Sari la conținut

Hiperboloidul inginerului Garin (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hiperboloidul inginerului Garin

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalГиперболоид инженера Гарина
Genfilm științifico-fantastic[1][2]
film de aventuri
film fantastic[*]
film bazat pe un roman[*]  Modificați la Wikidata
RegizorAleksandr Ghințburg[*][2]  Modificați la Wikidata
ScenaristIosif Manevici[*]
Aleksandr Ghințburg[*]  Modificați la Wikidata
Bazat peHiperboloidul inginerului Garin  Modificați la Wikidata
ProducătorMoisei Vainberg[*]  Modificați la Wikidata
StudioStudioul M. Gorki  Modificați la Wikidata
Director de imagineAleksandr Rîbin[*][[Aleksandr Rîbin (Soviet and Russian cinematographer (1935-2016))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaMoisei Vainberg[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieEvgheni Evstigneev[*] (Pyotr Petrovich Garin[*][[Pyotr Petrovich Garin (main character of novel The Garin Death Ray by Aleksey Tolstoy)|​]])
Mihail Astangov[*]
Natalia Klimova[*]
Vsevolod Safonov[*]
Mihail Kuznețov[*]  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata96 min.  Modificați la Wikidata
Țara Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba rusă  Modificați la Wikidata
Prezență online

Hiperboloidul inginerului Garin (în rusă Гиперболоид инженера Гарина, transliterat: Ghiperboloid injenera Garina) este un film științifico-fantastic sovietic din 1965, regizat de cineastul rus Aleksandr Ghințburg.[3][4][5][6][7] Scenariul filmului, scris de scenaristul, criticul de film și pedagogul sovietic Iosif Manevici, în colaborare cu regizorul Aleksandr Ghințburg, este inspirat din romanul cu același nume al lui Aleksei Tolstoi.[3][7]

Acțiunea filmului, care are loc în anii 1920,[8] urmărește încercarea nebunească a savantului rus Garin de a deveni conducătorul lumii prin construirea unui aparat cu o putere distructivă enormă.[9][10] Garin fură ideea aparatului de la profesorul său și încearcă să o valorifice în propriul său interes, fiind urmărit de agenții unui concern multinațional care vor să pună mâna pe acest dispozitiv.[9] Organele de securitate sovietice pornesc pe urmele lui Garin pentru a aduce invenția în Uniunea Sovietică și a o folosi pentru binele comun.[9]

Filmul a fost produs pe peliculă alb-negru de Studioul central de filme pentru copii și tineret „M. Gorki” din Moscova și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici, fiind vizionat de 20,8 milioane de spectatori.[3][5][6][7][11]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Ofițerul CEKA Vasili Șelga cercetează în anul 1925 împreună cu Tarașkin, un angajat al clubului de canotaj din Leningrad, o casă de vacanță părăsită de pe insula Krestovski⁠(en)[traduceți] și găsesc acolo cadavrul unui bărbat pe care Tarașkin îl recunoaște a fi inginerul Garin.[10] Cei doi descoperă în beciul clădirii un laborator echipat pentru realizarea unor experimente științifice.[10] Este inițiată o investigație judiciară, în cursul căreia Șelga află de la profesorul Hlînov, fostul coleg al celui ucis, că inginerul Garin a reușit să construiască un hiperboloid, un aparat cu o putere distructivă enormă care folosea o rază calorică pentru a arde totul de la distanță.[10] Ideea transmiterii energiei termice prin intermediul unei raze îi aparținea profesorului Manțev, care plecase de mai multă vreme într-o expediție științifică în Siberia.[10] Autoritățile supraveghează casa de vacanță de pe insula Krestovski și află astfel că adevăratul Garin este în viață și că bărbatul ucis era doar o sosie.[10] Șelga îl surprinde acolo pe Garin, care reușește totuși să scape și să fugă în străinătate.[10] Câteva zile mai târziu apare pe cheiul Nevei un copil vagabond pe nume Ivan Gusev, care fusese trimis de profesorul Manțev să-i comunice lui Garin coordonatele geografice ale locului unde descoperise un strat mai apropiat de olivină.[10] Șelga pleacă în străinătate în căutarea lui Garin și a hiperboloidului său.[10]

Inginerul Garin călătorește la Paris pentru a perfecționa hiperboloidul cu ajutorul asistentului său francez Victor Lenoir, reușind să reducă dimensiunea razei calorice. Interesat de cercetările lui Garin, miliardarul american Rolling, magnatul industriei chimice, încearcă să intre în posesia hiperboloidului cu ajutorul detectivului Arthur Levy și al complicelui său.[10] Garin îl convinge pe colegul său, Lenoir, să devină dublura sa pentru a scăpa mai ușor de supravegherea agenților lui Rolling.[10] În acest timp, Zoia Monrose, amanta lui Rolling, angajează un asasin pe nume Gaston Leclerc pentru a-l ucide pe Garin, dar cel ucis este însă Lenoir.[10] Garin o convinge pe Zoia să-l însoțească și să-i devină amantă.[10] Văzând forța de distrugere a aparatului, Rolling începe să se teamă și încheie un acord de cooperare cu Garin, acceptând să-i pună banii săi la dispoziție.[10] Șelga, care urmărise toate aceste evenimente de la distanță, intervine în acest moment și încearcă să fure hiperboloidul, dar este rănit de Garin.[10]

Uzinele chimice care-i făceau concurență lui Rolling sunt aruncate în aer cu ajutorul hiperboloidului, în ciuda încercărilor disperate ale profesorului Hlînov și ale unui coleg străin, dr. Wolf, de a alerta autoritățile și de a-l opri astfel pe Garin. Având nevoie de coordonatele taberei profesorului Manțev pentru a afla informațiile importante obținute în urma cercetărilor, Garin se strecoară în spital și îl scoate de acolo pe Șelga.[10] Cei doi inamici sunt nevoiți să coopereze temporar. Arthur Levy este trimis la Leningrad pentru a-l găsi pe Ivan Gusev, care îl conduce apoi prin ținuturile acoperite de zăpadă ale Siberiei către tabăra lui Manțev din bazinul fluviului Amur.[10] În timp ce Garin se îndreaptă cu vaporul către o insulă nelocuită din Oceanul Pacific, unde au fost descoperite zăcăminte mari de aur, agentul trimis de el în Siberia părăsește ținuturile înzăpezite cu un dirijabil, aducând caietele cu formule pe care băiatul Ivan le furase de la Manțev.[10]

Garin ocupă acea insulă din Oceanul Pacific și deschide acolo o mină pentru extracția aurului.[10] Zăcămintele de aur la care Garin are acum acces îi asigură dominația asupra lumii.[10] Încercând să-i stopeze planurile megalomanice, statele lumii se aliază împotriva lui Garin și trimit o flotă de nave de război către Insula de Aur.[10] Raza hiperboloidului distruge însă întreaga flotă.[10] Garin subminează paritatea aurului prin inundarea piețelor cu aur, ruinează industria și comerțul și cumpără fabricile americane. În lipsa lui Garin de pe insulă, Șelga reușește, cu ajutorul lui Ivan Gusev, să captureze marele hiperboloid și să distrugă toate instalațiile miniere.[10] Zoia distruge marele hiperboloid cu ajutorul unui mic hiperboloid aflat pe iahtul „Arizona” și apoi se îndreaptă spre continent pentru a-l aduce pe Garin.[12] Încercând să reducă proporțiile dezastrului, Garin și Zoia se îndreaptă în grabă cu iahtul „Arizona” către insulă, dar nava se scufundă în timpul unui taifun și cei doi se trezesc naufragiați pe o insulă pustie.[10][12]

Pregătirea ecranizării

[modificare | modificare sursă]
Coperta ediției princeps a romanului Hiperboloidul inginerului Garin (1927).

Scenariul filmului a fost scris de Iosif Manevici, în colaborare cu regizorul Aleksandr Ghințburg, pe baza romanului cu același nume,[4][7][9] publicat într-o primă versiune în 1927 și apoi, după mai multe revizuiri, într-o versiune finală în 1939 de contele Aleksei Tolstoi.[14] În ciuda intrigii în stil hollywoodian (subiect științifico-fantastic, acțiune alertă, personaje colorate) și a eforturilor făcute de Tolstoi pentru adaptarea romanului la cerințele realismului socialist, cineaștii sovietici din anii 1920-1950 nu au fost interesați să realizeze o ecranizare o cărții.[15]

Anii 1960-1970 au marcat o creștere a interesului cineaștilor sovietici față de tema științifico-fantastică, fiind lansate atât odisei spațiale ca Planeta furtunilor (1962) și Nebuloasa din Andromeda (1967), cât și ecranizări ale unor cărți celebre ca Omul amfibie (1961) și Traficantul de aer (1967).[15] În contextul Cursei Spațiale între URSS și SUA, literatura științifico-fantastică a început să fie tot mai vândută, iar filmele științifico-fantastice au atras tot mai mulți spectatori.[15] Scenariul filmului nu a fost scutit de prezența unor clișee ideologice din vremea Războiului Rece: astfel, miliardarul american Rolling este reprezentat ca un individ lacom și însetat de putere, un adevărat agent al imperialismului, în timp ce comunistul sovietic Șelga este înfățișat ca un om cinstit și idealist.[15]

Acțiunea ecranizării este construită în structura tradițională a filmelor de acțiune: intriga (evenimentele misterioase din Rusia sovietică a anilor 1920), dezvoltarea acțiunii (transportarea aparatului lui Garin în Occident, forțarea miliardarului Rolling să coopereze, construirea minelor de aur pe insulă), punctul culminant (distrugerea escadronului inamic cu ajutorul razei hiperboloidului) și deznodământul (naufragierea iahtului lui Garin în apropierea unei insule nelocuite).[8]

Filmul a fost produs pe peliculă alb-negru de compania sovietică Studioul central de filme pentru copii și tineret „M. Gorki” din Moscova și a fost regizat de cineastul rus Aleksandr Ghințburg (1907-1972).[3][5][6][7] Regizorul Ghințburg era un fost operator de imagine, care filmase printre altele legendarul film Doi soldați (1943).[8] Rolurile principale au fost atribuite actorilor Evgheni Evstigneev (Garin), Vsevolod Safonov (Șelga), Mihail Astangov (Rolling) și Natalia Klimova (Zoia Monrose).[3][4][5][6][9]

Filmările au avut loc în anul 1965.[3][5] Studioul cinematografic „Gorki” a comandat construirea unui dirijabil cu o lungime de 25 de metri și un diametru de 8 metri, care să fie folosit în film.[16][17] Dirijabilul a fost înzestrat cu cele mai moderne aparate de aeronavigație și a efectuat un zbor experimental deasupra Moscovei în seara zilei de 16 martie 1965.[16][17]

Directorul de imagine al filmului a fost Aleksandr Rîbin.[3][4][6][9] Decorurile au fost proiectate de Evgheni Galei și Mihail Kareakin, iar muzica a fost compusă de compozitorul sovietic de origine iudeo-poloneză Mieczysław Weinberg (Moisei Vainberg)[3][6][7] și interpretată de Orchestra Simfonică de Stat a Cinematografiei⁠(en)[traduceți] dirijată de Emin Haciaturian⁠(en)[traduceți] (nepotul compozitorului și dirijorului armean Aram Haciaturian). Durata filmului este de 96 de minute.[3][9]

Hiperboloidul inginerului Garin a fost lansat în anul 1965 în Uniunea Sovietică și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici.[3][5][7] A fost vizionat în cinematografele sovietice de 20,8 milioane de spectatori.[3][5][6][7][11] Succesul comercial al filmului, în ciuda criticilor reci din presa sovietică, este explicat de profesorul Aleksandr V. Fiodorov de la Institutul Pedagogic de Stat din Taganrog prin faptul că publicul sovietic a fost interesat de subiectul științifico-fantastic, de intriga polițistă și de acțiunea alertă cu atât mai mult cât nu avea acces la superproducțiile occidentale ale acelor ani.[15]

Premiera filmului în România a avut loc în iulie 1967; filmul a rulat în perioada următoare în unele cinematografe bucureștene precum Victoria (iulie 1967),[18][19] Bucegi (iulie 1967),[20][21] Viitorul (iulie 1967),[22][23] Arta (iulie-august 1967),[24][25] Progresul (august 1967),[26][27] Unirea (august 1967),[28][29] Buzești (august 1967)[30][31] și Drumul Sării (august-septembrie 1967),[32][33] dar și în unele cinematografe din alte orașe (de exemplu, la Sibiu,[34] Târgu Mureș,[35] Iernut[36] și Târnăveni[37]), inclusiv până în octombrie 1984,[38] și a fost difuzat în premieră de Televiziunea Română în ziua de vineri 16 august 1968.[39]

Filmul a fost remasterizat digital și lansat pe DVD de compania rusă de distribuție Ruscico (Russian Cinema Council) în anul 2006 într-o versiune cu subtitrări în limbile rusă și engleză.[40]

Aprecieri critice

[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost primit cu răceală de presa sovietică a vremii.[15] Multe dintre recenziile inițiale ale filmului au evidențiat nemulțumirile criticilor.[41] În mod special, criticul Vsevolod Revici, specializat în creațiile literar-artistice științifico-fantastice, a scris o recenzie cu caracter politico-ideologic a filmului, în care a reproșat că latura socială („mecanica relațiilor burgheze, jocul la bursă, economia și morala capitalistă”) a romanului lui A. Tolstoi „a fost eliminată complet din film, care a rămas o poveste polițistă simplificată, cu explicații științifice oferite în grabă”.[15][42] Un deceniu și jumătate mai târziu, el a evaluat filmul un pic diferit, eliminând patosul ideologic și consemnând următoarele:[15]

Criticul cinematografic V.S. Ivanova a considerat că filmul este „un spectacol uimitor prin meticulozitatea sa ternă” și a scris: „Abia la sfârșitul filmului, într-o panoramă lungă a unei insule pustii, cu două figuri aproape sălbatice și demne de milă care rătăcesc în jurul ei... abia în acest final a existat pentru un minut ceva din sarcasmul zdrobitor al lui Tolstoi. Am aruncat o privire și... Și s-a aprins lumina în sală”.[44]

Spre deosebire de V.S. Ivanova, cercetătorul și criticul de film A.V. Fiodorov a evidențiat „originalitatea soluțiilor audiovizuale” ale filmului.[45][46][47]

Potrivit cercetătoarelor A. Novikova și O. Timofeeva, utilizarea esteticii filmului noir „nu numai că face filmul spectaculos și mai atractiv, dar permite, de asemenea, prezentarea prin intermediul cinematografiei a lumii interioare a eroului obsedat de idei fanatice”.[51] Actorul Evgheni Evstigneev, care a interpretat rolul inginerului Garin, a eliminat excesele personajului literar și a reușit să-l înfățișeze ca „un fanatic convingător din punct de vedere psihologic al ideii de cucerire a lumii: inteligent, calculat și perseverent, nu lipsit de ironie”.[8] În același timp, „vocabularul, mimica și gesturile personajului său sunt laconice și subordonate pragmaticii circumstanțelor intrigii”.[8][46][52] Spre deosebire însă de personajul interpretat de Oleg Borisov în cea de-a doua ecranizare a romanului, Garin-ul lui Evstigneev este „mai dur, crud și previzibil”.[12] Celelalte personaje al filmului sunt mai puțin spectaculoase (Zoia) sau chiar schematice (Șelga).[12]

Istoricii de film americani au identificat asemănări cu filmul științifico-fantastic sovietic Raza morții⁠(en)[traduceți] (în rusă Луч смерти, transliterat: Luci smerti, 1925) al lui Lev Kuleșov, care prezintă căderea unui dispozitiv sovietic ce provoacă explozii la distanță („raza morții”) în mâinile reacționarilor, și au considerat filmul lui Ghințburg „o continuare pesimistă a poveștii clasice de aventuri a lui Kuleșov”.[9] În opinia lor, Hiperboloidul inginerului Garin este „o poveste de aventuri lentă, concepută și regizată șablonard, [care] nu se ridică la standardele stabilite de Planeta furtunilor (1962)”.[9]

Hiperboloidul inginerului Garin a obținut Premiul I „Sigiliul de aur al orașului Trieste” (Sigillo d'oro della città di Trieste) la Festivalul Internațional al Filmului Științifico-Fantastic de la Trieste (Italia) din 1966.[6]

Alte ecranizări

[modificare | modificare sursă]

Hiperboloidul inginerului Garin nu este singura ecranizare a romanului lui Aleksei Tolstoi.[15] În anul 1973 a fost realizată în URSS o altă ecranizare[53] intitulată Falimentul inginerului Garin[54] (în rusă Крах инженера Гарина, transliterat: Krah injenera Garina), care a fost regizată de Leonid Kvinihidze după un scenariu scris de Serghei Potepalov.[53] Rolurile principale au fost interpretate de Oleg Borisov (Garin), Nonna Terentieva (Zoia Monrose) și Aleksandr Beleavski (Șelga).[53] Ecranizarea a fost filmată de studioul Lenfilm ca un serial TV în patru părți[54] și a avut probabil un buget redus, astfel că secvențele cele mai costisitoare (construcția minelor de aur pe insulă, distrugerea escadronului naval etc.) au fost eliminate cu totul.[15] Presiunile ideologice au impus includerea în scenariu a unui complot nazist pentru a pune mâna pe aparatul construit de Garin.[15] Nu există măsurători ale audienței TV din acele vremuri, dar, în condițiile în care numărul serialelor sovietice de televiziune era destul de redus, este foarte probabil ca această ecranizare a romanului să fi atras mai mulți spectatori decât filmul lui Ghințburg.[8]

Popularitatea romanului lui Aleksei Tolstoi nu s-a diminuat odată cu destrămarea Uniunii Sovietice și schimbarea regimului social-politic din Rusia.[12] O continuare a romanului, scrisă de Vladimir Alko și publicată sub titlul A doua venire a inginerului Garin (Второе пришествие инженера Гарина, Поверенный, Moscova, 2001) a avut un succes destul de mare în rândul cititorilor.[12] În anii următori actorul și regizorul rus Aleksandr Abdulov a încercat să realizeze o nouă adaptare cinematografică a romanului,[12] care urma să poarte titlul Apostatul (în rusă Выкрест, transliterat: Vîkrest) și îi avea în distribuție pe Serghei Nikonenko, Serghei Stepancenko, Elena Proklova, Evghenia Kriukova și Gheorghi Martirosian.[53] Filmările au început în iulie 2007 la Astrahan și au continuat apoi în Crimeea,[55] dar au fost întrerupte în ianuarie 2008 ca urmare a morții neașteptate a regizorului Abdulov și nu au mai fost reluate niciodată.[53][55]

  1. ^ http://www.nytimes.com/reviews/movies, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0314105/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v ru Serghei Zemlianuhin; Miroslava Seghida (). Domașneaia sinemateka 1918–1996 (Домашняя Синематека 1918–1996). Moscova: Duble-D. p. 91. ISBN 5-900902-05-6. 
  4. ^ a b c d en Harris M. Lentz, Science Fiction, Horror & Fantasy Film and Television Credits: Filmography, McFarland, Jefferson, N.C., 2001, p. 1203.
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q ru Федор Раззаков [Fedor Razzakov], Гибель советского кино: Тайны закулисной войны, 1973-1991, Изд-во „ЭКСМО”, Moscova, 2008, pp. 642-643.
  6. ^ a b c d e f g h en Alexander V. Fedorov (), „«The Hyperboloid of Engineer Garin»: the Novel and its Adaptation to Media Education Lessons in the Student Audience”, European Researcher, vol. 30 nr. 9-3, p. 1583, accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h ru „Гиперболоид инженера Гарина (1965) - Информация о фильме”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  8. ^ a b c d e f g en Alexander V. Fedorov (), „«The Hyperboloid of Engineer Garin»: the Novel and its Adaptation to Media Education Lessons in the Student Audience”, European Researcher, vol. 30 nr. 9-3, p. 1581, accesat în  
  9. ^ a b c d e f g h i en Phil Hardy, Denis Gifford, Anthony Masters, Paul Taylor, Paul Willemen, The Encyclopedia of Science Fiction Movies, Octopus Publishing Group, Londra, 1984, p. 241.
  10. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x ru „Гиперболоид инженера Гарина”, Gosfilmofond (Государственный фонд кинофильмов Российской Федерации), accesat în  
  11. ^ a b ru Федор Раззаков [Fedor Razzakov], Наше любимое кино-- о любви, Алгоритм, Moscova, 2005, p. 354.
  12. ^ a b c d e f g en Alexander V. Fedorov (), „«The Hyperboloid of Engineer Garin»: the Novel and its Adaptation to Media Education Lessons in the Student Audience”, European Researcher, vol. 30 nr. 9-3, p. 1582, accesat în  
  13. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v ru „Гиперболоид инженера Гарина (1965) - Актеры и роли”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  14. ^ en Alexander V. Fedorov (), „«The Hyperboloid of Engineer Garin»: the Novel and its Adaptation to Media Education Lessons in the Student Audience”, European Researcher, vol. 30 nr. 9-3, pp. 1579–1580, accesat în  
  15. ^ a b c d e f g h i j k en Alexander V. Fedorov (), „«The Hyperboloid of Engineer Garin»: the Novel and its Adaptation to Media Education Lessons in the Student Audience”, European Researcher, vol. 30 nr. 9-3, p. 1580, accesat în  
  16. ^ a b ***, „De peste hotare”, în Scînteia Tineretului, , anul XXI, nr. 4.925, joi 18 martie 1965, p. 4.
  17. ^ a b ***, „Un dirijabil modern”, în Steaua roșie, organ al Comitetului Regional de Partid Mureș-Autonomă Maghiară și al Sfatului Popular Regional, Tg. Mureș, anul XVII, nr. 64 (2.179), joi 18 martie 1965, p. 4.
  18. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7397, luni 10 iulie 1967, p. 4.
  19. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7403, vineri 16 iulie 1967, p. 4.
  20. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7404, luni 17 iulie 1967, p. 2.
  21. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7410, duminică 23 iulie 1967, p. 4.
  22. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7415, vineri 28 iulie 1967, p. 4.
  23. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7417, duminică 30 iulie 1967, p. 4.
  24. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7418, luni 31 iulie 1967, p. 2.
  25. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7423, sâmbătă 5 august 1967, p. 4.
  26. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7425, luni 7 august 1967, p. 2.
  27. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7429, vineri 11 august 1967, p. 4.
  28. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7432, luni 14 august 1967, p. 2.
  29. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7438, duminică 20 august 1967, p. 4.
  30. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7439, luni 21 august 1967, p. 2.
  31. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7444, duminică 27 august 1967, p. 4.
  32. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7446, marți 29 august 1967, p. 4.
  33. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXVI, nr. 7449, vineri 1 septembrie 1967, p. 4.
  34. ^ ***, „Cinema”, în Tribuna Sibiului, Sibiu, anul II, nr. 477, sâmbătă 30 august 1969, p. 4.
  35. ^ ***, „Cinema”, în Steaua roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXXIV, nr. 201, duminică 26 august 1984, p. 2.
  36. ^ ***, „Cinema”, în Steaua roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXXV, nr. 244, duminică 14 octombrie 1984, p. 2.
  37. ^ ***, „Cinema”, în Steaua roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXXV, nr. 254, vineri 26 octombrie 1984, p. 2.
  38. ^ ***, „Cinema”, în Steaua roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXXV, nr. 256, duminică 28 octombrie 1984, p. 2.
  39. ^ ***, „Televiziune”, în Munca, organ central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, anul XXIV, nr. 6456, vineri 16 august 1968, p. 2.
  40. ^ ru „KINOGLAZ : Гиперболоид инженера Гарина (фильм)”, Kinoglaz.fr, accesat în  
  41. ^ Фёдоров А.В. Кинематограф в зеркале советской и российской кинокритики 2016, pp. 24, 28.
  42. ^ Ревич В.А. О кинофантастике 1968, p. 83.
  43. ^ Ревич В.А. «Мы вброшены в невероятность» 1984, pp. 207—208.
  44. ^ Иванова В.С. Алексей Толстой и кино 1968, p. 199.
  45. ^ Фёдоров А.В. «Гиперболоид инженера Гарина»: роман и его экранизации 2012, p. 105.
  46. ^ a b Фёдоров А.В. Анализ аудиовизуальных медиатекстов 2012, p. 28.
  47. ^ Фёдоров А.В. Кинематограф в зеркале советской и российской кинокритики 2016, p. 25.
  48. ^ Фёдоров А.В. «Гиперболоид инженера Гарина»: роман и его экранизации 2012, pp. 105—106.
  49. ^ Фёдоров А.В. Анализ аудиовизуальных медиатекстов 2012, p. 27.
  50. ^ Фёдоров А.В. Трансформации образа западного мира на советском и российском экранах 2016, p. 71.
  51. ^ Экранные герои в контексте литературной традиции 2016, p. 47.
  52. ^ Фёдоров А.В. Трансформации образа западного мира на советском и российском экранах 2016, p. 72.
  53. ^ a b c d e en Alexander V. Fedorov (), „«The Hyperboloid of Engineer Garin»: the Novel and its Adaptation to Media Education Lessons in the Student Audience”, European Researcher, vol. 30 nr. 9-3, p. 1584, accesat în  
  54. ^ a b ***, „Pe ecran — eroii lui Alexei Tolstoi”, în revista România literară, anul VII, nr. 18, joi 2 mai 1974, p. 22.
  55. ^ a b ru Ярмольник отказывается снимать фильм после Абдулова, Е1.РУ Екатеринбург Онлайн, , accesat în  
  • ru В.А. Ревич [V.A. Revici] (). „О кинофантастике”. Экран. 1967—1968. Moscova: Искусство. pp. 82—86. 
  • ru В.С. Иванова [V.S. Ivanova] (). „Алексей Толстой и кино”. Экран. 1967—1968. Moscova: Искусство. pp. 199—200. 
  • ru В.А. Ревич [V.A. Revici] (). „«Мы вброшены в невероятность”. În Р. Г. Подольный [R.G. Podolnîi]. НФ: Сборник научной фантастики. 29. Moscova: Знание. pp. 196—210. 
  • ru А.В. Фёдоров [A.V. Fiodorov] (). „«Гиперболоид инженера Гарина»: роман и его экранизации на медиаобразовательных занятиях в студенческой аудитории”. Медиаобразование (3). pp. 101—110. 
  • ru А.В. Фёдоров [A.V. Fiodorov] (). Анализ аудиовизуальных медиатекстов. Moscova: Изд-во МОО «Информация для всех». pp. 24—30. 
  • ru А.В. Фёдоров [A.V. Fiodorov] (). Кинематограф в зеркале советской и российской кинокритики. Moscova: Изд-во МОО «Информация для всех». pp. 24—25, 28. 
  • ru А.В. Фёдоров [A.V. Fiodorov] (). Трансформации образа западного мира на советском и российском экранах: от эпохи идеологической конфронтации (1946—1991) до современного этапа (1992—2016). Moscova: Изд-во МОО «Информация для всех». pp. 67—73. 
  • ru А.А. Новикова [A.A. Novikova], О.А. Тимофеева [O.A. Timofeeva] (). „Экранные герои в контексте литературной традиции: от кино к видеоиграм”. În Д. А. Журкова [D.A. Jurkova]. Литература в зеркале медиа. Часть II. Moscova: Издательские решения. Ридеро. pp. 40—54. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]