Dacia (revistă de arheologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dacia
Revistă arheologică și de istorie veche
Informații generale
Tip revistă științifică
Proprietar Institutul de arheologie „Vasile Pârvan”
Data fondării 1924
Limbă articole în română, franceză, engleză, germană și rusă
Încetarea apariției între 1948 și 1957
Frecvența anuală
Sediu București
ISSN [1]
Prezență online
site web oficial


Acest articol se referă la la revista de arheologie a Institutului de arheologie „Vasile Pârvan”. Pentru alte sensuri, vedeți Dacia (dezambiguizare).

Revista de arheologie Dacia este publicația profesională a Institutului de arheologie „Vasile Pârvan”, institut al Academiei Române. Revista, având activitate de peste 84 de ani, a fost fondată în 1924 de arheologul și istoricul român Vasile Pârvan, în a cărui onoare institutul a fost numit. Publicată deliberat încă de la primul număr în limbi de circulație internațională, franceză, engleză și germană, având un conținut și o prezentare grafică de calitate, Dacia a devenit rapid un nume de urmărit în lumea arheologiei.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Există două serii, numite convențional seria veche și seria nouă, a căror întrerupere, între 1948 și 1957, a fost generată de motive evident politice, care fuseseră tipice timpurilor grele prin care România trecuse în acei ani.

Seria veche[modificare | modificare sursă]

Titlu original al revistei de arheologie era la înființare Dacia - Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, cu subtitluri identice în engleză și franceză, invitând la publicarea articolelor în aceste trei limbi de circulație. Această serie, care a încetat să apară în 1948, se oprește la numărul XI-XII.

Seria nouă[modificare | modificare sursă]

Seria nouă și-a început apariția în anul 1957, comemorând 75 de ani de la nașterea marelui istoric și arheolog român Vasile Pârvan (28 septembrie 1882, Perchiu, Bacău). Astăzi revista se numește Dacia - Revistă arheologică și de istorie veche, având subtitluri identice în patru limbi de circulație: franceză, engleză, germană și rusă. Din această serie au apărut, până în 2011, cincizeci și cinci de numere, numerotate în cifre romane, de la I la LV, și un supliment recent.

Legături externe[modificare | modificare sursă]