Dănilă Papp

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dănila Papp
Dănilă Papp 1941.png
Dănilă Papp 1941
Date personale
Născut20 mai 1868
Avram Iancu
Decedat1950, (82 de ani)
Sibiu
Căsătorit cuEugenia Papp
Copii1 fiu, căzut în război
NaționalitateFlag of Romania.svg română
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac;  România
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
StudiiAcademia Militară Tereziană din Wiener Neustadt
Activitate
A luptat pentruImperiul Austro-Ungar
Ani de serviciu28
Gradul1. colonel în Armata Imperială Austro-Ungară
2. general în România Mare
UnitateaStatul Major de Geniu, Statului Major General, între altele în Armatele IV și VII
Bătălii / RăzboaieBătălia la Râul San și Jarosław (Apărarea capului de pod la Sieniawa (1914)
Bătălia de la Cârlibaba (1915)
Eliberarea Cernăuțiului (1915)
Eliberarea Cernăuțiului (1917)
Lupte pentru apărarea Bucovinei de Sud (1917/1918)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana de Fier de clasa a 2-a cu decorație de război și săbii
Cavaler al Ordinului Leopold cu decorație de război
Ordinul împărătesc austriac al Coroanei de Fier de clasa a 3-a cu decorație de război (KD.)
Crucea de Merit Militar de clasa a 2-a cu decorație de război (KD.) și săbii
Crucea de Merit Militar
Crucea de Ofițer al Ordinului Franz Joseph
Medalia de merit militar „Signum Laudis”
Ordinul al Crucii de Fier de clasa a 2-a la banda alb-neagră
Ordinul Prusac al Coroanei de clasa a 3-a cu decorație de război
Semnătură
Daniel Papp, autograph.png

Dănilă Papp (n. 20 mai 1868, Avram Iancu, județul Bihor - d. 1950, Sibiu, județul Sibiu, România) a fost un general român, fost colonel în armata austro-ungară,[1] din 1918 subordonat al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, ulterior general în armata regală română. A devenit guvernator în Ținutul Mureș în timpul dictaturii carliste, apoi ambasador al Regatului României pe lângă Sfântul Scaun.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Aciuva (Aciua) (acum Avram Iancu, Bihor, România).

Între 1887-1890 a urmat cursurile Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt, primind gradul de sublocotenent în anul 1890.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

În Imperiul Austro-Ungariei[modificare | modificare sursă]

Perioada premergătoare Marelui Război[modificare | modificare sursă]

În 1894, acum locotenent-major, a fost numit profesor la Școala Militară din Sibiu, iar din 1899 a urmat specializarea la Școala Superioară de Geniu din Viena. Apoi a fost, până în octombrie 1906, căpitan de gradul al 2-lea (a primit gradul 1 în 1908[2]) în Regimentul Infanterie nr. 2, Alexander I. Kaiser von Russland („Alexandru I, împărat al Rusiei”) din Innsbruck.[3] Atunci a fost transferat la direcția de geniu în Komárom,[4] iar în octombrie 1910 la direcția generală al Statului de Geniu în Trento, unde a fost responsabil pentru îmbunătățirea fortificaților.[5] În această funcție a fost avansat la rangul de maior la 1 noiembrie 1912.[6] La sfârșitul lui iulie 1914, Papp a fost numit profesor la Academia Tereziană, unde avea să se afle în momentul declanșării Primului Război Mondial.[7]

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Dănila Papp ca locotenent-colonel
Locotenent-colonelul Papp (mijloc), comandant al brigăzii în Mahala, 1915

Acest război i-a adus un mare renume. De acea a fost mult decorat și elogiat. Astfel superiorul lui militar, generalul Karl von Pflanzer-Baltin dar de asemenea Feldmareșalul, Arhiducele Friedrich, Duce de Teschen, l-au lăudat de mai multe ori public pentru îndrăzneală, curaj și previziunea sa militară.[8] Papp a avut în această perioadă belică mereu două funcții: ofițer și comandant pe front precum și inginer de geniu, depinzând de situația respectivă.

În anul 1914 a fost șef al Statului Major General al Diviziei de Trupe Infanterie Honved nr. 54 în cadrul Armatei a VII-a austro-ungare.

Pentru eroica și admirabila apărare al capului de pod la Sieniawa pe lângă Râul San în septembrie 1914, maiorul a avut la dispoziție pe lângă unui batalion de vânători și de două companii geniști, doar batalioane de Landsturm și de marș, împreună cu șaptezeci de arme de câmp de proveniență mai veche.

La 1 ianuarie 1915 a fost numit șef al forțelor armate din Bucovina, primind și comanda grupului îmbolnăvitului Eduard Fischer (compus din 7 batalioane). Pentru comportamentul său vitejesc în timpul contraofensivei la Bătălia de la Cârlibaba (18 – 22 ianuarie 1915) [9] a fost avansat la gradul de locotenent-colonel în afara turului de rang „datorită serviciilor militare excelente”, la 1 martie al anului.[10][11]

A participat la eliberarea orașului Cernăuți (12-17 februarie 1915),[12] ordonând în continuare fortificarea orașului după planurile lui. Apoi, de la 15 martie până la 5 aprilie, trupele bucovinene sub comanda locotenent-colonelului au izgonit în lupte crâncene rușii din Mahala, Rarancea, Sadagura, Toporăuți și alte localități dincolo de Prut.[13]

Deși foarte ocupat, în februarie/martie 1915, a lăsat să transforme șaua montană la Prislop într-o fortăreață aproape impenetrabilă și, de asemenea, într-o poziție în avans de prim rang în apropiere de Iacobeni care a acoperit atât trecerea peste Pasul Prislop, cât și cel peste Pasul Tihuța. Toate fortificațiile au fost vizitate și controlate de el personal.[14]

Dănilă Papp (al 3-lea din dreapta) la numirea lui Pflanzer-Baltin GO, 1916

Trupele țariste au început un nou asediu al capitalei în mai/iunie 1916. Brigada lui a fost singura care a rezistat și a apărat orașul, permițând astfel fuga ordonată a populației civile. Dar predominanța adversarului a fost zdrobitoare, de acea a fost nevoit să se retragă (18 iunie 1916). Generalul țarist Leschitzky, comandant al armatei a 9-a, știind de periculozitatea adversarului, l-a urmărit. Începând la 8 noiembrie și culminând la 8 decembrie, a fost atacat de artilerie precum de trupe inamice de soldați disproporționat de mari, respingând mai mult de 50 de atacuri. Probabil ar mai fi rezistat, dar după ce România a permis invadarea Bucovinei cu trupe noi peste granița Moldovei, nu a mai fost posibil. Astfel încleștat, a trebuit să evadeze peste Prut în fortificațiile construite de el în Carpații Orientali. De acolo a continuat lupta.[15][16] Între timp, la 1 septembrie 1916, Papp, a fost numit colonel, din nou în afara turului de rang „datorită serviciilor militare extraordinare”.[17][18]

A participat pentru a doua oară, împreună cu brigada lui, la eliberarea Cernăuțiului (3 august 1917) și astfel cea a Bucovinei de jugul rusesc. Deja înainte de Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) armata țaristă s-a retras din Bucovina. Astfel, ultimele luni de război au rămas pentru Papp destul de liniștite.

Soldații lui l-au adorat și l-au admirat. Au spus cu o convingere fanatică: „Colonelul Papp nu poate fi lovit de nici un glonț! Colonelul Papp este invulnerabil!” Pe scurt, curajosul colonel devenise un erou modern.[15] Dar trebuie menționat: Aderarea sa cinstită, fermă și onorabilă la etnicitatea română a subminat din păcate cariera sa militară. Astfel, de exemplu, colonelul Papp a trebuit să recucerească jumătatea Bucovinei de două ori, până ce corespondenții de război au avut voie să scrie despre el (spre deosebire de colonelul de cavalerie maghiar Tiza).[19]

În Regatul României[modificare | modificare sursă]

La 11 aprilie 1919 a fost promovat la gradul de general de brigadă și a primit comanda Diviziei 18 ardelene. A participat la campania antibolșevică din Ungaria din același an.[20] În perioada 1 aprilie 1924 - 1 aprilie 1930 a comandat ca general corpul IV al armatei regale române (Cluj).[21]

Regele Carol al II-lea l-a numit, în anul 1938, guvernator al Ținutului Mureș.[22]

La 1 august 1941 a fost numit de Ion Antonescu, ministru plenipotențiar la Sfântul Scaun, până la 23 august 1944 când a fost rechemat în țară.

După evenimentele din august 1944 a fost trecut de către comuniști în rândul „dușmanilor poporului” și a fost privat de o serie de drepturi, fiind șters din registrele de pensionari pentru că „a contribuit la menținerea și sprijinirea regimului fascist dictatorial în țară”. În urma declarațiilor unora dintre prietenii și foștii săi colaboratori care au invocat onestitatea generalului Papp, autoritățile comuniste au revocat decizia de anulare a pensiei. Cu toate acestea, a rămas în vigoare măsura de limitare a unor drepturi de care ar fi putut să beneficieze ca ofițer pensionar.

A murit în anul 1950 la 82 de ani, fiind înmormântat la Sibiu.

Generalul Daniel Papp a fost una dintre cele mai tragice figuri ale istoriei românilor: Înalt ofițer în armata austro-ungară, el s-a comportat eroic și și-a ținut jurământul față de împăratul austro-ungar, chiar dacă a fost silit să lupte împotriva armatei române, dar a devenit de asemenea unul dintre ofițerii care și-au adus o contribuție importantă la Unirea Transilvaniei cu România.[23]

Onoruri (selecție)[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Românii în armata austro-ungară în anii Primului Război Mondial; p. 203
  2. ^ Wiener Zeitung nr. 227, de miercuri, 19 august 1908, p. 13
  3. ^ Organ der Militärwissenschaftlichen Vereine, vol. 72, Viena 1906, p. 362
  4. ^ Wiener Zeitung nr. 250, de miercuri, 31 octombrie 1906, p. 5
  5. ^ Innsbrucker Nachrichten nr 246, de vineri, 28 octombrie 1910, p. 18
  6. ^ Innsbrucker Nachrichten nr 245, de marți, 5 noiembrie 1912, p. 17
  7. ^ Innsbrucker Nachrichten nr 171, de marți, 28 iulie 1914, p. 3
  8. ^ a b c Wiener Bilder nr. 47, de duminică, 21 noiembrie 1915, p. 9
  9. ^ Grazer Volksblatt nr. 57, de duminică, 24 ianuarie 1915, p. 1
  10. ^ Grazer Volksblatt nr. 161, de duminica, 7 martie 1915, p. 10
  11. ^ Österreichische Osthefte, vol. 27, Editura Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut, Viena 1985, p. 210
  12. ^ Innsbrucker Nachrichten nr 89, de vineri, 19 februarie 1915, p. 3
  13. ^ Reichspost nr. 168, de luni, 12 aprilie 1915, p. 1-2 („Anno” în: „ÖNB”)
  14. ^ Prager Tagblatt nr. 78, de vineri, 19 martie 1915, p. 4 „Anno” în: „ÖNB”
  15. ^ a b Pester Lloyd nr. 349, de sâmbătă, 16 decembrie 1916, p. 4
  16. ^ Czernowitzer Allgemeine Zeitung nr. 19, de sâmbătă, 13 septembrie 1917, p. 3-4
  17. ^ Wiener Zeitung nr. 203, de marti, 5 septembrie 1916, p. 2
  18. ^ Fremdenblatt nr. 247, de miercuri, 6 septembrie 1916, p. 9
  19. ^ Auszug aus der Tagespresse, Viena, 1 noiembrie 1917, p. 4
  20. ^ Enciclopedia României
  21. ^ Iulian Patca, Vasile Tutula: „Comandanți ai Armatei a 4-a "Transilvania": 1916-2001”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2001, p. 41
  22. ^ O lege nouă - Promulgarea legii adm.-- numirea rezidenților regali; 28 august 1938;Vieața creștină anul IV Nr. 20; Cluj; accesat 03 decembrie 2015
  23. ^ Despre Daniel Papp în „România liberă”
  24. ^ Reichspost nr. 143, de marți, 28 martie 1911, p. 9
  25. ^ Prager Tagblatt nr. 500, de sâmbătă, 31 octombrie 1914, p. 3
  26. ^ Wiener Zeitung nr. 141, de duminică, 20 iunie 1915, p. 5
  27. ^ Grazer Tagblatt nr. 79, de joi, 22 martie 1917, p. 11
  28. ^ Feldblatt nr. 1169, de sâmbătă, 12 ianuarie 1918, p. 3

Toate articolele din ziare sunt publicate de „Anno” în cadrul ÖNB.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Traian Mager: „Ținutul Hălmagiului”, vol. I, Arad 1935
  • Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan: „În apărarea României Mari - Campania armatei române din 1918-1919”, Editura Enciclopedică, București 1994, ISBN 973-45-0094-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]