ({{PAGENAME}}) 		26 sep 1911/
1 feb 1913 		[10]
N Palatul Albert Schott. Stil Secession 1900. Nereabilitat.
Parte a ansamblului urban V. 		Bd. Iuliu Maniu, nr. 47
45°44′36″N 21°12′24″E / 45.7433°N 21.2066°E ({{PAGENAME}}) 		26 sep 1911/
1913 		[10][30]
  • Detalii arhitectonice
  • Figuri feminine, fluturi și flori pe Palatul Marschall
    Figuri feminine, fluturi și flori pe Palatul Marschall
  • Numele arhitectului pe Casa Hartlauer
    Numele arhitectului pe Casa Hartlauer
  • Detaliu Casa Hartlauer, păun
    Detaliu Casa Hartlauer, păun
  • Detaliu Casa Hartlauer, bufniță
    Detaliu Casa Hartlauer, bufniță
  • Detaliu Casa Romulus Nicolin, păuni
    Detaliu Casa Romulus Nicolin, păuni
  • Detaliu Casa Romulus Nicolin, Pomul vieții
    Detaliu Casa Romulus Nicolin, Pomul vieții
  • Detaliu cu stupul (simbolul băncilor) la palatul Casei de Economii Timișorene
    Detaliu cu stupul (simbolul băncilor) la palatul Casei de Economii Timișorene

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Primăria Municipiului Timișoara, Dicționar explicativ al denumirii străzilor din Timișoara (PDF) 
  2. ^ hu Magyarország, Anul 12, nr. 10 (116) din 12 mai 1905, p. 10
  3. ^ hu Az Est, Anul 23, nr. 88 din 22 aprilie 1932, p. 7 (Sursa nu este despre data căsătoriei, ci este ferparul de deces al lui Vajna Vilmos, unde soția lui Gemeinhardt este enumerată printre cei care îl plâng.)
  4. ^ hu Kálmán Szöllősi, Adalék Nagykereki legrégibb harangjának históriájához Arhivat în , la Wayback Machine., în Honismeret, anul IX, nr. 4, 1981, p. 37
  5. ^ a b c d e f g h i Gabriel Székely, Enciclopedia arhitecților din Banat 1700–1990, Timișoara: Ed. Eurostampa, 2018, ISBN: 978-606-32-0558-3, p. 58
  6. ^ hu Elemér Jakabffy, György Páll, A bánsági magyarság húsz éve Romániában (1918-1938), partea I, Budapest: Studium, 1939, pp. 27, 45
  7. ^ hu Hivatalos Közlemények. Az »Építőmesteri képzettség megvizsgálására szervezett Bizottság« Gemeinhardt Mártonnak, az 1902. évi május hó 23-án […] letett szakvizsgálat alapján, a képesítő bizonyítványt kiadta.", Építő Ipar, Anul 26, nr. 22 (1325), duminică 1 iunie 1902, care publică și facsimilul actului.
  8. ^ hu Ede Reiszig, Temes vármegye községei, în ciclul Samu Borovszky, Magyarország vármegyéi és városai, Budapest: 1914
  9. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 164–165
  10. ^ a b c d e f g h i j k Adina Bocicai, PUG Timișoara 2012: Studiu de fundamentare pentru determinarea zonelor construite protejate cu materializare specifică a valorii culturale. Fișă istorică a municipiului Timișoara – atașată PUG Arhivat în , la Wayback Machine., primariatm.ro, accesat 2017-11-10
  11. ^ a b c Clădiri Arhivat în , la Wayback Machine., facelifttimisoara.ro, accesat 2017-11-04
  12. ^ Opriș, Arhitectura…, pp. 260–261
  13. ^ Palatul Marschall Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-11-20
  14. ^ a b Locuirea de altădată: Elisabetin și parcurile sale, turdearhitectura.ro, accesat 2017-09-25
  15. ^ Opriș, Arhitectura…, p. 271
  16. ^ a b George Blaj, Art Nouveau la Timișoara, citestealtfel.ro, 20 iunie 2017, accesat 2017-11-24
  17. ^ Casa cu Păuni și Bufnițe Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-11-09
  18. ^ Opriș, Arhitectura…, p. 268
  19. ^ Mihai Botescu, Mihai Opriș, János Szekernyés, XI Piața Plevnei, fosta Piață Doja Arhivat în , la Wayback Machine., 25 iulie 2011, accesat 2017-11-05
  20. ^ Casa cu păuni Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-11-20
  21. ^ Opriș, Arhitectura…, p. 270
  22. ^ Edificare și restaurare: Iosefin și piețele sale, turdearhitectura.ro, accesat 2017-10-02
  23. ^ Opriș, Arhitectura…, pp. 242–243
  24. ^ a b Liana Păun, Timișoara uitată: Iosefin, cartierul premierelor. Ce mistere ascund clădirile construite de mari arhitecți ai lumii, pressalert.ro, 4 mai 2014, accesat 2017-11-09
  25. ^ Casa de Economii Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-11-09
  26. ^ Fostul Hotel Royal Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-11-20
  27. ^ Opriș, Arhitectura…, p. 256
  28. ^ Fostul Hotel Splendid Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-11-20
  29. ^ a b c Opriș, Arhitectura…, p. 254
  30. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 252–253

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, ISBN: 978-973-1958-28-6

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Martin_Gemeinhardt&oldid=16439273