Aurel Cosma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aurel Cosma
Aurel Cosma.jpg
Date personale
Născut 26 septembrie 1867(1867-09-26)[3]
Beregsău Mare[3]
Austro-Ungaria Austro-Ungaria, (astăzi România)
Decedat (63 de ani) [3]
România Timișoara[3]
Părinți Damaschin și Maria (n. Panaiot)
Căsătorit cu Lucia (n. Cosma)[3]
Naționalitate România română
Cetățenie Austro-Ungaria Austro-Ungaria,
 România
Etnie România română
Religie ortodoxă[3]
Ocupație avocat
om politic Modificați la Wikidata
Prefect al județului Timiș-Torontal
În funcție
27 iulie 1919[1][2] – 4 aprilie 1920[1][2]
Ministru al Lucrărilor Publice
În funcție
24 ianuarie 1922 – 30 octombrie 1923

Premii Star of Romania Ribbon.PNG Ordinul Național Steaua României[3][4]
ROM Grand Cross of the Order of the Crown.png Ordinul „Coroana României”[3][4]
Order of Ferdinand I.gif Ordinul „Ferdinand I”[3][4]
Ribbon Meritul comercial si industrial.png Meritul comercial și industrial[3][4]
Order of Saint Sava Ribbon.PNG Ordinul Sfântul Sava[3][4]
POL Polonia Restituta Wielki BAR.svg Ordinul Polonia Restituta[3][4]
GRE Order of the Phoenix - Grand Cross BAR.png Ordinul Phoenix (Grecia)[3][4]
OESSG Commendatore con Placca BAR.jpg Ordinul Sfântului Mormânt[3][4]
Partid politic PNR, PNL
Rezidență Timișoara
Alma mater Universitatea din Budapesta[3]
Cunoscut pentru artizan al unirii Banatului cu România
Profesie avocat[3]

Aurel Cosma (n. 26 septembrie S.V. 13 septembrie 1867, Beregsău Mare – d. 31 iulie 1931, Timișoara) a fost un avocat și om politic, președinte al Partidului Național Român și al Consiliului Național Român din Timișoara, membru al Marelui Sfat Național Român, primul prefect al județului Timiș-Torontal după alipirea Banatului la România, deputat, senator și ministru al Lucrărilor Publice.

Studii[modificare | modificare sursă]

Aurel Cosma s-a născut ca fiu al învățătorului Damaschin (18441915) și al Mariei Panaiot. A urmat școala primară la Topolovățu Mare, unde tatăl său fusese mutat și — deoarece pentru putea urma liceul trebuia să termine școala generală la o școală de stat — la Școala Maghiară din Fabric. Gimnaziul și liceul l-a făcut la Liceul Piarist din Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1888. În continuare, beneficiind de o semibursă (150 florini) „Emanuil Gojdu”, a urmat dreptul, inițial la Debrețin, apoi la Universitatea din Budapesta, unde la 28 aprilie 1894 a obținut titlul de doctor în științe juridice și în științe de stat cu teza Pedeapsa cu moartea. Timp de un an, între 19901991 și-a făcut stagiul militar la Școala de Artilerie de la Sibiu.[3][5] În timpul studiilor a avut un rol important în distribuirea documentului Cestiunea română din Transilvania și Ungaria, interzis de autorități.[6]

La 23 septembrie 1894 s-a căsătorit cu Lucia, una din fiicele lui Partenie Cosma.[3]

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Stagiatura și-o face în birourile de avocatură ale lui Pavel Rotariu și Emanuil Ungurianu. Examenul de avocat („cenzura”) îl trece la 16 aprilie 1896, iar din 7 mai face parte din Camerei Avocaților Timișoara.[3][5] La 7 februarie 1921 adunarea generală a membrilor a hotărât transformarea Camerei Avocaților în barou. Cu acea ocazie a fost ales primul decan al baroului în persoana avocatului Aurel Cosma.[7] A profesat avocatura până la moarte.[3]

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Ca avocat, a scris în gazetele vremii numeroase articole politice[3] și a colaborat la partea de jurisprudență din Enciclopedia Română.[3][8][9] A fost membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului.[3]

Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului.[3]

În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător de facto al Banatului este ales în Marele Sfat Național Român.[3]

La 17 noiembrie 1918 armata sârbă a ocupat Timișoara — revendicând întreg Banatul — și desființând organizațiile românești. Deși ocupanții au încercat să împiedice delegații din Banat să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a dus și a cerut unirea Banatului cu România.[3][5]

La 27 iulie 1919 ultimele unități ale armatei sârbe s-au retras, iar comandantul trupelor franceze care preluaseră Banatul, generalul Charles de Tournadre l-a numit prefect pe Aurel Cosma.[1][2][10][11] Deși guvernul Averescu după venirea la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca prefect al județului (guvernul înlăturase toți ceilalți funcționari membri ai PNR), la 4 aprilie Aurel Cosma și-a dat demisia și a organizat filiala din Banat a Partidului Național Liberal, fiind președintele ei. În perioada 24 ianuarie 192230 octombrie 1923 a fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Brătianu.[3][5] În 1927 este ales deputat din partea județului Timiș-Torontal, iar în primăvara anului 1931 senator.[3]

Decorații și onoruri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Prefecții de-a lungul timpului, prefecturatimis.ro, accesat 2016-07-30
  2. ^ a b c Vali Corduneanu, Vasile Dudaș, Prefecții județului Timiș Torontal (1919-1949), Timișoara: Ed. Marineasa, 2009
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al Aurel Cosma jr., Bănățeni de altă dată, vol. 1, Timișoara: 1933, pp. 101–105
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Timișoara, Cimitirul din Calea Buziașului - Mormântul lui Aurel Cosma, banaterra.eu, 10 octombrie 2009, accesat 2016-07-29
  5. ^ a b c d e Arhivele Naționale ale României, Fond familial Aurel Cosma 1884–1980, arhivelenationale.ro, accesat 2016-07-30
  6. ^ Liana Păun, Timișoara uitată: Aurel Cosma, primul prefect român și unul dintre cei mai fervenți apărători ai mișcării naționale. Vezi cum era împărțit Banatul la începutul anilor 1900, 20 decembrie 2015, accesat 2016-07-30
  7. ^ Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Timiș, extras din Lazăr Gruneanțu, Istoria Baroului Timiș, Timișoara: Ed. Mirton, 2010
  8. ^ Corneliu Diaconovich, Autorii „Enciclopediei Române” (tom. I), digital-library.ulbsibiu.ro, accesat 2016-07-30
  9. ^ Corneliu Diaconovich, Autorii tom. II ai „Enciclopediei Române”, digital-library.ulbsibiu.ro, accesat 2016-07-30
  10. ^ Stefan Both, „Războiul Rece“ dintre România și Serbia, pentru Banat. Evacuarea armatei sârbe și instaurarea primei administrații românești, în anul 1919, adevarul.ro, 2 august 2014, accesat 2016-07-30, citând lucrarea: Vasile Dudaș, Banatul în anii primei mari conflagrații mondiale, Timișoara: Ed. David Press Print, 2014
  11. ^ Ionela Moscovici, Misiunea franceză de interpunere în Banat: martie-mai 1919, banatica.ro, accesat 2016-07-30
  12. ^ Primăria Timișoara, Lista pentru Aleea Personalităților Timișene, HCL 132/24.03.2009, Anexa 1
  13. ^ Delia Grigore, S-a inaugurat Aleea personalităților, vestul.ro, 3 august 2009, accesat 2016-07-26
  14. ^ Cod poștal Strada Cosma Aurel, doctor, Timișoara, Timiș, coduripostale.com.ro, accesat 2016-07-30

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Dudaș, Aurel Cosma (1867–1931), Timișoara, Ed. Mirton, 1998, ISBN 973-578-591-9