Cazinoul Militar din Timișoara
| Cazinoul Militar din Timișoara | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
  Cazinoul Militar din Timișoara | |
| Coordonate | 45°46′N 21°14′E / 45.76°N 21.23°E |
| Localitate | Timișoara, Timiș  |
| Țara | România[1] |
| Adresa | Piața Libertății, nr. 7[1] |
| Adăpostește | Cercul Militar |
| Edificare | |
| Stil arhitectural | baroc[2] |
| Tip | restaurant și sală de bal |
| Data începerii construcției | 1744 |
| Data finalizării | 1775 |
| Stare de conservare | bună |
| Materiale | cărămidă |
| Proprietar | Ministerul Apărării Naționale |
| Clasificare | |
| Cod LMI | TM-II-m-A-06143 |
Modifică date / text  | |
Cazinoul Militar este una dintre cele mai vechi clădiri din Timișoara, situată pe latura de vest a Pieței Libertății, la nr. 7.[2] Construcția ei a început în 1744, fiind completă doar în 1775. După perioada de început, destinația sa a fost cea de cazinou. Actual clădirea este clasificată ca monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06143.[3]
Istoric[modificare | modificare sursă]
După cucerirea în 1716 a cetății Timișoara de către austrieci, sub comanda lui Eugeniu de Savoia, vechea cetate turcească era complet distrusă. Aproape imediat a început refacerea cetății după norme austriece. Suprafața care urma să fie înconjurată de ziduri a fost mărită, iar în interior toate clădirile turcești, care erau în ruine, au fost demolate și s-a trasat un plan al cetății cu străzi perpendiculare. Au fost prevăzute două piețe, care actual sunt cunoscute sub numele de Piața Unirii și Piața Libertății.[4]
În Piața Libertății, care în epocă se numea Piața de Paradă au fost construite mai multe clădiri: primăria (cunoscută astăzi drept „primăria veche”) și o serie de clădiri cu destinație militară.[5]
În 1744 a început construirea în colțul de nord-vest al pieței o casă pentru comandantul militar, contele Soro.[6] În 1746–1747, la sud de casă, pe locul corpului cu actuala fațadă principală a cazinoului se mai afla Moscheea Silahdarului, ulterior demolată.[2] În 1754 începe extinderea casei spre sud, pe locul moscheii, construcție terminată în 1758. Până în 1775 construcția este completată,[5][6] situația fiind reflectată pe planul orașului din 1788.[2] Inițial clădirea avea un singur etaj. În 1910 clădirea a fost supraetajată, iar în față, pe locul terasei de vară, s-a construit o sală cu ferestre vitrate și terasă deasupra.[6]
În anul 2002 în fața terasei au fost amplasate două tunuri de tip „Reșița”, de calibru 75 mm,[6] la care s-a renunțat după reamenajarea pieței în 2015.[7]
Descriere[modificare | modificare sursă]
Stilul clădirii este cel al barocului târziu. Semnificativi sunt pilaștrii cu margini dublate în stil corintic și ornamentele de pe fațadă. Colțul din nord-estul clădirii este rotunjit, element rococo.[6][2]
La etaj cazinoul dispune de o sală de bal, unde se țineau balurile ofițerilor — activitate importantă în epocă în viața socială a orașului.[5][6]
Denumiri și evenimente[modificare | modificare sursă]
În perioada când cazinoul a fost administrat de Iuliu Illithy s-a numit „Grand Establisement Illithy". Din 1921 s-a numit „Cazinoul Militar-Civil «Principele Carol»”. După al Doilea Război Mondial a fost cunoscut drept „Cazinoul Militar”.[6] Actual este clădirea Cercului Militar.
Aici a proclamat Otto Roth la 31 octombrie 1918 Republica Bănățeană, dar Aurel Cosma le-a cerut ofițerilor români să părăsească cazinoul. S-au dus la hotelul Kronprinz (în actuala clădire a Palatului Culturii[8]), unde au constituit Consiliul Național Militar Român.[6]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Monuments database,
- ^ a b c d e Cazinoul Militar Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2016-09-13
- ^ Lista Monumentelor Istorice 2015 Arhivat în , la Wayback Machine., Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 113 bis, 15 februarie 2016, accesat 2020-06-13
- ^ Valentin Capotescu, Arhitectura militară bastionară în România, vol. I: Cetatea Timișoarei, Timișoara: Ed. Bastion, 2008, ISBN: 978-973-88780-1-3, pp. 23–24
- ^ a b c Liana Păun, Timișoara uitată: Piața Libertății sau cum s-a transformat Piața de Paradă în cartierul general al administrației civile și militare, pressalert.ro, 16 februarie 2014, accesat 2016-09-13
- ^ a b c d e f g h Piata Libertății - Un centru militar pentru o cetate militară, timpolis.ro 6–9 octombrie 2005, accesat 2016-09-13
- ^ Andreea Tobias, Liliana Iedu, Reabilitarea centrului istoric al Timișoarei, finalizată după o investiție de peste 65 milioane lei, zf.ro, 30 decembrie 2015, accesat 2016-09-13
- ^ Stefan Both, Nostalgii timișorene. Amintiri despre orașul de altădată: Hoteluri și localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea, adevarul.ro, 7 aprilie 2013, accesat 2016-09-13
