Regiunea Capitalei Bruxelles

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Région Bruxelles-Capitale fr
Brussels Hoofdstedelijk Gewest nl
Belgium brussels iris.png
Informații
Țară Belgia Belgia
Limbi oficiale franceză (90%)
neerlandeză (10%)
Capitală Bruxelles
Suprafață 161,4 km²
Pagină web www.brussels.irisnet.be
Populație
Populație 1.148.758[1] (1 martie 2012)
Densitate 7117,5 loc/km²
Instituții
Sărbătoare regională 8 mai
Ministru-prezident {{{prezident}}}
Imn regional
Localizare
BelgiumBrussels.png
Regiunea Bruxelles în Belgia


Regiunea Capitalei Bruxelles (franceză Région Bruxelles-Capitale, neerlandeză Brussels Hoofdstedelijk Gewest, germană Region Brüssel-Hauptstadt) este una dintre cele trei regiuni ale statului federal Belgian. Regiunea este formată din 19 comune, cu o suprafață totală de 161 km² complet urbanizată și cu o populație de peste un milion de locuitori.

Regiunea Capitalei este predominant francofonă - aproximativ 85-90%[2] din populație sunt vorbitori de franceză (inclusiv imigranți), și aproximativ 10-15%[3] sunt vorbitori de neerlandeză. În ianuarie 2006, 73.1% din populație sunt cetățeni belgieni, 4.1% sunt cetățeni francezi, 12.0% cetățeni din alte state ale Uniunii Europene (care se exprimă de obicei ori în franceză ori în engleză), 4.0% cetățeni marocani, iar 6.8% alți cetățeni din afara UE.[4] În anul 2006 în Regiunea Capitalei Bruxelles erau oficial înregistrați ca rezidenți peste 3000 cetățeni români.

Identitate[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul regiunii Bruxelles se folosesc oficial două limbi: franceza (90%) și neerlandeza (10%). Din punct de vedere istoric, regiunea Bruxelles-ului aparține spățiului neerlandofon, franceza fiind vorbită în mod sistematic doar după stabilirea capitalei belgiene aici. În 1915, orașul avea 20% de francofoni, acest procentaj crescând la 85% în 1975. Dialectul regional vorbit tradițional este brusselara, un dialect neerlandofon cu puternice influențe franceze. Vorbitorii dialectului sunt din ce în ce mai puțini în detrimentul celor două limbi oficiale ale regiunii.

Începând cu 1989, locuitorii regiunii Bruxelles își aleg propriul consiliu regional. În ultimii zeci de ani o polemică frământă lumea politică belgiană, cea a statutului arondismentului electoral și judiciar Bruxelles-Halle-Vilvoorde. Partidele politice flamande au cerut ca partea din Flandra al acestui arondisment să fie separată și organizată asemenea celorlalte arondismente belgiene.

Circulație și transport[modificare | modificare sursă]

Societatea de Transport Intercomunal Bruxelles operează metroul din Bruxelles și o rețea de linii de autobuz și tramvai, dar se ocupă și de administrația drumurilor în cele 19 comune care alcătuiesc regiunea. Societățile de transport flamandă De Lijn și valonă TEC asigură legături rutiere cu celelalte regiuni ale belgiei. Societatea Națională de Căi ferate Belgiană asigră legături feroviare cu majoritatea localităților importante belgiene iar o serie de servicii feroviare internaționale, Thalys, Eurostar, TGV, ICE, asigură legături cu marile orașe din apropierea Belgiei. Regiunea este de asemnea deservită de două aeroporturi, Aeroportul Internațional Bruxelles Zaventem și Aeroportul Charleroi Bruxelles Sud]].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Evul Mediu și Ducatul Brabantului[modificare | modificare sursă]

Deja în Evul Mediu, Bruxellesul era un oraș cunoscut, ce a înflorit în perioada Ducatului Brabantului. Capitala ducatului era orașul Louvain, între cele două orașe apărând astfel o rivalitate. La sfârșitul dominației austriece, nobilimea și burghezimea din Brabant se mută treptat la Bruxelles.

Bruxelles, oraș belgian[modificare | modificare sursă]

La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau refugiați din urma revoluției franceze. Puterea era controlată de burghezia și de nobilimea din Brabant. Doar aceste categorii aveau drept de vot, și se preocupau de o unificare națională forțată, bazată pe unilingvism francofon, conform acelei concepții filosofico-politice de origine franceză conform căreia fiecare națiune ar fi trebuit să vorbească o singură limbă. În secolul al XIX-lea Bruxelles a cunoscut o dezvoltare industrială, care a dus la sporirea numărului locuitorilor de origine valonă. În același timp, localnicii erau obligați să vorbească franceza. Astfel, în secolul al XX-lea numărul francofonilor a depășit numărul vorbitorilor de idiomuri brusselare și flamande. Datorită industriei, orașul Bruxelles s-a extins și a acaparat unele comune din jurul său. Din această cauză și datorită conviețurii între populația originară flamandă și muncitorii valoni, noua populație mixtă a comunelor dimprejurul orașului a dezvoltat o identitate regională proprie.

Federalizare[modificare | modificare sursă]

Odată cu apariția mișcărilor de federalizare a Belgiei, datorită disputei asupra statutului capitalei, a fost formată Regiunea Capitalei Bruxelles, la zece ani după organizarea Valoniei și a Flandrei. Ambele comunități au revendicat și continuă să revendice regiunea, aceste disensiuni contribuind la formarea unei identități unitare a regiunii, o enclavă în mijlocul Flandrei.

Situația instituțională[modificare | modificare sursă]

Belgia
State Coat of Arms of Belgium.svg

Acest articol este parte din seria:
Politica și guvernul Belgiei






Primăria Bruxelles-ului

Datorită modalității particulare de realizare a federalizării în Belgia, instituțiile administrative ale Bruxelles-ului au o complexitate extraordinară. Complexitatea este mai evidentă din punct de vedere legislativ, dar este atenuată în realitatea datorită posibilității cumulului de funcții de către membrii diverselor instituții. În Regiunea Capitalei Bruxeles există:

  • Administrația regională cu un parlament regional format din 89 membrii (72 francofoni și 17 neerlandofoni, membrii ai partidelor organizate pe criterii lingvistice), plus un guvern regional, condus de un ministru președinte teoretic neutru din punct de vedere lingvistic, dar în practică este un francofon, câte doi miniștrii francofoni și neerlandofoni și trei secretari de stat, unul neerlandofon și doi francofoni. Acest parlament poate vota ordonanțe (franceză ordonnances, neerlandeză ordonnanties), care au statut egal cu legile votate la nivel național.
  • Administrația aglomerației, cu un consiliu și o conducere, cu aceeași repartizare a membrilor ca în cazul organelor Regiunii. Aceasta este un corp de administrație publică descentralizat ce are aceleași competențe cu cele ale comunelor sau provinciilor din restul Belgiei (pompieri, administrarea deșeurilor). Actele emise de aceasta nu au statutul de lege.
  • O autoritate publică bi-comunitară, Comisia Comunitară Comună (neerlandeză Gemeenschappelijke Gemeenschapscommissie, GGC, franceză Commission communautaire commune, COCOM), cu o adunare comună (i.e. membrii parlamentului regional) și o conducere comună (miniștrii regiunii - fără secretarii de stat). Comisia are două competențe: este un organ administrativ descentralizt, responsabil cu implementarea politicilor culturale de interes comun. Poate oferii finanțări și are dreptul de a emite hotărâri. Poate emite de asemenea ordonanțe în domeniul politicilor sociale legate de persoane private sau de instituții bilingve. Instituțiile sociale unilinguale (azile, spitale, educație) din Regiunea Capitalei Bruxelles sunt administrate de către cele două comunități: Comunitatea franceză din Belgia respectiv Comunitatea flamandă din Belgia.
  • 2 autorități publice specifice comunităților: Comisia comunitară franceză (franceză Commission communautaire française sau COCOF) și Comisia comunitară flamandă (neerlandeză Vlaamse Gemeenschapscommissie, VGC), fiecare cu câte un consiliu format din membrii comunităților respective și cu un corp de conducere format din miniștrii și secretari de stat. Aceste comisii implementează politicile comunităților franceză respectiv flamandă la nivelul regiunii capitalei.
  • Relațiile dintre fiecare comisie și fiecare comunitate sunt diferite, ceea ce a dus la un federalism asimetric. Comisia Comunitară Franceză are dreptul de a legifera acte deoarece o parte din atribuțiile comunității franceze din Belgia au fost devoulate către Regiunea Valonia și către Comisia Comunitară în timp ce comunitatea flamandă a fost unită cu Regiunea Flandra. Membrii comisiei comunitare flamande sunt membrii ai parlamentului flamand, în timp ce membrii comisiei comunitare franceze au format un Parlament francofon al Bruxelles-ului.
  • Regiunea Bruxelles nu este o provincie și nu aparține vre-uneia. În cadrul acesteia majoritatea competențelor provinciale au fost atribuite instituțiilor regionale, restul competențelor, în principal cele de asigurare a respectării ordinii publice, sunt asigurate de către Guvernor al Capitalei-Bruxelles (franceză Gouverneur de Bruxelles-Capitale, neerlandeză Gouverneur van Brussel-Hoofdstad).
  • Regiunea este formată din 19 comune, autorități locale conduse de un consiliu. În total în regiune numărul consilierilor locali este situat la aproximativ 600.
  • 6 zone inter-comunale de polițe
  • Comunele pot creea de asemenea societăți intercomunale cu diverse competențe

Pe lângă acestea, statul federal și comunitățile franceze și flamande au dreptul de a exercita anumite competențe pe teritoriul regiunii.

Numeroși membrii ai diverselor parlamente pot cumula mai multe funcții. 19 din cei 72 membrii francofoni ai parlamentului Regiunii Bruxelles sunt membrii ai Parlamentului Comunității franceze din Belgia, iar până în 2004 în aceași situație erau 6 membrii neerlandofoni care erau membrii ai Parlamentului Flamand. Actualmente votanții pentru partidele flamande aleg separat reprezentanții în parlamentul regional și în cel Flamand.

Conducere[modificare | modificare sursă]

Compunerea Parlamentului Regional 2004-2009:

Partide francofone[modificare | modificare sursă]

  • Partidul Socialist: 26 scaune.
  • Mișcarea Reformatoare: 25 scaune.
  • Centrul Democrat Umanist: 10 scaune
  • Partidul Ecologist: 7 scaune
  • Frontul Național: 4 scaune

Total Francofoni: 72 scaune

Partide neerlandofone[modificare | modificare sursă]

  • Interesul Flamand: 6 scaune
  • Flamanzii Liberali Democrați și Traiul Flamand: 4 scaune
  • Alianța Creștină-Democrată și Flamandă-Neoflamadă: 3 scaune
  • Sp.a - Spirit: 3 scaune
  • Verde (Partidul Ecologist): 1 scaun.

Total Neerlandofoni: 17 scaune.

Total: 89 scaune (72 scaune francofoni + 17 scaune neerlandofoni).

Guvernul[modificare | modificare sursă]

Guvernul regiunii este numit de către Parlamentul regional, pe o perioadă de cinci ani, și este compus dintr-un ministru-președinte francofon, doi miniștri francofoni și doi neerlandofoni. Ei sunt ajutați și de două comisii lingvistice, una de fiecare parte. Compunerea "actualului" guvern (2003) :

  • Charles Picqué (PS), ministru-președinte.
  • Jos Chabert (CD&V), ministrul lucrărilor publice, al transporturilor, al luptei împotriva incendiilor și al primului ajutor medical.
  • Eric Tomas (PS), ministrul muncii, al economiei și al forței de lucru.
  • Guy Vanhengel (VLD), ministrul finanțelor, al bugetului, al funcțiilor publice și al afacerilor externe.
  • Didier Gosuin (MR), ministrul mediului înconjurător și al apelor, al protecțiunii naturii, al curățeniei publice și al exportului și importului.

Finanțarea regională[modificare | modificare sursă]

Finațarea autorităților regionale din Bruxelles e un punct de controversă. Anumiți politicieni francofoni sunt de părere că regiunea ar trebui să obțină cel puțin niște mijloace suplimentare de finanțare, datorită celor aproape 100.000 de persoane ce aparțin de celălalte două regiuni, dar care muncesc în regiunea Bruxelles, și care nu plătesc impozit regiunii în care muncesc. Alții sunt de părere că regiunea este oricum finanțată cu 44% mai bine decât celelalte regiuni, dar problema constă într-un număr prea mare de autorități: 19 comune, un dublu de autorități, pe criteriu lingvistic, etc.

Cele 19 comune[modificare | modificare sursă]

Idx Nume francez Nume neerlandez Suprafață Populație[1] Cod Poștal Harta
1 Anderlecht Anderlecht 17,74 100.967 1070 Brussels Hoofdstedelijk GewestGemeenten.png
2 Bruxelles Brussel 32,61 153.659 1000, 1020, 1120, 1130
3 Ixelles Elsene 6,34 80.754 1050
4 Etterbeek Etterbeek 3,15 43.311 1040
5 Evere Evere 5,02 34.987 1140
6 Ganshoren Ganshoren 2,46 21.864 1083
7 Jette Jette 5,04 45.027 1090
8 Koekelberg Koekelberg 1,17 19.326 1081
9 Auderghem Oudergem 9,03 30.183 1160
10 Schaerbeek Schaarbeek 8,14 119.573 1030
11 Berchem-Sainte-Agathe Sint-Agatha-Berchem 2,95 21.074 1082
12 Saint-Gilles Sint-Gillis 2,52 45.873 1060
13 Molenbeek-Saint-Jean Sint-Jans-Molenbeek 5,89 85.360 1080
14 Saint-Josse-ten-Noode Sint-Joost-ten-Node 1,14 25.030 1210
15 Woluwe-Saint-Lambert Sint-Lambrechts-Woluwe 7,22 49.336 1200
16 Woluwe-Saint-Pierre Sint-Pieters-Woluwe 8,85 38.712 1150
17 Uccle Ukkel 22,91 76.909 1180
18 Forest Vorst 6,25 49.320 1190
19 Watermael-Boitsfort Watermaal-Bosvoorde 12,93 24.178 1170

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.ibz.rrn.fgov.be/index.php?id=891&L=0
  2. ^ fr Sit peronal Lexilogos despre limbile europene (engleză, franceză, germană, neerlandeză, etc) - Francofonii din Bruxelles sunt estimați la aproximativ 90% din populație (estimare deoarece nu se efectează recenăminte lingvistice în Belgia)
  3. ^ fr Sit peronal Lexilogos despre limbile europene (engleză, franceză, germană, neerlandeză, etc) - Neerlandofonii din Bruxelles sunt estimați la aproximativ 10% din populație (estimare deoarece nu se efectează recenăminte lingvistice în Belgia)
  4. ^ fr IS 2007 - Population (Tableaux)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Philippe de Bounam De Ryckholt, Dictionnaire des communes de Belgique, Tom I, Ed Guyot, Bruxelles, 1983