Cazinoul Militar din Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Cazinoul Militar din Timișoara
Cazinoul Militar Timisoara.jpg
Poziționare
Cazinoul Militar din Timișoara se află în România Timișoara
Cazinoul Militar din Timișoara
Cazinoul Militar din Timișoara
Coordonate45°46′N 21°14′E / 45.76°N 21.23°E45°46′N 21°14′E / 45.76°N 21.23°E
LocalitateTimișoara, Timiș Modificați la Wikidata
ȚaraRomânia[1]  Modificați la Wikidata
AdresaPiața Libertății, nr. 7[1]
AdăposteșteCercul Militar
Edificare
Stil arhitecturalbaroc[2]
Tiprestaurant și sală de bal
Data începerii construcției1744
Data finalizării1775
Stare de conservarebună
Materialecărămidă
ProprietarMinisterul Apărării Naționale
Clasificare
Cod LMITM-II-m-A-06143

Cazinoul Militar este una dintre cele mai vechi clădiri din Timișoara, situată pe latura de vest a Pieței Libertății, la nr. 7.[2] Construcția ei a început în 1744, fiind completă doar în 1775. După perioada de început, destinația sa a fost cea de cazinou. Actual clădirea este clasificată ca monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06143.[3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cazinoul militar la începutul secolului al XX-lea

După cucerirea în 1716 a cetății Timișoara de către austrieci, sub comanda lui Eugeniu de Savoia, vechea cetate turcească era complet distrusă. Aproape imediat a început refacerea cetății după norme austriece. Suprafața care urma să fie înconjurată de ziduri a fost mărită, iar în interior toate clădirile turcești, care erau în ruine, au fost demolate și s-a trasat un plan al cetății cu străzi perpendiculare. Au fost prevăzute două piețe, care actual sunt cunoscute sub numele de Piața Unirii și Piața Libertății.[4]

În Piața Libertății, care în epocă se numea Piața de Paradă au fost construite mai multe clădiri: primăria (cunoscută astăzi drept „primăria veche”) și o serie de clădiri cu destinație militară.[5]

În 1744 a început construirea în colțul de nord-vest al pieței o casă pentru comandantul militar, contele Soro.[6] În 17461747, la sud de casă, pe locul corpului cu actuala fațadă principală a cazinoului se mai afla Moscheea Silahdarului, ulterior demolată.[2] În 1754 începe extinderea casei spre sud, pe locul moscheii, construcție terminată în 1758. Până în 1775 construcția este completată,[5][6] situația fiind reflectată pe planul orașului din 1788.[2] Inițial clădirea avea un singur etaj. În 1910 clădirea a fost supraetajată, iar în față, pe locul terasei de vară, s-a construit o sală cu ferestre vitrate și terasă deasupra.[6]

Tunuri amplasate în fața terasei

În anul 2002 în fața terasei au fost amplasate două tunuri de tip „Reșița”, de calibru 75 mm,[6] la care s-a renunțat după reamenajarea pieței în 2015.[7]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Detalii arhitecturale

Stilul clădirii este cel al barocului târziu. Semnificativi sunt pilaștrii cu margini dublate în stil corintic și ornamentele de pe fațadă. Colțul din nord-estul clădirii este rotunjit, element rococo.[6][2]

La etaj cazinoul dispune de o sală de bal, unde se țineau balurile ofițerilor — activitate importantă în epocă în viața socială a orașului.[5][6]

Denumiri și evenimente[modificare | modificare sursă]

În perioada când cazinoul a fost administrat de Iuliu Illithy s-a numit „Grand Establisement Illithy". Din 1921 s-a numit „Cazinoul Militar-Civil «Principele Carol»”. După al Doilea Război Mondial a fost cunoscut drept „Cazinoul Militar”.[6] Actual este clădirea Cercului Militar.

Aici a proclamat Otto Roth la 31 octombrie 1918 Republica bănățeană, dar Aurel Cosma le-a cerut ofițerilor români să părăsească cazinoul. S-au dus la hotelul Kronprinz (în actuala clădire a operei[8]), unde au constituit Consiliul Național Militar Român.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Monuments database,  
  2. ^ a b c d e Cazinoul Militar, timisoara-info.ro, accesat 2016-09-13
  3. ^ Lista Monumentelor Istorice 2015, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 113 bis, 15 februarie 2016, accesat 2020-06-13
  4. ^ Valentin Capotescu, Arhitectura militară bastionară în România, vol. I: Cetatea Timișoarei, Timișoara: Ed. Bastion, 2008, ISBN: 978-973-88780-1-3, pp. 23–24
  5. ^ a b c Liana Păun, Timișoara uitată: Piața Libertății sau cum s-a transformat Piața de Paradă în cartierul general al administrației civile și militare, pressalert.ro, 16 februarie 2014, accesat 2016-09-13
  6. ^ a b c d e f g h Piata Libertății - Un centru militar pentru o cetate militară, timpolis.ro 6–9 octombrie 2005, accesat 2016-09-13
  7. ^ Andreea Tobias, Liliana Iedu, Reabilitarea centrului istoric al Timișoarei, finalizată după o investiție de peste 65 milioane lei, zf.ro, 30 decembrie 2015, accesat 2016-09-13
  8. ^ Stefan Both, Nostalgii timișorene. Amintiri despre orașul de altădată: Hoteluri și localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea, adevarul.ro, 7 aprilie 2013, accesat 2016-09-13

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cazinoul Militar din Timișoara