Războiul româno-ungar din 1919
| Războiul româno-ungar din 1919 | |
| Parte a Primului Război Mondial | |
|---|---|
 Trupele române ocupând Budapesta, 1919 | |
| Informații generale | |
| Perioadă | Aprilie-August 1919 |
| Loc | Transilvania, Ungaria, Slovacia |
| Rezultat | Victoria decisivă a României Prăbușirea Republicii Sovietice Ungaria Teroarea Albă în Ungaria |
| Beligeranți | |
 Republica Sovietică Ungaria
|
  România
|
| Conducători | |
| Aurél Stromfeld Ferenc Julier Vilmos Böhm
|
Traian Moșoiu Gheorghe Mărdărescu Constantin Prezan |
| Efective | |
| 10,000–80,000
|
10,000–96,000
|
| Pierderi | |
| 3,670 morți, 41,000 capturați
|
3000 morți
|
Modifică date / text  |
|
Războiul Româno-Maghiar s-a purtat între Prima Republică Maghiară (devenită Republica Sovietică Maghiară din martie 1919) și Regatul României. Ostilitățile au început la 13 noiembrie 1918 și s-au încheiat pe 3 august 1919. Armata Română a ocupat estul a ceea ce era atunci Ungaria până la 28 martie 1920.
Cauze[modificare | modificare sursă]
Ungaria[modificare | modificare sursă]
Revoluția Asterelor, Republica liberală și auto-dezarmarea Ungariei[modificare | modificare sursă]
În 1918, monarhia austro-ungară s-a prăbușit politic și s-a dezintegrat ca urmare a unei înfrângeri pe frontul italian (Primul Război Mondial) . În timpul războiului, liberalul maghiar, contele Mihály Károlyi, a condus o mică coaliție pacifistă/anti-război în parlamentul maghiar. [1] A organizat chiar și contacte ascunse cu diplomați britanici și francezi în Elveția în timpul războiului. [2] La 31 octombrie 1918, Revoluția Aster din Budapesta l-a adus la putere pe contele Mihály Károlyi, susținător al Puterilor Aliate. Armata regală maghiară Honvéd mai avea încă 1.400.000 de soldați [3] [4] când Mihály Károlyi a fost anunțat ca prim-ministru al Ungariei. Károlyi a cerut președintelui american Woodrow Wilson, măsuri pacifiste, ordonând dezarmarea armatei ungare. Acest lucru s-a întâmplat sub conducerea lui Béla Linder, ministrul de război din guvernul Károlyi. [5] [6] Datorită deplinei dezarmări a armatei sale, Ungaria urma să rămână fără apărare națională într-un moment cu o vulnerabilitate deosebită.
România[modificare | modificare sursă]
În 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților . Astfel, obiectivul României a fost unirea tuturor teritoriilor cu majoritate națională română într-un singur stat. În Tratatul de la București (1916), s-au stipulat condiții pentru achiziția de teritorii pe teritoriul Austro-Ungariei . În 1918, după Revoluția din octombrie, bolșevicii au semnat o pace separată cu Puterile Centrale în Tratatul de la Brest-Litovsk . România era singură pe Frontul de Est, situație care i-a depășit cu mult capacitățile militare. Prin urmare, la 7 mai 1918, România a încercat să obțină un tratat de pace. Primul ministru al României, Alexandru Marghiloman, a semnat Tratatul de la București (1918) cu Puterile Centrale. Cu toate acestea, acest tratat nu a fost niciodată semnat de Regele Ferdinand al României .
La sfârșitul anului 1918, situația României era cruntă. Era în situația în care trebuia să plătească reparații de război. [7] Dobrogea se afla sub ocupație bulgară. Armata germană sub comanda mareșalului August von Mackensen se retrăgea prin România. Cea mai mare parte a armatei române a fost demobilizată, lăsând doar patru divizii cu putere deplină. Alte opt divizii au rămas în statut de rezervă. Cele patru divizii pregătite pentru luptă au fost folosite pentru a menține ordinea și pentru a proteja Basarabia de posibile acțiuni ostile ale Uniunii Sovietice. La 10 noiembrie 1918, profitând de situația precară a Puterilor Centrale, România a reintrat în război de partea forțelor aliate, cu obiective similare cu cele din 1916. Regele Ferdinand a solicitat mobilizarea armatei române și i-a ordonat să atace, traversând Munții Carpați în Transilvania . Sfârșitul Primului Război Mondial care a urmat curând nu a pus capăt luptei pentru armata română. Acțiunea sa a continuat în 1918 și 1919 în războiul maghiar-român.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Robert Paxton; Julie Hessler (). Europe in the Twentieth Century. CEngage Learning. p. 129. ISBN 9780495913191.
- ^ Deborah S. Cornelius (). Hungary in World War II: Caught in the Cauldron. Fordham University Press. p. 9. ISBN 9780823233434.
- ^ Martin Kitchen (). Europe Between the Wars. Routledge. p. 190. ISBN 9781317867531.
- ^ Ignác Romsics (). Dismantling of Historic Hungary: The Peace Treaty of Trianon, 1920 Issue 3 of CHSP Hungarian authors series East European monographs. Social Science Monographs. p. 62. ISBN 9780880335058.
- ^ Dixon J. C. Defeat and Disarmament, Allied Diplomacy and Politics of Military Affairs in Austria, 1918–1922. Associated University Presses 1986. p. 34.
- ^ Sharp A. The Versailles Settlement: Peacemaking after the First World War, 1919–1923. Palgrave Macmillan 2008. p. 156. ISBN: 9781137069689.
- ^ Lojko M. Meddling in Middle Europe: Britain and the 'Lands Between', 1919–1925 Central European University Press 2006.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Expoziție fotografică la 90 de ani de la eliberarea Budapestei de către Armata Română
- FOTO-OMAGIU: Armata Română la Budapesta. Fotografii din Arhivele Naționale ale României
| ||||||||||||||||||||
