Aurel Onciul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aurel Onciul
Aurel Onciul.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vicovu de Sus[*], România Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
România Modificați la Wikidata
Ocupație avocat
om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din Viena

Aurel Onciul sau Aurel cavaler de Onciul[1] (în germană Aurel Ritter von Onciul)[2] (n. 29 februarie sau 12 martie 1864, Vicovu de Sus. Austro-Ungaria[3] – d. 30 septembrie[3] sau 7 octombrie[4] 1921, București, România[3][5]) a fost un politician care i-a reprezentat pe românii din Bucovina austriacă la începutul secolului al XX-lea, expert jurist în dreptul asigurărilor și membru al Dietei Bucovinei, precum și al Consiliului Imperial.

A slujit ca ofițer în Armata Austro-Ungariei. S-a remarcat ca politician austrofil și loialist, iar în timpul destrămării Dublei Monarhii s-a aflat printre cei care a susținut o diviziune a provinciei pe linii etnice, într-o parte sudică ce ar fi urmat să fie controlată de români și o parte nordică ce ar fi urmat să fie controlată de ucraineni.

Familia și primii ani[modificare | modificare sursă]

Aurel Onciul s-a născut în comuna Vicovu de Sus (azi județul Suceava). Tatăl său a fost profesorul universitar Isidor Onciul (1834-1897). Viitorul politician a finalizat ciclul secundar de învățământ la Academia Tereziană din Viena. Ulterior a absolvit Facultatea de Drept[3] a Universității din Viena.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Avocat[modificare | modificare sursă]

A profesat ca avocat și a servit în armată pe post de ofițer de administrație. În perioada 1885-1889 a lucrat la Viena și în Austria Inferioară pentru un birou financiar. În perioada 1889-1896 a fost autorizat de către Ministerul de Interne ca interpret autorizat de limbă română, iar în 1893 ca editor al versiunii în limba română a Codului Imperial.

În anul 1893 s-a transferat la departamentul tehnic de asigurări. În calitate de expert în dreptul asigurărilor a contribuit la crearea Societății de Asigurări de viață din Brno, Comitetul Provincial din Moravia solicitându-l ca expert în 1899 și însărcinându-l cu elaborarea statutului, a condițiilor de asigurare și a planurilor de asigurare ale viitoarei instituții financiare. Compania de asigurări de viață a fost apoi înființată în 1901 și Onciul a ocupat funcția de director al acesteia până în anul 1903 și pe cea de director general până în 1906. În perioada petrecută în Moravia (1896-1906) a ocupat și funcția de profesor particular de dreptul asigurărilor, iar din 1898 până în 1903 pe cea de profesor onorific asociat la Universitatea Tehnică Germană din Brno, unde a predat bazele Constituției austriece și doctrina administrației publice .[6]

Om politic[modificare | modificare sursă]

Între 1903 și 1918 a fost membru al Dietei Bucovinei. De asemenea, a fost membru al Consiliului Imperial (Parlamentul național al Cisleithaniei), unde a câștigat un loc la alegerile din 1905 pentru curia comunităților rurale din Bucovina, în districtul Storojineț. A reușit să-și păstreze mandatul la alegerile pentru Consiliul Imperial din 1907, când a avut loc pentru prima dată un sufragiu universal și egal, precum și în 1911 când a fost ales în circumscripția bucovineană nr. 14.[7]

La 28 noiembrie 1905 l-a întâlnit pe Florea Lupu,[7] cu care va colabora ulterior și care-i va fi cumnat.

În 1900 a fost desemnat lider al Partidul Țărănesc Democrat,[6] iar în 1906 a figurat în Consiliul Imperial ca membru al facțiunii române,[8] poziție pe care și-a păstrat-o inclusiv după alegerile din 1907 și 1911.[7] În politică a fost rival al lui Iancu Flondor, deși temporar în perioada 1908-1910 a colaborat cu acesta.[2] Ca lider al Partidului Țărănesc Democrat s-a orientat spre segmentul social-democrat al populației rurale, spre cler și spre profesorii rurali. Acuzat de machiavellism, Onciul nu a reușit să atragă sprijinul intelectualilor, care la vremea respectivă erau mai preocupați de chestiunea națională, după eșecul Compromisului austro-ungar. În plus, în ținuturile românești din Bucovina nu a reușit să câștige sprijinul popular, datorită faptului că s-a aflat de partea rutenilor în ceea ce privește solicitarea acestora privind teritoriile din nordul provinciei.[necesită citare]

În ianuarie 1908 Onciul a avut un conflict cu jurnalistul Karl Klüger, redactor-șef al ziarului Czernowitzer Tagblatt. Klüger s-a simțit lezat de declarațiile lui Onciul și a cerut satisfacție, provocându-l pe acesta la un duel. Ambii au fost răniți în acel duel, fără însă ca litigiul să fi fost soluționat.[6] Sfârșitul aceluiași an l-a găsit pe Onciul în litigiu cu deputatul rutenilor Nicolae Wassilko.[9]

În 1918 ultimul guvernator austriac al Bucovinei, Josef von Ezdorf, a predat puterea comisarului național ucrainean Omelian Popowicz și lui Onciul – autoproclamat comisar național român. Aceasta s-a petrecut într-un context în care Aurel Onciul, fără a fi împuternicit de către Consiliului Național Român, împreună cu ucrainenii trecuseră la împărțirea fostei provincii. Rivalul său Iancu Flondor a denunțat intențiile lui Onciul și a cerut intervenția României, punând capăt acordului cu ucrainenii.[necesită citare]

La sfârșitul vieții, Onciul s-a retras din politică. A murit în toamna anului 1921 în București,[4][5]fiind înmormântat în cavoul familiei din Cernăuți.[necesită citare] Într-un necrolog ulterior publicat în presă, Onciul a fost descris ca având origini române, impactul întregii sale activități fiind însă german.[4]

Din anul 1992, un bulevard din Cernăuți îi poartă numele.[10][11][12]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Iațencu, Rodica; Bucovina la cumpăna secolelor în Istorie si societate vol II; Ed. Mica Valahie; București; 2011; p. 442
  2. ^ a b fr Gafița, Vlad; Aurel Onciul – Reperes de l’activite politique des premieres annees du XX-eme siecle; Codrul Cosminului, nr. 15, 2009, pp. 155-174
  3. ^ a b c d Giurescu, Dinu C.; Dicționar biografic de istorie a României; Editura Meronia; 2008; ISBN 9789737839398; p. 415.
  4. ^ a b c cs Lidové noviny; 9 octombrie 1921; p. 3.
  5. ^ a b de Doktor Aurel v. Onciul; Österreichische Illustrierte Zeitung, 16 octombrie 1921.
  6. ^ a b c cs Aurel Onciul; Internetová Encyklopedie dějin Brna;
  7. ^ a b c de Stenographische Protokolle des Abgeordnetenhauses des Reichsrates 1861-1918; Digitale Lesesaal der Österreichischen Nationalbibliothek für Gesetze; alex.onb.ac.at
  8. ^ de Österreichische Illustrierte Zeitung; 13 mai 1906; p. 21
  9. ^ de Wassilko kontra Onciul; Czernowitzer Allgemeine Zeitung; 2 octombrie 1908'; p. 3
  10. ^ uc КАРТА ЧЕРНОВЦЫ (română Harta Cernăuți)”. city450.in.ua. http://oblrada.cv.ua/activity/electorat/resolution/11. Accesat la 14 iunie 2017. „вул.Ончула Аурела (română Bul. Onciul Aurel) 
  11. ^ uc ЧЕРГОВІ ВИБОРИ ДЕПУТАТІВ МІСЦЕВИХ РАД ТА СІЛЬСЬКИХ, СЕЛИЩНИХ, МІСЬКИХ ГОЛІВ”. Pagina oficială a Radei Oblastului Cernăuți. 18 septembrie 2015. http://city450.in.ua/ua/chernovtsy-map. Accesat la 14 iunie 2017. „Alineatul 58: вул.Ончула Аурела (română Bul. Onciul Aurel) 
  12. ^ uc Буковинський журнал (română Jurnalul Bucovinean)”. Pagina oficială a Bibliotecii Naționale a Ucrainei. http://irbis-nbuv.gov.ua/cgi-bin/irbis_nbuv/cgiirbis_64.exe?Z21ID=&I21DBN=UJRN&P21DBN=UJRN&S21STN=1&S21REF=10&S21FMT=juu_all&C21COM=S&S21CNR=20&S21P01=0&S21P02=0&S21P03=PREF=&S21COLORTERMS=0&S21STR=buj. Accesat la 14 iunie 2017. „вул. Ончула, 4, Чернівці, Україна, 58002 (română Bul. Onciul 4, Cernăuți, Ucraina) 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Bălan, Teodor; Bucovina în Războiul Mondial; Extras din „Codrul Cosminului” VI 1929, Buletinul Institutului de Istorie și Limbă dela Universitatea din Cernăuți; Institutul de Arte grafice și Editura Glasul Bucovinei; Cernăuți; 1929

Vezi și[modificare | modificare sursă]