Aurel Onciul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aurel Onciul
Aurel Onciul.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vicovu de Sus[*], România Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
om politic Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților din Consiliul Imperial Austriac Modificați la Wikidata

Alma materUniversitatea din Viena

Aurel Onciul sau Aurel cavaler de Onciul[1] (în germană Aurel Ritter von Onciul)[2] (n. 29 februarie sau 12 martie 1864, Vicovu de Sus. Austro-Ungaria[3] – d. 30 septembrie[3] sau 7 octombrie[4] 1921, București, România[3][5]) a fost un politician care i-a reprezentat pe românii din Bucovina austriacă la începutul secolului al XX-lea, expert jurist în dreptul asigurărilor și membru al Dietei Bucovinei, precum și al Consiliului Imperial.

A slujit ca ofițer în Armata Austro-Ungariei. S-a remarcat ca politician austrofil și loialist, iar în timpul destrămării Dublei Monarhii s-a aflat printre cei care a susținut o diviziune a provinciei pe linii etnice, într-o parte sudică ce ar fi urmat să fie controlată de români și o parte nordică ce ar fi urmat să fie controlată de ucraineni.

Familia și primii ani[modificare | modificare sursă]

Aurel Onciul s-a născut în comuna Vicovu de Sus (azi județul Suceava). Tatăl său a fost profesorul universitar Isidor Onciul (1834-1897). Viitorul politician a finalizat ciclul secundar de învățământ la Academia Tereziană din Viena. Ulterior a absolvit Facultatea de Drept[3] a Universității din Viena.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Avocat[modificare | modificare sursă]

A profesat ca avocat și a servit în armată pe post de ofițer de administrație. În perioada 1885-1889 a lucrat la Viena și în Austria Inferioară pentru un birou financiar. În perioada 1889-1896 a fost autorizat de către Ministerul de Interne ca interpret autorizat de limbă română, iar în 1893 ca editor al versiunii în limba română a Codului Imperial.

În anul 1893 s-a transferat la departamentul tehnic de asigurări. În calitate de expert în dreptul asigurărilor a contribuit la crearea Societății de Asigurări de viață din Brno, Comitetul Provincial din Moravia solicitându-l ca expert în 1899 și însărcinându-l cu elaborarea statutului, a condițiilor de asigurare și a planurilor de asigurare ale viitoarei instituții financiare. Compania de asigurări de viață a fost apoi înființată în 1901 și Onciul a ocupat funcția de director al acesteia până în anul 1903 și pe cea de director general până în 1906. În perioada petrecută în Moravia (1896-1906) a ocupat și funcția de profesor particular de dreptul asigurărilor, iar din 1898 până în 1903 pe cea de profesor onorific asociat la Universitatea Tehnică Germană din Brno, unde a predat bazele Constituției austriece și doctrina administrației publice .[6]

Om politic[modificare | modificare sursă]

Între 1903 și 1918 a fost membru al Dietei Bucovinei. De asemenea, a fost membru al Consiliului Imperial (Parlamentul național al Cisleithaniei), unde a câștigat un loc la alegerile din 1905 pentru curia comunităților rurale din Bucovina, în districtul Storojineț. A reușit să-și păstreze mandatul la alegerile pentru Consiliul Imperial din 1907, când a avut loc pentru prima dată un sufragiu universal și egal, precum și în 1911 când a fost ales în circumscripția bucovineană nr. 14.[7]

La 28 noiembrie 1905 l-a întâlnit pe Florea Lupu,[7] cu care va colabora ulterior și care-i va fi cumnat.

În 1900 a fost desemnat lider al Partidul Țărănesc Democrat,[6] iar în 1906 a figurat în Consiliul Imperial ca membru al facțiunii române,[8] poziție pe care și-a păstrat-o inclusiv după alegerile din 1907 și 1911.[7] În politică a fost rival al lui Iancu Flondor, deși temporar în perioada 1908-1910 a colaborat cu acesta.[2] Ca lider al Partidului Țărănesc Democrat s-a orientat spre segmentul social-democrat al populației rurale, spre cler și spre profesorii rurali. Acuzat de machiavellism, Onciul nu a reușit să atragă sprijinul intelectualilor, care la vremea respectivă erau mai preocupați de chestiunea națională, după eșecul Compromisului austro-ungar. În plus, în ținuturile românești din Bucovina nu a reușit să câștige sprijinul popular, datorită faptului că s-a aflat de partea rutenilor în ceea ce privește solicitarea acestora privind teritoriile din nordul provinciei.[necesită citare]

În ianuarie 1908 Onciul a avut un conflict cu jurnalistul Karl Klüger, redactor-șef al ziarului Czernowitzer Tagblatt. Klüger s-a simțit lezat de declarațiile lui Onciul și a cerut satisfacție, provocându-l pe acesta la un duel. Ambii au fost răniți în acel duel, fără însă ca litigiul să fi fost soluționat.[6] Sfârșitul aceluiași an l-a găsit pe Onciul în litigiu cu deputatul rutenilor Nicolae Wassilko.[9]

În 1918 ultimul guvernator austriac al Bucovinei, Josef von Ezdorf, a predat puterea comisarului național ucrainean Omelian Popowicz și lui Onciul – autoproclamat comisar național român. Aceasta s-a petrecut într-un context în care Aurel Onciul, fără a fi împuternicit de către Consiliului Național Român, împreună cu ucrainenii trecuseră la împărțirea fostei provincii. Rivalul său Iancu Flondor a denunțat intențiile lui Onciul și a cerut intervenția României, punând capăt acordului cu ucrainenii.[necesită citare]

La sfârșitul vieții, Onciul s-a retras din politică. A murit în toamna anului 1921 în București,[4][5]fiind înmormântat în cavoul familiei din Cernăuți.[necesită citare] Într-un necrolog ulterior publicat în presă, Onciul a fost descris ca având origini române, impactul întregii sale activități fiind însă german.[4]

Din anul 1992, un bulevard din Cernăuți îi poartă numele.[10][11][12]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Iațencu, Rodica; Bucovina la cumpăna secolelor în Istorie si societate vol II; Ed. Mica Valahie; București; 2011; p. 442
  2. ^ a b fr Gafița, Vlad; Aurel Onciul – Reperes de l’activite politique des premieres annees du XX-eme siecle; Codrul Cosminului, nr. 15, 2009, pp. 155-174
  3. ^ a b c d Giurescu, Dinu C.; Dicționar biografic de istorie a României; Editura Meronia; 2008; ISBN 9789737839398; p. 415.
  4. ^ a b c cs Lidové noviny; 9 octombrie 1921; p. 3.
  5. ^ a b de Doktor Aurel v. Onciul; Österreichische Illustrierte Zeitung, 16 octombrie 1921.
  6. ^ a b c cs Aurel Onciul; Internetová Encyklopedie dějin Brna;
  7. ^ a b c de Stenographische Protokolle des Abgeordnetenhauses des Reichsrates 1861-1918; Digitale Lesesaal der Österreichischen Nationalbibliothek für Gesetze; alex.onb.ac.at
  8. ^ de Österreichische Illustrierte Zeitung; 13 mai 1906; p. 21
  9. ^ de Wassilko kontra Onciul; Czernowitzer Allgemeine Zeitung; 2 octombrie 1908'; p. 3
  10. ^ uc „[[Limba română|română]]”. city450.in.ua. Accesat în . вул.Ончула Аурела (română Bul. Onciul Aurel)  Conflict URL–wikilink (ajutor)
  11. ^ uc „ЧЕРГОВІ ВИБОРИ ДЕПУТАТІВ МІСЦЕВИХ РАД ТА СІЛЬСЬКИХ, СЕЛИЩНИХ, МІСЬКИХ ГОЛІВ”. Pagina oficială a Radei Oblastului Cernăuți. . Accesat în . Alineatul 58: вул.Ончула Аурела (română Bul. Onciul Aurel) 
  12. ^ uc „[[Limba română|română]]”. Pagina oficială a Bibliotecii Naționale a Ucrainei. Accesat în . вул. Ончула, 4, Чернівці, Україна, 58002 (română Bul. Onciul 4, Cernăuți, Ucraina)  Conflict URL–wikilink (ajutor)

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Bălan, Teodor; Bucovina în Războiul Mondial; Extras din „Codrul Cosminului” VI 1929, Buletinul Institutului de Istorie și Limbă dela Universitatea din Cernăuți; Institutul de Arte grafice și Editura Glasul Bucovinei; Cernăuți; 1929

Vezi și[modificare | modificare sursă]