Pepene verde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Pepene)
Salt la: Navigare, căutare
Pepene
Taiwan 2009 Tainan City Organic Farm Watermelon FRD 7962.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Angiospermae
(neclasificat): Eudicotidae
(neclasificat): Rosidae
Ordin: Cucurbitales
Familie: Cucurbitaceae
Gen: Citrullus
Specie: lanatus
Subspecie: C. lanatus sp. vulgaris
C. lanatus sp. lanatus
C. lanatus sp. mucosospermus
Nume binomial
Citrullus lanatus
(Thunb.) Matsum. & Nakai
2005watermelon.PNG
Cei mai mari producători de pepeni în 2005
Felii de pepene
Suc de pepene

Pepenele, numit în unele regiuni și harbuz (Moldova și Republica Moldova), lubeniță (Banat si Oltenia) sau curcubete (Ardeal), este o plantă din familia Cucurbitaceae originară de pe continentul african.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Pepenele este o plantă erbacee anuală, agățătoare și târâtoare cu textura aspră, rugi piloși prevăzuți cu cârlige și frunze cu cinci lobi profunzi. Florile sunt mari, galbene și unisexuate.

Fructul este o bacă uriașă dezvoltată din ovarul inferior, având în medie 4 kg, cărnos și zemos (cca. 90% apă), de formă sferică și de culoare verde într-o nuanță sau mai multe. În interior este de culoare roz sau roșu datorită licopenului (întâlnit și la roșii), cu gust dulce și răcoritor bogat în apă și săruri. Datorită conținutului scăzut de calorii este bun în dietele de slăbire. Semințele sunt de culoare neagră, maro sau albă de 0,5–1 cm și sunt bogate în vitamina E.

În 2007, în Oklahoma a fot legiferată aserțiunea că pepenele ar fi o legumă, deoarece face parte din familia cucurbitaceelor, deși dicționarele îl declară fruct.[1][2] Acest lucru s-a făcut din rațiuni de promovare, pentru a declara pepenele ca „leguma statului”, „simbol al statului” alături de căpșună („fructul statului”), bizon („animalul statului”), muscar („pasărea statului”), albină („insecta statului”), trandafir („floarea statului”) și alte simboluri, ca liliacul mexican („mamiferul zburător al statului”).[3][4][5]

Subspecii și varietăți[modificare | modificare sursă]

Trei subspecii de Citrullus au fost identificate:

  • C. lanatus sp. lanatus care crește în mod natural în sudul Africii;
  • C. lanatus sp. mucosospermus care produce semințe comestibile ce conțin mari cantități de lipide și proteine, miezul nefiind comestibil;
  • C. lanatus sp. vulgaris, bogat în glucide și care cuprinde varietățile cultivate pentru consum.[6]

Analiza genomului[modificare | modificare sursă]

Pepenele, al cărui genom a fost secvențializat în 2011 de un grup de cercetători din China, este a treia specie de Cucurbitaceae, alături de castravete și pepenele galben, al cărei genom a fost decriptat prin noile tehnicile de secvențializare cu debit mare.[7]

Cercetătorii chinezi care au secvențializat genomul varietății 97103 a C. lanatus subsp. vulgaris, varietate cultivată în China, au obținut secvențe ce acoperă doar parțial genomul complet (obținând ceea ce este numit în engleză draft genom - schiță, eboșă a genomului). Secvențele obținute, ce acoperă 353,5 Mb (83,2%) din cele aproximativ 425 Mb la cât este estimat genomul acestei specii, conțin 23.440 gene ce codifică proteine, 85% dintre acestea având fie gene omologe identificate la alte specii de plante, fie putând fi clasificate din punct de vedere funcțional.[6]

Analiza comparativă globală a genomului a identificat două efecte majore ale domesticirii:

  • accentuarea calităților favorabile, precum concentrațiile ridicate de citrulină (un aminoacid neesențial) și glucide;
  • pierderea unor gene ancestrale care determinau rezistența la boli.[7]

Valori nutritive[modificare | modificare sursă]

  • proteine 0,6 g
  • glucide 7,6 g
  • grăsimi 0,2 g
  • apă 91,1 g
  • vitamina C 8 mg
  • fibre 0,4 g

Creștere artificială[modificare | modificare sursă]

În Statele Unite ale Americii se practică injectarea pepenilor cu diverse substanțe (cum ar fi de exemplu Forchlorfenuron), pentru a accelera creșterea și coacerea.[8][9] Pepenii supuși unui asemenea tratament au pot fi identificați prin semințele lor albe și necoapte.[8]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Oklahoma Declares Watermelon Its State Vegetable”. CBS4denver. 18 aprilie 2007. Există o versiune arhivată la 2 martie 2008. https://web.archive.org/web/20080302061550/http://cbs4denver.com/watercooler/Oklahoma.watermelon.state.2.282939.html. Accesat la 3 octombrie 2009. 
  2. ^ en It's a scandal: Oklahoma declares watermelon a vegetable, theguardian.com, 18 aprilie 2007, accesat 2016-10-19
  3. ^ en Watermelon is the state vegetable ... seriously, newsok.com, 19 aprilie 2007, accesat 2016-10-19
  4. ^ en Oklahoma legislators try to declare watermelon as vegetable, Oklahoma Gazette, 26 aprilie 2007, accesat 2016-10-19
  5. ^ en Watermelon’s state veggie status under the knife of BA lawmaker Nathan Dahm , tulsaworld.com, 24 ianuarie 2015, accesat 2016-10-19
  6. ^ a b Guo S, Zhang J, Sun H, Salse J, Lucas WJ, Zhang H, Zheng Y, Mao L, Ren Y, Wang Z, Min J, Guo X, Murat F, Ham BK, Zhang Z, Gao S, Huang M, Xu Y, Zhong S, Bombarely A, Mueller LA, Zhao H, He H, Zhang Y, Zhang Z, Huang S, Tan T, Pang E, Lin K, Hu Q, Kuang H, Ni P, Wang B, Liu J, Kou Q, Hou W, Zou X, Jiang J, Gong G, Klee K, Schoof H, Huang Y, Hu X, Dong S, Liang D, Wang J, Wu K, Xia Y, Zhao X, Zheng Z, Xing M, Liang X, Huang B, Lv T, Wang J, Yin Y, Yi H, Li R, Wu M, Levi A, Zhang X, Giovannoni JJ, Wang J, Li Y, Fei Z, Xu Y. The draft genome of watermelon (Citrullus lanatus) and resequencing of 20 diverse accessions. Nat Genet. 2012 Dec 16;45(1):51-8. doi: 10.1038/ng.2470. PubMed
  7. ^ a b Wincker P., Genomics and fruit crop selection. Nat Genet. 2012 Dec 16;45(1):9-10. doi: 10.1038/ng.2498. PubMed
  8. ^ a b Pepeni injectați. Cum recunoști un pepene care a fost injectat | Știri, Știri interne, Ultima oră, 24 iunie 2016, Libertatea, accesat la 25 iunie 2016
  9. ^ Pepenii tratați cu chimicale explodează pe plantațiile din China. Află la ce te poți aștepta din partea fructelor vândute în România- VIDEO, 19 mai 2011, Dan Radu, Gândul, accesat la 25 iunie 2016

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • R. W. Robinson, D. S. Decker-Walters: Cucurbits. CAB International, Wallingford 1997, S. 84-88. ISBN 0-85199-133-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]