Războiul româno-ungar din 1919
| Războiul româno-ungar din 1919 | |
| Parte a Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918-1920) | |
|---|---|
 Trupele române ocupând Budapesta, în luna august 1919 | |
| Informații generale | |
| Perioadă | Aprilie-August 1919 |
| Loc | Transilvania, Ungaria, Slovacia |
| Rezultat | Victoria decisivă a României Prăbușirea Republicii Sovietice Ungaria Teroarea Albă în Ungaria |
| Beligeranți | |
 Republica Sovietică Ungaria
|
  România
|
| Conducători | |
| Aurél Stromfeld Ferenc Julier Vilmos Böhm
|
Traian Moșoiu Gheorghe Mărdărescu Constantin Prezan |
| Efective | |
| 10,000–80,000
|
10,000–96,000
|
| Pierderi | |
| 6,000 morți,[1] 41,000 capturați
|
3000 morți[1]
|
Modifică date / text  |
|
Războiul româno-ungar din 1919 a fost un conflict militar desfășurat între statul ungar, reprezentat de Republica Sovietică Ungaria (succesoare cu începere din martie 1919 a Primei Republici Ungare) și Regatul României. Ostilitățile au început la data de 19 aprilie 1919, printr-o ofensivă a trupelor române în Transilvania și s-au încheiat odată cu ocuparea părții de est a Ungariei în luna august 1919, inclusiv a capitalei sale Budapesta. Ocupația militară de către trupele române a fost încheiată, ulterior, prin retragerea forțelor terestre române în hinterlandul propriu până la 28 martie 1920.
Deși de jure, conflictul a fost declanșat în luna aprilie 1919, de facto el a început odată cu operația Armatei României de ocupare a liniei de demarcație din Transilvania, în perioada noiembrie 1918-aprilie 1919.
Context[modificare | modificare sursă]
Revoluția Crizantemelor și Republica Ungară[modificare | modificare sursă]
În 1918, monarhia austro-ungară s-a prăbușit politic și s-a dezintegrat ca urmare a unei înfrângeri pe frontul italian (Primul Război Mondial). Pacifistul liberal maghiar, contele Mihály Károlyi,[2] a fost adus la putere în Ungaria la 31 octombrie 1918 de Revoluția Crizantemelor. Armata regală maghiară mai dispunea la acel moment pe hârtie de încă 1.400.000 de soldați[3] [4] Károlyi a cerut în numele Ungariei pacea, trecând sub conducerea ministrului său de război, Béla Linder, la dezarmarea armatei ungare.[5] [6] Datorită atât procesului de auto-dezintegrare al armatei sale, cât și intervențiilor active în ce privește aoto-dezarmarea, din motive politice interne, Ungaria a rămas fără apărare națională, într-un moment de o vulnerabilitate deosebită.
Reintrarea României în război și declanșarea ocupării Transilvaniei[modificare | modificare sursă]
În 1916, România a participat la Primul Război Mondial de partea Aliaților, având ca obiectiv unirea tuturor teritoriilor cu majoritate națională română într-un singur stat, obiectiv sprijinit de Tratatul de alianță dintre România și Antanta.
La 10 noiembrie 1918, profitând de situația precară a Puterilor Centrale, România a reintrat în război de partea forțelor aliate, cu obiective similare celor din 1916. Ulterior armistițiilor de la Villa Giusti, de la Compiègne și de la Belgrad din 3, 11 și 13 noiembrie 1918, forțele armate ale Regatului României au traversat Munții Carpați în Transilvania, pentru a ocupa în cadrul dispozitivului strategic aliat, o linie de demarcație față de trupele ungare.
Vezi și articolele:
- Operațiile militare postbelice
- Operația de ocupare a liniei de demarcație
- Operația ofensivă în Transilvania
- Operația de apărare de pe Tisa
- Operația ofensivă la vest de Tisa
- Ocupația militară a Ungariei
- Retragerea forțelor române din Ungaria
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Clodfelter, Micheal (). Warfare and Armed Conflicts: A Statistical Encyclopedia of Casualty and Other Figures, 1492–2015. McFarland. pp. 344–345. ISBN 9781476625850.
- ^ Robert Paxton; Julie Hessler (). Europe in the Twentieth Century. CEngage Learning. p. 129. ISBN 9780495913191.
- ^ Martin Kitchen (). Europe Between the Wars. Routledge. p. 190. ISBN 9781317867531.
- ^ Ignác Romsics (). Dismantling of Historic Hungary: The Peace Treaty of Trianon, 1920 Issue 3 of CHSP Hungarian authors series East European monographs. Social Science Monographs. p. 62. ISBN 9780880335058.
- ^ Dixon J. C. Defeat and Disarmament, Allied Diplomacy and Politics of Military Affairs in Austria, 1918–1922. Associated University Presses 1986. p. 34.
- ^ Sharp A. The Versailles Settlement: Peacemaking after the First World War, 1919–1923[nefuncțională]. Palgrave Macmillan 2008. p. 156. ISBN: 9781137069689.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Războiul româno-ungar din 1919 la Wikimedia Commons
